Pasagerii zborurilor alcatuite din segmente succesive trebuie despagubiti pentru refuzul la imbarcare datorat unei intarzieri a primului zbor

Regulamentul privind compensarea si asistenta pasagerilor¹ acorda anumite drepturi pasagerilor zborurilor care pleaca dintr-un stat membru sau care au destinatia intr-un astfel de stat . Regulamentul defineste ``refuzul la imbarcare`` drept refuzul unui transportator aerian de a transporta pasageri, impotriva vointei acestora, desi acestia s-au prezentat pentru imbarcare la timp si cu o rezervare confirmata. Totusi, regulamentul prevede cazuri in care un astfel de refuz poate fi justificat de transportator. In afara de aceste cazuri, pasagerii au dreptul la o indemnizatie imediata, la rambursarea pretului biletului sau la redirectionare spre destinatia finala, precum si un drept la deservire pe perioada de asteptare a urmatorului zbor .

Domnul Rodriguez Cachafeiro si doamna Martinez-Reboredo Varela-Villamor au cumparat fiecare de la compania aeriana Iberia un bilet de avion pe ruta La CoruA�a (Spania) - Santo Domingo. Acest bilet cuprindea doua zboruri, respectiv zborul La CoruA�a-Madrid si zborul Madrid-Santo Domingo. Si-au inregistrat bagajele direct pentru destinatia finala la ghiseul check-in Iberia din aeroportul din La CoruA�a, de unde au primit tichetele de imbarcare corespunzatoare celor doua zboruri succesive.

Primul zbor a avut o intarziere de o ora si 25 de minute. Prevazand ca aceasta intarziere va duce la pierderea de catre cei doi pasageri a zborului urmator din Madrid, Iberia le-a anulat tichetele de imbarcare pentru cel de al doilea zbor . In pofida acestei intarzieri, atunci cand au ajuns la Madrid, cei doi pasageri s-au prezentat la poarta de imbarcare in momentul in care compania efectua ultimul apel al pasagerilor, dar personalul Iberia nu le-a permis imbarcarea pentru motivul ca tichetele de imbarcare le-au fost anulate si ca locurile lor au fost atribuite altor pasageri. Ei au asteptat ziua urmatoare pentru a ajunge la Santo Domingo cu un alt zbor si au ajuns la destinatia finala cu 27 de ore intarziere.

Considerand ca compania Iberia le-a refuzat imbarcarea fara motiv valabil, cei doi pasageri au sesizat instantele spaniole, solicitand obligarea companiei aeriene la plata despagubirii de 600 de euro pentru fiecare dintre ei, in conformitate cu prevederile regulamentului privind zborurile extracomunitare de peste 3 500 de kilometri. In cadrul procedurii, Iberia a aratat ca aceasta situatie nu reprezenta un refuz la imbarcare, ci o pierdere a zborului de legatura - care nu da dreptul la despagubire -, in masura in care decizia de refuz la imbarcare nu era imputabila unei suprarezervari, ci intarzierii zborului anterior. In aceste imprejurari, instanta nationala a solicitat Curtii sa stabileasca daca notiunea ``refuz la imbarcare`` vizeaza exclusiv situatiile in care zborurile au facut obiectul unei suprarezervari initiale sau daca aceasta notiune poate fi extinsa la alte situatii.

In hotararea sa, Curtea considera ca notiunea ``refuz la imbarcare`` vizeaza situatii de suprarezervare, dar si situatii aflate in legatura cu alte motive, in special cu motive operationale. Aceasta interpretare decurge nu numai din cuprinsul regulamentului, ci si din obiectivul pe care acesta il urmareste, respectiv asigurarea unui inalt nivel de protectie a pasagerilor. Astfel, in scopul de reducere a numarului prea mare de pasageri carora li se refuza imbarcarea impotriva vointei lor, legiuitorul Uniunii a introdus in 2004 o noua reglementare care conferea un sens mai larg notiunii ``refuz la imbarcare``, vizand totalitatea ipotezelor in care un transportator aerian refuza sa transporte un pasager. In consecinta, limitarea notiunii ``refuz la imbarcare`` numai la cazurile de suprarezervare ar avea in practica efectul de a diminua semnificativ protectia acordata pasagerilor, excluzandu-i de la orice protectie, chiar daca se afla intr-o situatie care, precum suprarezervarea, nu le este imputabila - ceea ce ar fi contrar obiectivului legiuitorului.

Pe de alta parte, regulamentul prevede cazurile in care exista motive temeinice pentru refuzul la imbarcare, cum ar fi starea sanatatii, cerintele de siguranta sau securitate sau documentele de calatorie necorespunzatoare. Or, Curtea considera ca un refuz la imbarcare precum in speta nu poate fi asimilat unor astfel de motive, intrucat motivul de refuz nu este imputabil pasagerului. In schimb, oricare ar fi situatia, acest refuz ar fi imputabil transportatorului. Astfel, fie se afla la originea intarzierii primului zbor pe care il opereaza chiar el, fie a considerat in mod nejustificat ca pasagerii respectivi nu vor fi in masura sa se prezinte la timp la imbarcarea pentru zborul urmator, fie a vandut bilete pentru zboruri succesive pentru care timpul disponibil pentru transfer era insuficient. Astfel, Curtea considera ca un operator de transport aerian nu poate extinde semnificativ ipotezele in care ar avea dreptul de a refuza in mod justificat imbarcarea unui pasager - ceea ce ar contraveni obiectivului urmarit prin regulament. In consecinta, refuzurile la imbarcare legate de motive operationale sunt refuzuri nejustificate care fac posibila invocarea drepturilor conferite de regulament.

Hotararea in cauza C-321/11 German Rodriguez Cachafeiro, Maria de los Reyes Martinez-Reboredo Varela-Villamor/Iberia, Lineas Aereas de Espana SA

¹ Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune in materie de compensare si de asistenta a pasagerilor in eventualitatea refuzului la imbarcare si a anularii sau a intarzierii prelungite a zborurilor si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Editie speciala, 07/vol. 12, p. 218).