Operatorul de transport aerian este obligat sa despagubeasca pasagerii in cazul in care le-a fost refuzata imbarcarea din cauza reorganizarii zborului

Numai refuzul la imbarcare justificat de motive legate de situatia personala a pasagerilor poate exonera operatorul de transport aerian de aceasta obligatie

In cazul in care unui pasager ii este refuzata imbarcarea impotriva vointei sale, operatorul de transport aerian are obligatia, in temeiul dreptului Uniunii¹, sa ii ofere asistenta, precum si o compensatie forfetara. Refuzul la imbarcare este definit de dreptul Uniunii drept refuzul de a transporta pasageri pe un anumit zbor, desi acestia s-au prezentat pentru imbarcare in conditiile stabilite, cu exceptia cazurilor in care exista motive temeinice pentru refuzul la imbarcare, cum ar fi starea sanatatii, cerintele de siguranta sau securitate sau documente de calatorie necorespunzatoare. In urma unei greve a personalului aeroportului din Barcelona (Spania) la 28 iulie 2006, zborul regulat Barcelona-Helsinki de la ora 11:40 operat de compania aeriana Finnair a trebuit sa fie anulat. In consecinta, Finnair a decis sa isi reorganizeze zborurile pentru ca pasagerii zborului anulat sa nu fie afectati de un timp de asteptare prea lung.

Astfel, acesti pasageri au fost transportati catre Helsinki (Finlanda) cu zborul din ziua urmatoare, 29 iulie 2006, de la ora 11:40, precum si cu un zbor din aceeasi zi de la ora 21:40, inchiriat in mod special. Aceasta reorganizare a avut drept consecinta faptul ca o parte dintre pasagerii care isi cumparasera bilet pentru zborul din 29 iulie 2006 de la ora 11:40 au fost nevoiti sa astepte data de 30 iulie 2006 pentru a ajunge la Helsinki cu zborul regulat de la ora 11:40 si cu un zbor de la ora 21:40, de asemenea inchiriat in mod special cu aceasta ocazie. De asemenea, anumiti pasageri, precum domnul Lassooy - care isi cumparasera biletul pentru zborul din 30 iulie 2006 de la ora 11:40 si care se prezentasera la imbarcare in conditiile stabilite - au ajuns la Helsinki cu zborul special de la ora 21:40. Considerand ca Finnair i-a refuzat imbarcarea, domnul Lassooy a introdus o actiune la instantele finlandeze solicitand obligarea acestei companii aeriene la plata compensatiei forfetare de 400 de euro prevazute de reglementarea europeana pentru zborurile intracomunitare de peste 1 500 de kilometri.

Korkein oikeus (Curtea Suprema, Finlanda), sesizata in ultima instanta, are indoieli cu privire la interpretarea notiunii ``refuz la imbarcare`` si a adresat Curtii de Justitie mai multe intrebari preliminare in legatura cu acest subiect .

Prin concluziile prezentate astazi, avocatul general Yves Bot subliniaza, mai intai, ca notiunea ``refuz la imbarcare`` trebuie interpretata in sens larg si nu se poate limita la suprarezervare. Aceasta constatare rezulta nu numai din lucrarile pregatitoare pentru adoptarea reglementariieuropene in materie, ci si din obiectivul pe care il urmareste aceasta, si anume acela de a asigura un nivel inalt de protectie a pasagerilor aerieni.

Or, a admite ca numai cazurile de suprarezervare sunt cuprinse in notiunea de refuz la imbarcare ar avea drept consecinta lipsirea de orice protectie a pasagerilor aflati in situatia domnului Lassooy. Astfel, zborul pentru care domnul Lassooy avea rezervare a avut loc la ora si in ziua prevazute. Prin urmare, daca consideram ca domnul Lassooy nu a facut obiectul unui refuz la imbarcare, acesta nu ar putea invoca nici dispozitiile aplicabile in cazul anularii unui zbor, nici pe cele referitoare la intarziere. Astfel, acesta nu ar intra in niciuna dintre categoriile care ii permit sa beneficieze de masuri de protectie in privinta pasagerilor aerieni care suporta dificultati si neplaceri grave. Prin urmare, operatorul de transport aerian nu ar avea obligatia de a-i plati o compensatie pentru prejudiciul ocazionat si nici, mai ales, de a-i oferi asistenta, cu alte cuvinte de a-i asigura acestui pasager nevoile imediate, la fata locului. Acesta din urma ar fi abandonat, ceea ce ar fi total contrar obiectivului reglementarii europene, care este acela de a asigura un inalt nivel de protectie a pasagerilor aerieni. In plus, anumiti operatori de transport aerian ar putea incerca sa se sustraga de la indeplinirea obligatiilor lor, intrucat ar fi usor sa pretexteze o reorganizare a zborurilor lor sau orice alte motive decat cel al suprarezervarii pentru a refuza imbarcarea unui pasager si a evita sa ii plateasca o compensatie sau sa ii asigure deservirea.

In continuare, avocatul general considera ca ``refuzul la imbarcare`` nu poate fi justificat de motive legate de reorganizarea zborurilor ca urmare a unor imprejurari exceptionale, cum ar fi greva la un aeroport . Potrivit avocatului general, refuzul de a imbarca pasageri poate fi justificat numai de motive legate de situatia individuala a acestor pasageri.

Astfel, refuzul la imbarcare este o masura individuala luata de operatorul de transport aerian in mod arbitrar impotriva unui pasager care a indeplinit, cu toate acestea, toate conditiile cerute in scopul imbarcarii. Aceasta masura individuala nu isi pierde caracterul arbitrar decat in cazul in care pasagerul insusi savarseste o greseala - de exemplu prin prezentarea unor documente de identitate nevalide - sau atunci cand, prin comportamentul sau, pune in pericol siguranta zborului si/sau a celorlalti pasageri - de exemplu atunci cand se afla in stare de ebrietate sau are un comportament violent. In astfel de cazuri, decizia de a nu-l imbarca pe pasager este imputabila acestuia din urma, care nu poate pretinde nicio indemnizatie si nicio deservire. In schimb, decizia de refuz la imbarcare bazata pe motive care sunt complet exterioare pasagerului in cauza nu poate avea ca efect sa il lipseasca pe acesta de orice protectie .

Pe de alta parte, intrucat greva de la aeroportul din Barcelona nu poate fi imputata Finnair, acest operator de transport aerian are dreptul - daca apreciaza ca nu trebuie sa suporte consecintele acestei greve - sa solicite compensatii de la persoanele responsabile, conform dreptului national aplicabil.

O astfel de interpretare nu este contrara principiului egalitatii de tratament, chiar daca situatia pasagerului caruia operatorul de transport aerian i-a refuzat imbarcarea ca urmare a unor imprejurari exceptionale ar fi mai favorabila decat cea a pasagerului al carui zbor a fost anulat sau a fost intarziat ca urmare a unor astfel de imprejurari, in masura in care primul va fi compensat, dar nu si cel de al doilea. Astfel, principiul egalitatii de tratament impune ca situatii comparabile sa nu fie tratate in mod diferit si ca situatii diferite sa nu fie tratate in acelasi mod, cu exceptia cazului in care un astfel de tratament este justificat in mod obiectiv. Or, pasagerii victime ale unei anulari sau ale unei intarzieri a zborului nu se gasesc in aceeasi situatie ca si pasagerii carora operatorul de transport aerian le-a refuzat imbarcarea. Astfel, daca refuzul la imbarcare afecteaza unul sau mai multi pasageri, in cazul anularii sau intarzierii zborului, toti pasagerii sunt vizati si afectati in acelasi mod.

In plus, in cazul in care anularea sau intarzierea zborului este datorata unor imprejurari exceptionale, operatorul de transport aerian nu are obligatia de a plati compensatia prevazuta de dreptul Uniunii, in masura in care acesta nu avea niciun control asupra evenimentelor respective. In schimb, situatia este diferita atunci cand pasagerului i se refuza imbarcarea dupa ce a fost decisa o reorganizare a zborurilor de catre operatorul de transport aerian ca urmare a unor imprejurari exceptionale. Prin aceasta unica decizie, operatorul de transport aerian cauzeaza dificultati si neplaceri unuia sau mai multor pasageri alesi in mod complet aleatoriu. Din acest motiv, intrucat prejudiciul suportat este imputabil operatorului de transport aerian, indemnizatia este datorata in continuare pentru a-l descuraja pe acesta din urma sa recurga la o astfel de practica si pentru a recurge cu prioritate la apelul de voluntari care accepta sa renunte la rezervarea lor.

Concluziile avocatului general in cauza C-22/11 Finnair Oyj/Timy Lassooy

¹ Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune in materie de compensare si de asistenta a pasagerilor in eventualitatea refuzului la imbarcare si anularii sau intarzierii prelungite a zborurilor si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Editie speciala, 07/vol. 12, p. 218).