Valoarea Comerciala Reala � obiect material al infractiunii prevazute de art. 10 din Legea 78/2000

In doctrina si in literatura de specialitate valoarea comerciala reala nu a fost definita strict, astfel ca asupra acestui concept exista inca numeroase discutii si controverse.

Conditia esentiala pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de coruptie prin stabilirea unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a unor bunuri este aceea ca diminuarea trebuie savarsita in cadrul actiunii de privatizare sau a unei operatiuni comerciale, numai pentru bunurile apartinand agentilor economici la care statul sau o autoritate a administratiei publice este actionar, ori in cazul unei actiuni de vanzare a bunurilor care apartin autoritatilor publice sau institutiilor publice.

Evaluarea bunurilor nu trebuie legata exclusiv de privatizare, dar pentru situatia particulara din Romania, in etapa actuala, aceasta operatiune este necesara in primul rand in procesul de transfer al unei parti importante din proprietatea statului in proprietatea privata.

In activitatea de evaluare trebuie facuta distinctia intre activitatea de reevaluare contabila si valoarea atribuita unui activ/intreprinderi in urma activitatii de evaluare intreprinse de evaluatorii ce desfasoara servicii profesionale.

Obligativitatea efectuarii operatiunii de evaluare in cazul privatizarii este determinata pe de o parte de faptul ca din punct de vedere patrimonial, majoritatea elementelor patrimoniale din bilanturile societatilor cu capital de stat nu reflecta valori de piata ci valori administrative, reevaluarea fiind necesara pentru stabilirea valorii de piata a bunurilor iar din punct de vedere al rentabilitatii, trecutul intreprinderii trebuie considerat ca nereproductibil; nu toti factorii care au determinat sau au influentat profitul din bilanturile societatilor cu capital de stat pot fi extrapolate in perioada post privatizare. Cumparatorul nu investeste pentru ce a obtinut fostul proprietar ca profit ci pentru ce va obtine el, de aceea profitabilitatea intreprinderii trebuie regandita. Valoarea intreprinderii trebuie determinata in functie de gradul de utilitate a tuturor elementelor patrimoniale, cumparatorul netrebuind sa fie penalizat pentru politica de investitii a fostului proprietar, stiut fiind ca un bun fara utilitate nu are valoare sau aceasta este nesemnificativa. Cu ocazia evaluarii pentru privatizare, trebuie observata si analizata necesitatea unei eventuale restructurari.

Legislatia promovata dupa anul 1990 a avut in vedere efectuarea unor reevaluari a activelor din patrimoniul intreprinderilor, activitate distincta de procesul de evaluare efectuat de evaluatorul independent.

Reevaluarea contabila a fost facuta la decizia autoritatii � Ministerul Finantelor Publice, fiind o activitate administrativa prin care se urmarea reactualizarea valorilor contabile ale imobilizarilor corporale (mijloace fixe), inregistrate la costuri istorice, la valorile actuale, influentate de procesul inflationist. Activitatea de reevaluare contabila a fost un proces obligatoriu in urma publicarii H.G. nr. 945/1990, H.G. nr. 26/1992 si H.G. nr. 500/1994, respectiv un proces aflat la indemana societatilor comerciale astfel cum a fost reglementat prin H.G. nr. 983/1998 modificata prin H.G. nr. 95/1999, respectiv H.G. nr. 403/2000 si H.G. nr. 1553/2004.

Conform dispozitiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1553/2004 reevaluarea imobilizarilor corporale se efectueaza in vederea determinarii valorii juste a acestora, tinandu-se seama de inflatie, utilitatea bunului, starea acestuia si de pretul pietei, atunci cand valoarea contabila difera semnificativ de valoarea justa .

Evaluarea derulata de un evaluator independent este un proces de determinare a unui anumit tip de valoare, a unui anumit tip de proprietate, la o anumita data si concretizata in raportul de evaluare.

Valoarea este un concept economic referitor la pretul cel mai probabil convenit de cumparatorii si vanzatorii unui bun sau serviciu, disponibil pentru cumparare. Valoarea nu reprezinta un fapt ci o estimare a celui mai probabil pret care va fi platit pentru bunuri sau servicii, la o anumita data, in conformitate cu o anumita definitie a valorii. Conceptul economic de valoare reflecta optica investitorilor medii asupra beneficiilor generabila de o anumita proprietate, la data evaluarii.

De asemenea, o distinctie importanta care trebuie facuta in activitatea de evaluare este diferenta intre valoare si pret. Diferenta intre pret si valoare este data de motivatiile vanzatorului si cumparatorului, de raportul de forte de pe piata, precum si de unele criterii subiective.

In urma acestei activitati, activului/societatii comerciale i se atribuie o valoare, care este o calitate conventionala stabilita in urma unei judecati, unor calcule, unei expertize.

Opinia evaluatorului este absolut subiectiva, fiind influentata de cantitatea si calitatea informatiilor detinute de acesta, ca si de experienta sa.

Valoarea dreptului de proprietate este extrinseca bunurilor, apare in mintea investitorilor si a altor participanti la piata si se formeaza ca o opinie rationala, argumentata si sustinuta in raportul evaluatorului profesionist.

Corectitudinea unui raport de evaluare se probeaza in piata, atunci cand valoarea estimata este acceptata de parti. In determinarea unei valori cat mai apropiata de realitate, evaluatorul profesionist are in vedere atat proprietatile bunurilor tangibile si activelor tangibile, capacitatea acestora de a genera profit cat si cunoasterea tendintelor pietei, utilitatea bunurilor care determina intensitatea dorintei de a vinde sau cumpara.

Pretul este o suma concreta rezultata in urma unei tranzactii, apare intre vanzator si cumparator (pretul este solicitat de vanzator si acceptat de cumparator) si este diferit de valoare, care este o marime estimata cu o doza de subiectivism.

Conform Standardelor Internationale de Contabilitate (IAS) respectiv amendamentele facute in 1998 la IAS 16, valoarea justa a unui activ este valoarea lui de piata, in timp ce versiunea anterioara a standardului mentiona valoarea de piata doar in contextul utilizarii actuale.

Tipurile de valoare recunoscute la nivel international au fost definite in cadrul Standardelor de Evaluare (IVS). Rolul declarat al standardelor de evaluare este, in principal, sa instituie proceduri care sa permita certificarea valorii in conditii comparabile cu legislatia interna si internationala, cu practica evaluarii si cu standardele contabile.

In conformitate cu standardul international IVS 1, intrat in vigoare la data de 1 iulie 2000, definitia valorii de piata este:

"Valoarea de piata este suma estimata pentru care o proprietate va fi schimbata, la data evaluarii, intre un vanzator decis si un cumparator hotarat, intr-o tranzactie cu un pret determinat obiectiv, dupa o activitate de marketing corespunzatoare, in care partile implicate au actionat in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangeri".

Ca regula generala valoarea de piata are niveluri diferite in functie de circumstantele in care se face tranzactia cu activul/proprietatea supusa evaluarii.

In IVS 2 � Baze de evaluare diferite de valoarea de piata - sunt prezentate, definite si completate un numar de 10 tipuri de valoare diferite de valoarea de piata (numite si baze de evaluare):

• valoare de utilizare;


• valoare de investitie sau subiectiva;


• valoarea de exploatare continua;


• valoare de asigurare;


• valoare de impozitare sau de impunere


• valoare de recuperare;


• valoare de lichidare sau vanzare fortata;


• valoare speciala;


• valoare de garantare a creditului ipotecar;


• costul de inlocuire net

Tipul de valoare estimat de un evaluator care realizeaza un raport de evaluare la cererea clientului sau este legat strict de scopul evaluarii.

In Romania Standardele Internationale de Evaluare au fost puse la dispozitia utilizatorilor de Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), asociatie profesionala nonprofit care are intre obiectivele principale difuzarea pe plan national a principiilor, metodelor si tehnicilor de evaluare, cuprinse in standardele de evaluare.

Prin HG nr.1447 din 9 septembrie 2004, ANEVAR a fost recunoscuta ca fiind de utilitate publica.

Membrii ANEVAR sunt obligati prin Statutul ANEVAR sa utilizeze numai tipurile de valoare continute in Standardele ANEVAR. Daca prin contract li se solicita calcularea unui alt tip de valoare decat tipurile inscrise in standarde, evaluatorul trebuie sa precizeze clar ca a facut o deviere de la standarde si sa explice influenta acelei devieri asupra valorii estimate.

In cadrul activitatii de privatizare, in conformitate cu dispozitiile art. 13 alin. (2) din O.u.G. nr. 88/1999, stabilirea pretului de oferta se bazeaza pe raportul de evaluare:

(2) Vanzarea se face pe baza raportului dintre cerere si oferta, la pretul de piata, indiferent de metoda de privatizare utilizata, in baza unui raport de evaluare, fara a exista un pret minim de vanzare. In situatia in care o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar este cotata la bursa de valori sau pe o alta piata organizata, Fondul Proprietatii de Stat nu va intocmi, de regula, raport de evaluare. In acest caz, pretul de oferta va fi cel inregistrat in ultima zi de tranzactie la bursele de valori sau pe alte piete organizate, nationale sau internationale, anterior zilei in care se face vanzarea.

Retinem in mod esential faptul ca actiunile pot si se vor vinde la pretul de piata rezultat din raportul dintre cerere si oferta, chiar daca acest pret este inferior celui rezultat din raportul de evaluare fara ca prin aceasta sa se realizeze o diminuare a valorii.

In rapoartele de evaluare utilizate drept baza pentru stabilirea pretului de oferta este definita si estimata valoarea de piata .

Responsabilitatea pentru modul de determinare a valorii de oferta (pretul de pornire a licitatiei sau pretul de pornire a negocierii) revine institutiei publice implicate care are in atributii verificarea raportului de evaluare si aprobarea acestuia.

Conditiile care permit vanzarea bunurilor aflate in patrimoniul societatilor la care statul este actionar chiar sub valoarea contabila a acestora au in vedere principiile in baza carora a fost creat cadrul juridic al procesului de privatizare:

• a) asigurarea transparentei tranzactiilor;


• b) stabilirea pretului de vanzare, in baza raportului dintre cerere si oferta;


• c) asigurarea egalitatii de tratament intre cumparatori.

Incalcarea unuia din aceste principii conduce la obtinerea in piata a unui pret diferit semnificativ de valoarea justa sau valoarea de piata estimata de evaluator.

In cazul societatii comerciale X la care statul era actionar 100%, institutia publica implicata a realizat si a dispus publicarea in presa a unui anunt de vanzare prin intermediul unei firme intermediare. Actiunile au fost evaluate in cadrul raportului de evaluare la valoarea de 25.000 lei/actiune iar lucratorii institutiei publice au corectat aceasta lavoare la 35.000 lei/actiune. Pretul de oferta pentru pachetul de actiuni detinut de stat a fost de 4.178.160.000 lei.

Desi in macheta anuntului de vanzare realizata de functionarii institutiei procentul de detinere era de 100% iar datoriile de 50.379.000 lei, in presa anuntul a aparut cu inexactitati, respectiv procentul de actiuni pus in vanzare: 10%, valoarea datoriilor catre bugetul statului: 50.379.000 mii lei. Ca o consecinta a acestei inexactitati, vanzarea pachetului de 100% actiuni a fost realizata pentru suma de cca. 790 mil. lei, desi disponibilitatile banesti din conturile societatii depaseau 1 miliard lei.

Metoda de vanzare � negocierea directa cu preselectie a fost derulata in conditiile in care la privatizare s-a prezentat un singur ofertant care cumparase anterior caietul de sarcini si care desi nu indeplinea unele dintre criteriile de preselectare a fost declarat adjudecatar. Ulterior achitarii pretului, societatea si-a schimbat obiectul de activitate si a trecut la valorificarea mijloacelor fixe.

Fata de cele prezentate se ridica problema daca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a) din Legea 78/2000.

Avand in vedere cele de mai sus, apreciem ca determinarea caracterului penal al unei evaluari poate fi dat chiar de analiza existentei sau nu a laturii subiective.