CJUE respinge recursul introdus de Franta impotriva hotararii potrivit careia PMOI trebuia sa fie radiata de pe lista europeana a organizatiilor teroriste

In luna decembrie 2008, Tribunalul a anulat o decizie a Consiliului prin care People`s Mojahedin Organization of Iran (PMOI) a fost inclusa pe lista europeana a organizatiilor teroriste ale caror fonduri si alte active financiare trebuiau inghetate¹. Tribunalul anula pentru a treia oara o decizie de acest tip.

Deciziile anterioare ale Consiliului care fusesera anulate de Tribunal² se intemeiasera pe o decizie de interdictie a PMOI in Regatul Unit, existenta unei astfel de decizii a unei autoritati competente la nivel national constituind o conditie prealabila a inscrierii unei organizatii pe lista europeana. Cu toate acestea, PMOI a fost inlaturata de pe lista organizatiilor interzise in Regatul Unit, la 24 iunie 2008, ca urmare a deciziei unei autoritati judiciare britanice din noiembrie 2007, care a calificat inscrierea acesteia drept ``profund injusta`` si ``nerezonabila``.

Totusi, atunci cand Consiliul a adoptat o noua decizie³, la 15 iulie 2008, de actualizare a listei europene, numele PMOI a fost mentinut pe aceasta. Includerea acestei organizatii era intemeiata pe o informatie furnizata de guvernul francez compusa din doua elemente: - inceperea urmaririi penale de Parchetul Antiterorist de pe langa Tribunalul de Mare Instanta din Paris in 2001 si - doua acuzatii suplimentare din 2007 privind membri prezumati ai PMOI. Aceasta informatie a fost comunicata PMOI de Consiliu in ziua adoptarii deciziei.

Anuland aceasta decizie, Tribunalul a considerat ca, intrucat nu comunicase aceasta noua informatie inainte de adoptarea deciziei sale, Consiliul incalcase dreptul la aparare al PMOI.

Desi acest motiv ar fi fost suficient pentru anularea deciziei, Tribunalul a examinat totusi, din motive de exhaustivitate, celelalte argumente inaintate de PMOI. In special, acesta a considerat ca inceperea urmaririi penale si cele doua acuzatii suplimentare nu constituiau o decizie a unei autoritati judiciare competente in privinta PMOI insasi, mentionand ca Consiliul nu explicase motivele pentru care actele imputabile unor indivizi prezumati membri ai PMOI erau imputabile organizatiei insesi. In plus, Tribunalul a considerat ca Consiliul a adus de asemenea atingere dreptului fundamental al PMOI la un control jurisdictional efectiv, intrucat nu i-a comunicat anumite informatii din dosar pe care autoritatile franceze refuzau sa le declasifice. Franta a introdus recurs impotriva acestei hotarari la Curtea de Justitie .

Prin hotararea pronuntata Curtea respinge recursul si confirma hotararea Tribunalului. Curtea aminteste, mai intai, ca, in cazul unei decizii initiale de inghetare a fondurilor, Consiliul nu are obligatia de a comunica in prealabil persoanei sau entitatii in cauza motivele includerii sale pe lista . Astfel, pentru a nu i se compromite eficacitatea, o asemenea masura trebuie, prin insasi natura sa, sa poata beneficia de un efect de surpriza si sa se aplice imediat. Intr-un astfel de caz, este suficient, in principiu, ca institutia sa procedeze la comunicarea motivelor catre persoana sau entitatea in cauza si sa ii acorde acesteia dreptul de a fi ascultata concomitent cu sau imediat dupa adoptarea deciziei. In schimb, in cazul unei decizii ulterioare de inghetare a fondurilor prin care persoana interesata este mentinuta pe lista, acest efect de surpriza nu mai este necesar, astfel incat adoptarea unei asemenea decizii trebuie, in principiu, sa fie precedata de o comunicare a elementelor incriminatoare retinute, precum si de posibilitatea oferita persoanei sau entitatii in cauza de a fi ascultata.

In hotararea atacata, Tribunalul a aplicat aceste principii la cazul in speta si a concluzionat in mod intemeiat ca, din moment ce, prin decizie, numele PMOI a fost mentinut pe lista, Consiliul nu putea, astfel cum a procedat in acest caz, sa comunice noile elemente incriminatoare retinute in privinta PMOI concomitent cu adoptarea acestei decizii. Consiliul ar fi trebuit in mod imperativ sa asigure respectarea dreptului la aparare al PMOI, si anume comunicarea elementelor incriminatoare retinute in privinta acesteia si dreptul de a fi ascultata, inainte de adoptarea deciziei in cauza. Curtea subliniaza ca protectia pe care o ofera aceasta comunicare este fundamentala si esentiala pentru dreptul la aparare.

In continuare, Curtea apreciaza ca Tribunalul nu a savarsit o eroare de drept considerand ca Consiliul nu dovedise ca decizia trebuia sa fie adoptata atat de urgent incat acestei institutii ii era imposibil sa comunice PMOI elementele noi retinute impotriva sa si sa permita ascultarea acesteia inaintea adoptarii deciziei in litigiu. Desi este desigur adevarat, astfel cum a sustinut Franta, ca Consiliul nu putea lasa sa persiste o situatie in care decizia anterioara era lipsita de temei ca urmare a radierii PMOI de pe lista britanica, nu este mai putin adevarat, dupa cum recunoaste de altfel acest stat membru, ca aceasta radiere nu a avut efect automat si imediat asupra deciziei anterioare, care ramanea in vigoare ca urmare a prezumtiei de legalitate a actelor institutiilor Uniunii.

In sfarsit, Curtea respinge argumentele indreptate impotriva motivelor neesentiale ale hotararii Tribunalului, intrucat aceste argumente nu ar putea determina, in niciun caz, anularea acestei hotarari si sunt, asadar, inoperante.

Hotararea in cauza C-27/09 P Franta/People`s Mojahedin Organization of Iran

1 Hotararea din 4 decembrie 2008, Peoplea��s Mojahedin Organization of Iran/Consiliul, T-284/08 (a se vedea de asemenea CP nr. 84/08).
2 Hotararea din 12 decembrie 2006, Organisation des Modjahedines du people da��Iran/Consiliul, T-228/02, (a se vedea de asemenea CP nr. 97/06) si Hotararea din 23 octombrie 2008, People`s Mojahedin Organization of Iran/Consiliul, T-256/07 (a se vedea de asemenea CP nr. 79/08).
3 Decizia 2008/583/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 de punere in aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind masurile restrictive specifice indreptate impotriva anumitor persoane si entitati in vederea combaterii terorismului si de abrogare a Deciziei 2007/868/CE (JO L 188, p. 21).