Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Prima pagină » Articole juridice » CEDO. Justitie Europeana » un cetatean al UE care a locuit mai mult de 10 ani in statul membru gazda poate face obiectul unei proceduri de expulzare

un cetatean al UE care a locuit mai mult de 10 ani in statul membru gazda poate face obiectul unei proceduri de expulzare

  Publicat: 06 Mar 2012       2969 citiri       Sursa: EuroAvocatura.ro        Secţiunea: CEDO. Justitie Europeana  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
Calificativ care exprima neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala.
Potrivit avocatului general Yves Bot, un cetatean al Uniunii care a locuit mai mult de 10 ani in statul membru gazda poate face obiectul unei proceduri de expulzare atunci cand comportamentul sau ilicit pune in pericol siguranta publica

Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Calificativ care exprima neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
1. Locuinta care, spre deosebire de domiciliu, nu este statornica sau principala. O persoana poate avea, in dreptul nostru, un singur domiciliu si mai multe resedinte.
Persoana apartinand unui stat/teritoriu guvernat de un alt stat.
Pedeapsa penala este o masura de constringere stala si un mijloc decorectare reeducare a condamnatului ce se aplica de instantele de judecata,in numele legii,persoanelor care au savirsit infractiuni,cauzind anumite lipsuri si restrictii a drepturilor lor.
Depasire a legalitatii,
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor privitoare la viata sexuala,
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor privitoare la viata sexuala,
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Cel dintai termen intr-un litigiu civil la care, partile fiind legal citate, pot pune concluzii.
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Calificativ care exprima neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala.
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Infractiunea se consuma in momentul in care,
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Calificativ propriu normei juridice care stabileste categoric cerinta ca subiectul de drept sa aiba numai o anumita conduita,
1. Locuinta care, spre deosebire de domiciliu, nu este statornica sau principala. O persoana poate avea, in dreptul nostru, un singur domiciliu si mai multe resedinte.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Presupunere facuta de legiuitor sau judecator prin considerarea unui fapt ca existent, dedus din existenta altui fapt, vecin si conex.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Depasire a legalitatii,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
(lat. fraus, fraudis). Inducere in eroare, inselaciune, act de rea-credinta savarsit sprea a realiza un profit material prin atingere adusa drepturilor altei persoane
(in sensul legii contenciosului administrativ, legea 554/2004) Orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrative.
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Calificativ care exprima neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Act adoptat de organele de stat,
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.

In plus, imprejurarea de a fi disimulat, prin amenintare sau constrangere exercitate asupra victimei, un comportament ilicit care constituie o tulburare grava a ordinii publice il poate priva pe autorul infractiunii de protectia impotriva expulzarii care rezulta dintr-o sedere prelungita in statul membru gazda

Directiva privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii1 prevede conditiile de exercitare a acestui drept si limitarile sale pentru motive de ordine publica, de siguranta publica sau de sanatate publica. Astfel, statul membru gazda nu poate adopta o decizie de expulzare impotriva unui cetatean al Uniunii care a dobandit un drept de sedere permanent (dupa incheierea unei perioade neintrerupte de cel putin 5 ani) decat pentru motive grave de ordine publica sau de siguranta publica. Atunci cand acest cetatean al Uniunii a avut resedinta in ultimii 10 ani pe teritoriul statului membru gazda, decizia de expulzare nu poate fi adoptata decat pentru motive imperative de siguranta publica.

Domnul I., resortisant italian, locuieste in Germania din anul 1987. Prin decizia din 16 mai 2006, el a fost condamnat la o pedeapsa privativa de libertate de sapte ani si sase luni pentru abuz sexual si agresiune sexuala, precum si pentru viol, asupra fiicei minore a fostei sale partenere (intre anii 1990 si 2001). Domnul I. este in detentie de la 10 ianuarie 2006 si isi va fi terminat de executat pedeapsa cu inchisoarea la 9 iulie 2013.

Prin decizia din 6 mai 2008, justitia germana a constatat, in temeiul dreptului german, pierderea de catre domnul I. a dreptului de intrare si de sedere, in special pentru motivul ca ar putea recidiva, si l-a somat pe acesta sa paraseasca teritoriul german, in caz contrar urmand sa fie expulzat in Italia.

Oberverwaltungsgericht fA¼r das Land Nordrhein-Westfalen (Tribunalul Administrativ Regional Superior al landului Renania de Nord-Westfalia, Germania), sesizat in apel, solicita in esenta Curtii de Justitie sa stabileasca daca abuzul sexual asupra unui minor, agresiunea sexuala si violul constituie ``motive imperative de siguranta publica``, putand justifica expulzarea unui cetatean al Uniunii, prezent de mai mult de 10 ani pe teritoriul statului membru gazda (Germania).

Avocatul general Yves Bot aminteste mai intai jurisprudenta Curtii2 potrivit careia actele ilicite care prezinta un nivel de intensitate de natura sa ameninte in mod direct linistea si siguranta fizica a populatiei in ansamblu sau a unei parti a acesteia pot intra in sfera notiunii ``motive imperative de siguranta publica``.

Potrivit avocatului general, desi este incontestabil, in speta, ca abuzul sexual asupra unui minor, agresiunea sexuala si violul in sfera familiala constituie o atingere deosebit de grava adusa unei valori fundamentale a societatii, nu este mai putin adevarat ca acest tip de act nu intra insa in sfera notiunii ``siguranta publica`` in sensul directivei3.

Astfel, directiva face o distinctie clara intre notiunea de ordine publica si aceea de siguranta publica, cea de a doua avand o gravitate mai mare decat prima . Aceste doua notiuni corespund unor realitati criminologice diferite. Incalcarea normelor penale conduce implicit la o tulburare a ordinii publice a unui stat membru; in schimb, o amenintare a sigurantei publice rezulta nu in mod automat, doar din comiterea unei infractiuni, ci dintr-un comportament ilicit deosebit de grav, atat in ceea ce priveste natura acestuia, cat si in ceea ce priveste efectele produse, acestea depasind limitele prejudiciului individual cauzat victimei sau victimelor. Aceste doua notiuni nu sunt asadar identice: daca orice comportament care creeaza un pericol pentru siguranta publica tulbura prin definitie ordinea publica, reciproca nu este adevarata, chiar daca actul comis poate suscita in randul opiniei publice o emotie care reflecta tulburarea cauzata de infractiune .

Avocatul general considera asadar ca problema daca un delincvent, prin comportamentul sau, constituie un pericol pentru siguranta publica depinde nu numai de gravitatea infractiunii comise - pedeapsa prevazuta sau pronuntata constituind o indicatie in acest sens - ci mai ales de natura acesteia. Astfel, daca domnul I. constituie in mod incontestabil un pericol in sfera familiala, nu este dovedit, prin natura actului comis, ca el reprezinta o amenintare pentru siguranta cetatenilor Uniunii ca un delincvent sexual in serie (``prA©dateur sexuel``), un criminal deosebit de periculos caracterizat prin comportamente precum cele revelate de cauzele Dutroux si Fourniret. A decide altfel ar insemna a recunoaste ca doar gravitatea obiectiva a unei infractiuni, determinata de pedeapsa, constituie o justificare potentiala a unei masuri de expulzare pentru un ``motiv imperativ de siguranta publica``, ceea ce ar fi contrar spiritului directivei.

Aceasta nu inseamna insa ca, in cazul de fata, domnul I. nu este expus unei masuri de expulzare.

Astfel, in continuarea expunerii, avocatul general precizeaza ca domnul I. nu poate beneficia de protectia sporita impotriva expulzarii prevazute de directiva, avand in vedere ca nu era realmente integrat in societatea statului membru gazda.

Avocatul general precizeaza in aceasta privinta ca ``motivele imperative de siguranta publica`` constituie singura exceptie de la protectia impotriva expulzarii de care beneficiaza un cetatean al Uniunii care a avut resedinta pe teritoriul statului membru gazda in cei zece ani anteriori masurii de expulzare. Directiva contine o prezumtie simpla de integrare a carei proba contrara rezulta, in speta, din actele comise de domnul I., care demonstreaza ca el nu era realmente integrat si ca, prin urmare, nu poate beneficia de aceasta protectie sporita.

Este incontestabil ca, daca aceste fapte, tinand seama de data la care au fost savarsite, ar fi fost cunoscute imediat dupa comiterea lor, domnul I. ar fi fost urmarit penal si expulzat fara a putea beneficia de protectia prevazuta de directiva. Astfel, integrarea cetateanului Uniunii este intemeiata inclusiv pe factori calitativi si, in opinia avocatului general, comportamentul domnului I. denota lipsa totala a intentiei de a se integra in societatea statului membru gazda. El nu poate invoca, asadar, protectia acordata la capatul unei sederi de zece ani, dat fiind ca acest termen a ramas neintrerupt doar pentru ca faptele sale au fost disimulate.

Domnul Bot considera ca o situatie ilicita de aceasta natura nu poate crea un drept sub pretextul ca a durat mult timp . In plus, chiar directiva prevede ca statele membre pot adopta masurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept acordat prin aceasta in caz de abuz de drept sau de frauda. Este de competenta Curtii sa aprecieze consecintele unei asemenea fraude.

Avocatul general conchide ca un cetatean al Uniunii nu poate invoca dreptul la protectia sporita impotriva expulzarii, prevazut de directiva, atunci cand s-a demonstrat ca el se prevaleaza de acest drept in temeiul unui comportament ilicit care constituie o tulburare grava a ordinii publice a statului membru gazda.



Concluziile avocatului general in cauza C-348/09 P.I./OberbA¼rgermeisterin der Stadt Remscheid



1 Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2005 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora (JO L 158, p. 77, rectificari in JO L 229, p. 35, si in JO 2005, L 197, p. 34, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 56).
2 Hotararea Curtii din 23 noiembrie 2010, Tsakouridis (C-145/09). Aceasta hotarare privea lupta impotriva criminalitatii legate de traficul de stupefiante in grup organizat.
3 Articolul 28 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE.




Citeşte mai multe despre:    Curtea de Justitie a Uniunii Europene    Expulzare    Siguranta publica    Ordine publica    Libera circulatie



Comentează: un cetatean al UE care a locuit mai mult de 10 ani in statul membru gazda poate face obiectul unei proceduri de expulzare
Alte Titluri

Hotararea CJUE - Timpul de deplasare al salariatilor fara loc de munca fix de la domiciliu la primul client si de la ultimul client la domiciliu constituie timp de lucru
Sursa: Euroavocatura.ro

CJUE. Este interzisa transmiterea si prelucrarea datelor cu caracter personal intre autoritatile administratiei publice fara informarea persoanelor vizate
Sursa: Euroavocatura.ro

CJUE: Statele membre sunt libere sa prevada numai o raspundere patrimoniala impotriva proprietarilor care nu sunt raspunzatori pentru poluarea terenurilor lor
Sursa: Euroavocatura.ro

TUE: Comisia nu poate refuza accesul la memoriile statelor membre in cadrul unei proceduri in fata CJUE
Sursa: Euroavocatura.ro

Aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora
Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim

O practica comerciala inselatoare fata de consumator este neloiala si, prin urmare, interzisa
Sursa: EuroAvocatura.ro

Orientarea europeana ref. raspunderea magistratiilor
Sursa: EuroAvocatura.ro



Jurisprudenţă

Decizia CCR nr. 387/2018 privind neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (1) teza intai din Codul muncii (varsta de pensionare a femeilor)
Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala

Desfacerea contractului de munca, la expirarea termenului de preaviz. Motive ce nu tin de persoana salariatului
Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 3074 din 08.06.2016

Plata indemnizatiei concediului de odihna neefectuat
Pronuntaţă de: Tribunalul Covasna, Sectia Civila, Sentinta civila nr. 271 din 17.03.2016

Decizia CCR 62/2017. Neconstitutionalitatea dispozitiilor Legii pentru completarea OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Situatia creditelor in franci elvetiei
Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala

Actiune in anularea inregistrarii marcii pentru rea-credinta. Criterii de analiza
Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 652 din 22 martie 2016