Rambursarea cheltuielilor medicale efectuate in strainatate nu poate fi refuzata din lipsa a materialelor medicale

Aceasta imposibilitate trebuie apreciata atat la nivelul ansamblului spitalelor apte sa acorde tratamentul din statul membru respectiv cat si in raport cu intervalul de timp in care tratamentul poate fi obtinut

Potrivit dreptului Uniunii¹, un lucrator poate fi autorizat sa se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a beneficia de tratament corespunzator bolii sale. El poate astfel beneficia de prestatiile necesare ca si cum ar fi asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate din statul respectiv, fiind de la sine inteles ca cheltuielile efectuate sunt rambursate de statul membru de resedinta. Acesta din urma nu poate refuza eliberarea autorizatiei atunci cand tratamentul solicitat figureaza printre prestatiile acoperite de legislatia sa si cand lucratorului nu i se poate acorda tratamentul respectiv in timp util pe teritoriul sau, luand in considerare starea de sanatate a lucratorului si evolutia probabila a bolii.

Doamna Petru, cetatean roman, sufera de grave afectiuni vasculare a caror evolutie a necesitat internarea intr-un institut de specialitate din Timisoara. In urma investigatiilor medicale la care a fost supusa, s-a luat decizia efectuarii unei operatii pe cord deschis. In timpul spitalizarii sale, doamna Petru a considerat ca lipseau medicamentele si materialele medicale de prima necesitate si ca numarul de paturi era insuficient. Tinand cont pe de alta parte de complexitatea interventiei chirurgicale pe care trebuia sa o suporte, doamna Petru a decis sa se opereze in Germania si a solicitat casei sale de asigurari de sanatate sa suporte costurile acestei interventii.

Cererea a fost respinsa cu motivarea ca din cuprinsul raportului medicului curant nu rezulta ca prestatia solicitata nu putea fi efectuata intr-un timp rezonabil in Romania. Costul total al interventiei s-a ridicat la aproape 18 000 de euro, suma a carei rambursare doamna Petru a solicitat-o autoritatilor romane.

Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Sibiu solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca situatia in care medicamentele si materialele medicale de prima necesitate lipsesc echivaleaza cu o situatie in care tratamentul medical necesar nu poate fi acordat in statul de resedinta, astfel incat un resortisant al acestui stat trebuie, la cerere, sa fie autorizat sa beneficieze de acest tratament intr-un alt stat membru iar costurile interventiei trebuie sa fie suportate de sistemul de asigurari sociale de sanatate din statul de resedinta.

In hotararea pronuntata, Curtea aminteste ca dreptul Uniunii impune doua conditii a caror indeplinire face obligatorie eliberarea autorizatiei prealabile de rambursare a cheltuielilor medicale. Mai intai, tratamentul despre care este vorba trebuie sa se numere printre prestatiile prevazute de legislatia statului membru pe teritoriul caruia are resedinta asiguratul social. Apoi, tratamentul de care asiguratul social intentioneaza sa beneficieze in strainatate trebuie sa nu poata, tinand seama de starea sa actuala de sanatate si de evolutia probabila a bolii sale, sa ii fie acordat in intervalul de timp necesar in mod normal pentru a obtine tratamentul dorit in statul membru de resedinta. In ceea ce priveste aceasta din urma conditie, Curtea a statuat ca autorizatia solicitata nu poate fi refuzata atunci cand un tratament identic sau care prezinta acelasi grad de eficacitate nu poate fi obtinut in timp util in statul membru al carui rezident este persoana interesata. In scopul de a aprecia daca aceasta conditie este indeplinita, institutia competenta trebuie sa ia in considerare toate imprejurarile care caracterizeaza fiecare caz concret. Astfel, o lipsa a medicamentelor si a materialelor medicale de prima necesitate poate sa faca imposibila acordarea unui tratament identic sau care prezinta acelasi grad de eficacitate in timp util in statul membru de resedinta. Cu toate acestea, Curtea precizeaza ca aceasta imposibilitate trebuie apreciata, pe de o parte, la nivelul ansamblului spitalelor din statul membru de resedinta apte sa acorde tratamentul despre care este vorba si, pe de alta parte, in raport cu intervalul de timp in care tratamentul poate fi obtinut in timp util.

Dupa cum observa Curtea, guvernul roman a aratat ca doamna Petru avea dreptul sa se adreseze altor spitale care dispuneau, in Romania, de echipamentul necesar pentru efectuarea interventiei de care avea nevoie. In plus, raportul medicului curant indica faptul ca interventia trebuia efectuata intr-un interval de timp de trei luni. Este deci de competenta instantei nationale sa aprecieze daca interventia nu ar fi putut fi realizata in acest interval de timp intr-un alt spital din Romania. Curtea concluzioneaza ca autorizatia de rambursare a cheltuielilor medicale efectuate in strainatate nu poate fi refuzata atunci cand o lipsa a medicamentelor si a materialelor medicale de prima necesitate impiedica asiguratul social sa beneficieze de tratamentul spitalicesc in timp util in statul membru de resedinta. Aceasta imposibilitate trebuie apreciata atat la nivelul ansamblului spitalelor din acest stat membru apte sa acorde tratamentul respectiv cat si in raport cu intervalul de timp in care tratamentul poate fi obtinut in timp util.

Hotararea in cauza C-268/13 Elena Petru/Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Sibiu si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate

¹ Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati, cu lucratorii care desfasoara activitati independente si cu membrii familiilor acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii, in versiunea modificata si actualizata prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 4, p. 35)