�Directiva privind returnarea� se opune unei legislatii nationale care impune o pedeapsa cu inchisoarea unui resortisant al unei tari terte aflat in situatie de sedere ilegala in cursul procedurii de returnare

Aceasta directiva nu se opune aplicarii unor sanctiuni penale potrivit normelor nationale si cu respectarea drepturilor fundamentale in cazul unor resortisanti ai unor tari terte care au facut obiectul procedurii mentionate si care se afla in situatie de sedere ilegala fara un motiv justificat de nereturnare

Directiva privind returnarea resortisantilor unor tari terte aflati in situatie de sedere ilegala (``Directiva privind returnarea``)¹ instituie norme si proceduri comune aplicabile in statele membre pentru indepartarea de pe teritoriul lor a resortisantilor unor tari terte aflati in situatie de sedere ilegala.

Directiva prevede adoptarea, cu privire la orice resortisant al unei tari terte aflat in situatie de sedere ilegala, a unei decizii de returnare care reprezinta, in principiu, inceputul unei perioade de returnare voluntare urmate, daca este necesar, de o masura de indepartare fortata.

In cazul in care nu are loc o reintoarcere voluntara, directiva impune statelor membre sa efectueze o indepartare fortata utilizand masuri cat mai putin coercitive. Statul membru poate proceda la retinerea persoanei in cauza, pentru o durata care nu poate depasi in niciun caz 18 luni, numai in cazul in care exista riscul ca indepartarea sa fie compromisa.

In speta, domnul Achughbabian, cetatean armean, a intrat pe teritoriul Frantei in 2008. In 2009, acesta a facut obiectul unei decizii prefectorale care prevedea obligatia de a parasi teritoriul francez si care stabilea un termen de o luna pentru reintoarcerea voluntara. In urma refuzului de a parasi Franta, in iunie 2011 a fost adoptata o noua decizie de returnare sub forma unui ordin prin care s-a dispus returnarea la frontiera, in care nu se prevedea un termen de plecare voluntara. In plus, autoritatile franceze au dispus retinerea sa preventiva si ulterior luarea sa in custodie publica pentru sedere ilegala, masuri pe care acesta le-a contestat in fata justitiei franceze.

Cour da��appel de Paris (Curtea de Apel din Paris) (Franta), sesizata in prezent cu solutionarea acestui litigiu, solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca ``Directiva privind returnarea`` se opune legislatiei franceze² care prevede o pedeapsa cu inchisoarea de un an si o amenda de 3 750 de euro pentru cetateanul unei tari terte care se afla in situatie de sedere ilegala in Franta de mai mult de trei luni, fara a avea viza si documentele necesare, in special permisul de sedere.

Domnul Achughbabian nu se mai afla in custodie publica in momentul sesizarii Curtii. Aceasta a hotarat totusi sa examineze cauza respectiva intr-o procedura accelerata, in masura in care alte cauze similare sunt de asemenea pendinte in fata instantelor franceze. Curtea a subliniat necesitatea de a se pronunta asupra cauzei in cel mai scurt termen pentru a impiedica eventuale privari de libertate ilegale sau prelungirea duratei acestora. In hotararea pronuntata Curtea a aratat in primul rand ca directiva - al carei obiect nu este sa armonizeze normele nationale privind sederea strainilor in integralitatea lor - nu priveste decat deciziile de returnare si executarea lor. In consecinta, directiva nu se opune unei reglementari nationale care califica sederea ilegala a unui resortisant al unei tari terte drept infractiune si prevede sanctiuni penale, inclusiv pedeapsa cu inchisoarea.

Directiva nu se opune nici retinerii preventive in vederea stabilirii caracterului legal sau ilegal al sederii unui resortisant al unei tari terte. Cu toate acestea, Curtea precizeaza ca autoritatile nationale sunt obligate sa actioneze cu diligenta si sa se pronunte fara intarziere. Odata ce a fost constatata ilegalitatea sederii, aceste autoritati trebuie in principiu sa adopte o decizie de returnare.

In al doilea rand, Curtea examineaza conformitatea cu directiva a reglementarii franceze, in masura in care aceasta poate conduce la aplicarea unei pedepse cu inchisoarea in cursul procedurii de returnare.

Mai intai, Curtea aminteste jurisprudenta El Dridi³, potrivit careia legislatia penala a statelor membre in domeniul imigratiei clandestine si al sederii ilegale trebuie sa asigure respectarea dreptului Uniunii. Prin urmare, aceste state nu pot aplica o reglementare penala care poate sa pericliteze realizarea obiectivelor urmarite de ``directiva returnare`` si sa o lipseasca astfel de efectul sau util.

In continuare, Curtea interpreteaza termenii ``masuri`` si ``masuri coercitive`` utilizati in directiva si considera ca acestia se refera la orice interventie care conduce, in mod eficient si proportional, la returnarea persoanei interesate. Or, potrivit Curtii, impunerea si executarea unei pedepse cu inchisoarea in cursul procedurii de returnare nu contribuie la realizarea indepartarii pe care o urmareste aceasta procedura . Prin urmare, o astfel de pedeapsa nu constituie o ``masura`` sau o ``masura coercitiva`` in sensul directivei.

Curtea concluzioneaza ca dreptul Uniunii se opune unei reglementari nationale care permite detinerea unui resortisant al unei tari terte aflat in situatie de sedere ilegala care nu a fost supus masurilor coercitive prevazute de directiva si in cazul caruia nu a fost atinsa, in situatia luarii in custodie publica in vederea aplicarii procedurii de indepartare, durata maxima a acestei luari in custodie⁴.

In sfarsit, Curtea aminteste ca statele membre pot adopta sau mentine dispozitii penale care reglementeaza, cu respectarea ``Directivei privind returnarea`` si a obiectivului sau, situatia in care masurile coercitive nu au permis realizarea indepartarii unui resortisant al unei tari terte aflat in situatie de sedere ilegala.

Curtea deduce din cele de mai sus ca directiva nu se opune aplicarii unor sanctiuni penale potrivit normelor nationale si cu respectarea drepturilor fundamentale in cazul unor resortisanti ai unor tari terte care au facut obiectul procedurii de returnare stabilite de aceasta directiva si care se afla in situatie de sedere ilegala pe teritoriul unui stat membru fara un motiv justificat de nereturnare.

Hotararea in cauza C-329/11 Alexandre Achughbabian/PrA�fet du Val-de-Marne

1 Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele si procedurile comune aplicabile in statele membre pentru returnarea resortisantilor tarilor terte aflati in situatie de sedere ilegala (JO L 348, p. 98).
2 Articolul L 621-1 din code de la��entrA�e et du sA�jour des A�trangers et du droit da��asile (Codul privind intrarea si sederea strainilor, precum si dreptul la azil (Ceseda)
3 Hotararea Curtii din 28 aprilie 2011, Hassen El Dridi allias Soufi Karim (C-61/11 PPU), a se vedea de asemenea CP 40/11.
4 ``Directiva privind returnarea`` stabileste o durata maxima de luare in custodie de 18 luni. Aceasta variaza in functie de statele membre, legislatia franceza prevazand o durata maxima de 45 de zile .