Cooperarea dintre diversele state membre este un elemnt crucial daca analizam imbunatatirea posibilitatilor de a oferi despagubiri in baza Conventiei in cazul constatarii unei incalcari.
Este modul de sesizare al organelor de urmarire penala facuta de catre o persoana sau organizatie publica, careia i s-a acuzat o vatamare prin infractiune.
vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
(Legea 10 din 2001) 1. cu bunuri sau servicii - masura reparatorie alternativa constând in acordarea de bunuri si servicii, cu acceptul persoanei indreptatite, pâna la concurenta valorii imobilului preluat in mod abuziv.
(Legea 10 din 2001) 1. cu bunuri sau servicii - masura reparatorie alternativa constând in acordarea de bunuri si servicii, cu acceptul persoanei indreptatite, pâna la concurenta valorii imobilului preluat in mod abuziv.
Este modul de sesizare al organelor de urmarire penala facuta de catre o persoana sau organizatie publica, careia i s-a acuzat o vatamare prin infractiune.
vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
In sensul restrans al termenului, dreptul comunitar este format din Tratatele fondatoare (dreptul primar) si din prevederile instrumentelor adoptate de institutiile comunitare in aplicarea acestora (legislatia secundara: regulamente, directive, etc). Odata adoptata Constituia Europeana, aceasta va inlocui tratatele fondatoare.
Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.
Una dintre solutiile pe care pe pronunta instanta care a judecat cauza penala,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost instituita prin Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor si Libertatilor Fundamentale, adoptata la Roma in 4 noiembrie 1950. Romania a devenit parte la Conventie la 20 iunie1994.
Pana in 1998, plangerile erau examinate mai intai de Comisia Europeana pentru drepturile Omului, iar daca aceasta le admitea, stabilea daca drepturile omului au fost incalcate sau nu. Cazul putea fi transmis Curtii Europene a drepturilor Omului care remitea deciziile statului implicat si putea acorda compensatii. Nici Comisia si nici Curtea nu lucrau permanent, dar se intalneau in mod regulat pentru a examina cazurile. Plangerile care nu erau inaintate Curtii, erau remise Comitetului de Ministri ale carui decizii, ca si cele ale Curtii, erau finale si obligatorii.
De la 1 noiembrie 1998, noua Curte a Drepturilor Omului este direct accesibila unei persoane si hotararile sale sunt obligatorii pentru toate Partile Contractante. Ea functioneaza permanent si instrumenteaza cazul din fazele primare pana la sentinta definitiva.
vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost instituita prin Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor si Libertatilor Fundamentale, adoptata la Roma in 4 noiembrie 1950. Romania a devenit parte la Conventie la 20 iunie1994.
Pana in 1998, plangerile erau examinate mai intai de Comisia Europeana pentru drepturile Omului, iar daca aceasta le admitea, stabilea daca drepturile omului au fost incalcate sau nu. Cazul putea fi transmis Curtii Europene a drepturilor Omului care remitea deciziile statului implicat si putea acorda compensatii. Nici Comisia si nici Curtea nu lucrau permanent, dar se intalneau in mod regulat pentru a examina cazurile. Plangerile care nu erau inaintate Curtii, erau remise Comitetului de Ministri ale carui decizii, ca si cele ale Curtii, erau finale si obligatorii.
De la 1 noiembrie 1998, noua Curte a Drepturilor Omului este direct accesibila unei persoane si hotararile sale sunt obligatorii pentru toate Partile Contractante. Ea functioneaza permanent si instrumenteaza cazul din fazele primare pana la sentinta definitiva.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Este partea in procesul penal care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
Imprejurarea sau evenimentul conditie nu s-au realizat.
Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.
Institutie de drept procesual penal, reglementata de Codul de procedura penala in diverse texte.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Exista doua chestiuni separate care merita atentie. Despagubirile includ doua elemente diferite – este vorba despre “
recours objectif ” (efectul general de a oferi protectie juridica controland modul in care statele respecta drepturile omului prin intermediul solicitarilor individuale) si despre “
recours subjectif ” (“adminsitrarea justitiei” intr-un caz individual).
In primul rand, ceea ce se numeste “ recours subjectif ”. Cu ce se alege persoana care inainteaza o plangere la Curtea Europeana? In baza art.46 CEDO Inaltele Parti Contractante s-au angajat sa respecte hotararile definitive ale Curtii in orice dosar in care sunt parte. Comitetul de Ministri va urmari executarea hotararilor Curtii. In general, conformarea cu hotararile Curtii pare sa fie la un nivel satisfacator. Au existat cateva cazuri de minima conformare ca si unele cazuri de lungi amanari ale executarii corespunzatoare a hotararii (de exemplu caul olandez Winterwerp ), dar in general statele membre isi respecta obligatiile. Singurul precedent periculos de neconformare (cel putin pentru moment) este cazul Loizidou , dar acesta este un caz special. Turcia (statul condamnat) nu se considera responsabila pentru incalcarile drepturilor omului comise in nordul Ciprului. Care este problema? Problema este ca o “victorie” la Strasbourg nu ii da prea multe solicitantului individual. In afara victoriei morale, rezultatul practic al castigarii unui caz la Strasbourg este adesea numai de natura financiara (adica compensarea justa a pierderilor materiale si nemateriale ca si a costurilor si cheltuielilor induse de procedurile nationale si de cele de la Strasbourg, conform prevederilor articolului 41 CEDO). Prima critica ar fi legata de modul in care Curtea se pronunta in problemele legate de art. 41: pronuntarile date de Curte se bazeaza pe conceptul de “compensare justa”, dar acest rationament este minimal sau inexistent, asa incat constanta cu care se determina suma considerata drept compensare justa este scazuta, iar reclamantului nu i se acorda adesea nici o compensatie, desi se constata ca exista o incalcare a Conventiei (adesea Curtea considera ca simpla constatare a incalcarii Conventiei ofera victimei, in conditii specifice, acea “compensare justa”). O a doua critica se refera la faptul ca adesea Curtea nu poate oferi o compensare totala unui solicitant prin simpla acordare a unei reparatii financiare. Sa ne gandim, de exemplu, la o plangere referitoare la o acuzatie de partinire juridica, care reprezinta a incalcare a Articolului 6 CEDO. Solicitantul nu doreste doar sa obtina o suma de bani, ci doreste de cele mai multe ori sa anuleze o hotarare judecatoreasca injusta. Dupa ce Curtea a constatat ca s-a incalcat Articolul 6 CEDO, solicitantul poate spera o redeschidere a dosarului sau la nivel national. Totusi, Conventia in sine nu obliga statele membre sa instituie proceduri de revizuire ca urmare a unei hotarari a Curtii. Posibila revizuire a sentintei judecatoresti initiale data de o instanta nationala va fi hotarata de (prevazuta in) legislatia nationala. Unele dintre Inaltele Parti Contractante, de exemplu Elvetia, Austria, Franta, au introdus posibilitatea de revizuire in sistemele lor nationale de drept . Dar exista si multe state care nu au introdus aceasta prevedere. Olanda a introdus recent posibilitatea unor proceduri de revizuire (in cazul procedurilor penale) dupa o hotarare de condamnare data de Curtea Europeana . Statele membre ar trebui sa adopte rapid aceasta posibilitate de a avea proceduri de revizuire (cel putin in dosarele penale) pentru a putea asigura efectiv ceea ce se numeste “ recours subjectif ” pentru solicitantii persoane fizice. In unele cazuri Comitetul de Ministri poate juca un rol important in aceasta privinta, “incurajand” statele sa ia masuri specifice in acest sens. In speta Sadak a.o. , de exemplu, Curtea a constatat ca Turcia a incalcat Articolul 6 CEDO. Pe data de 3 mai 2002, Comitetul de Ministri a cerut cu putere autoritatilor turce sa remedieze situatia solicitantilor si “sa ia masurile necesare pentru a redeschide dosarul […] sau orice alte masuri ad hoc care ar putea sterge, pentru solicitanti, consecintele incalcarilor constatate”. Comitetul de Ministri a incurajat de asemenea statele membre sa prevada, intr-o maniera mai generala, posibilitatea redeschiderii dosarelor la nivel national ca urmare a hotararilor date de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
In Recomandarea Nr. R (2000) 2, Comitetul de Ministri a incurajat toate Partile Contractante “sa-si examineze sistemele nationale de drept pentru a se asigura ca exista posibilitati adecvate de reexaminare a dosarelor, inclusiv proceduri de redeschidere a procedurilor” in cazul in care partea vatamata sufera consecinte negative grave.
In final, cateva remarci pe marginea a ceea ce numim “ recours objectif ” (caile generale de atac din ordinea interna de drept a fiecarui stat membru pentru a evita viitoarele incalcari similare ale Conventei). Si aici, practica existenta conform Conventiei are unele deficiente . Orice hotarare a Curtii are o natura declarativa – Curtea pur si simplu stabileste ca s-a produs o incalcare a Conventiei. Apoi, statele au libertatea de a alege mijloacele de a-si indeplini obligatiile conform Conventiei. Curtea nu este imputernicita sa hotarasca masuri anume, cum ar fi modificarea unor legi specifice, ceea ce este regretabil, deoarece nu este intotdeauna clar pentru autoritatilor nationale ce trebuie sa faca pentru ca legile lor sa fie conform standardelor de la Strasbourg. In acest sens, trebuie mentionata o interesanta rezolutie a Adunarii Parlamentare indemnand Curtea „sa-si asume obligatia ca va indica in hotararile sale care sunt modalitatile in care se asteapta ca autoritatile nationale respective sa execute hotararea astfel incat sa se conformeze deciziilor si sa ia masurile generale si individuale necesare”. O solutie similara a fost sugerata in Raportul din 2003 al Comitetului de Initiativa pentru Drepturile Omului, raport ce continea propuneri de garantare pe termen lung a eficientei Curtii.
Interesant
