Principiul controlului ierarhic al activitatii procurorului – masura benefica sau permisiva de abuz?

``Motivarea admiterii sau a respingerii cererilor de probe, desi nu constituie o noutate a textului, reprezinta o garantie foarte importanta impotriva arbitrariului, dar si a abuzului, si este locul sa subliniem ca exigentele unei motivari efective impun ca organul judiciar sa indice nu numai textele de lege pe care isi intemeiaza dispozitia, ci si elementele de fapt, concrete, care justifica admiterea sau respingerea probelor.``[1]

In conformitate cu dispozitiile aceluiasi act normativ, plangerile impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva, dupa caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Astfel, actele procurorului se supun principiului controlului ierarhic, conform caruia procurorii isi desfasoara activitatea, si care asigura celeritatea procedurilor judiciare.

Desi destinate asigurarii celeritatii procedurilor de judecata aceste norme au fost subiectul unor critici, in sensul in care prin aplicarea in principal principiului controlului ierarhic si nu a unui control judiciar s-ar putea permite abuzuri. In acest sens au fost exprimate critici intr-o exceptie de neconstitutionalitate solutionata recent de Curtea Constitutionala a Romaniei.

2. Exceptia de neconstitutionalitate

2.1 Obiectul exceptiei

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 339 si art. 340 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:

Art. 339:

"(1) Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva, dupa caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

(2) In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator atunci cand ierarhia functiilor intr-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.

(4) In cazul solutiilor de clasare, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus solutia.

(5) Ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva solutiilor, actelor sau masurilor nu mai pot fi atacate cu plangere la procurorul ierarhic superior si se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate.

(6) Dispozitiile art. 336-338 se aplica in mod corespunzator, daca legea nu dispune altfel."

Art. 340:

(1) Persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art. 339 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

(2) Daca plangerea nu a fost rezolvata in termenul prevazut la art. 338, dreptul de a face plangere poate fi exercitat oricand dupa implinirea termenului de 20 de zile in care trebuia solutionata plangerea, dar nu mai tarziu de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare.

(3) Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul petitionarului ori, pentru persoana juridica, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori conventional, data ordonantei sau a rechizitoriului atacat, numarul de dosar si denumirea parchetului, indicarea motivelor plangerii.

(4) Dispozitiile art. 289 alin. (3)-(5) se aplica in mod corespunzator.

(5) In cazul in care nu cuprinde data ordonantei sau a rechizitoriului atacate, numarul de dosar si denumirea parchetului, plangerea se restituie pe cale administrativa, situatie in care completarea plangerii poate fi efectuata nu mai tarziu de 20 de zile de la data restituirii."

2.2 Pozitia autorilor exceptiei

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine ca textele criticate sunt neconstitutionale in masura in care permit procurorilor sa le interpreteze, sa se manifeste si sa administreze probele in mod arbitrar, subiectiv si unilateral, partinitor si chiar abuziv si, totodata, sa nu comunice ordonanta de respingere a probelor. Se arata de asemenea ca textul criticat permite procurorilor sa aiba aceeasi conduita, anterior aratata, si cu prilejul interpretarii si aplicarii dispozitiilor art. 100 alin. (1) si (3), art. 285, art. 306 alin. (1) si (4), art. 311, art. 314 si art. 327 din Codul de procedura penala, precum si cu prilejul schimbarii incadrarii juridice a faptelor.

Prin urmare, se sustine ca textele criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la aparare si art. 148 cu privire la integrarea in Uniunea Europeana.

2.3 Pozitiile instantei si autoritatilor publice sesizate conform legii

Curtea de Apel Galati - Sectia penala si pentru cauze cu minori opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, dispozitiile legale criticate necontravenind prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se sustine ca solutia legislativa care refuza o cale ulterioara de atac impotriva ordonantelor prin care procurorul ierarhic superior solutioneaza plangerile formulate impotriva masurilor si a actelor procurorului de caz are la baza principiul controlului ierarhic, conform caruia procurorii isi desfasoara activitatea, si ca aceasta asigura celeritatea procedurilor judiciare, fara a ingradi accesul liber la justitie. Se arata, totodata, ca actele procurorului de caz, vizand stabilirea sau schimbarea incadrarii juridice ori solutionarea cererilor de probatorii, nu pot fi contestate pe cale separata de judecatorul de camera preliminara, ceea ce nu aduce atingere dreptului fundamental prevazut la art. 21 alin. (1) din Constitutie .

2.4 Pozitia Curtii Constitutionale

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca autorul exceptiei nu formuleaza veritabile argumente de neconstitutionalitate, ci invoca aspecte ce vizeaza fie reaua-credinta a procurorilor, fie greseli ale acestora in solutionarea cauzelor.

In acest sens, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constitutionala a retinut ca exista o anumita structura inerenta si intrinseca oricarei exceptii de neconstitutionalitate si ca aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constitutionalitatii, textul de referinta pretins incalcat, precum si motivarea de catre autorul exceptiei a relatiei de contrarietate existente intre cele doua texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstitutionalitatii textului criticat. Prin aceeasi decizie s-a retinut ca, chiar daca exceptia de neconstitutionalitate este in mod formal motivata, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea in sine nu are nicio legatura cu textul criticat, iar textul de referinta este unul general, Curtea va respinge exceptia ca inadmisibila, fiind contrara art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea in acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, in cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).

Or, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, Curtea retine ca prezenta exceptie de neconstitutionalitate este inadmisibila, intrucat motivarea acesteia nu are legatura cu textele criticate, argumentele aduse in sustinerea acesteia constituind aprecieri de ordin subiectiv ale autorului exceptiei.

2.5 Solutia Curtii Constitutionale

Fiind avute in vedere considerentele expuse anterior, Curtea Constitutionala a respins, prin Decizia nr. 56/2019, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 339 si art. 340 din Codul de procedura penala.

3. Concluzii

In incheiere, constatam urmatoarele: ne aplecam, in primul rand, atentia, asupra aspectelor structurale ce trebuie avute in vedere la formularea unei exceptii de neconstitutionalitate. Astfel, motivarea exceptiei trebuie sa fie in stransa legatura cu textele criticate si sa nu reprezinte aprecieri subiective ale autorului exceptiei. Astfel, retinem ca nu se poate porni in criticarea constitutionalitatii unui text normativ de la prezumtia relei-credinte a organului indrituit sa execute normele legale in cauza.

In ceea ce priveste fondul problemei in discutie, retinem ca solutia legislativa care refuza o cale ulterioara de atac impotriva ordonantelor prin care procurorul ierarhic superior solutioneaza plangerile formulate impotriva masurilor si a actelor procurorului de caz are la baza principiul controlului ierarhic, conform caruia procurorii isi desfasoara activitatea, si ca aceasta asigura celeritatea procedurilor judiciare, fara a ingradi accesul liber la justitie.

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal

Bibliografie

I. Articole de specialitate

1. N. Volonciu; colectiv, Noul Cod de Procedura Penala adnotat. Partea generala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2014

II. Legislatie

1.Legea nr. 135/2010 privind Codul de Procedura Penala cu modificarile si completarile ulterioare

III. Jurisprudenta

1.Decizia C.C.R. nr. 56/2019