Contul bancar ca element obligatoriu al cererii de chemare in judecata � problema liberului acces la justitie si confidentialitatii

Cererea de chemare in judecata este actul procedural prin care se declanseaza procesul civil. Aceasta prezinta o importanta deosebita, nu doar prin prisma stabilirii momentului declansarii procesului verbal, ci si al stabilirii cadrului procesual. In vederea stabilirii cu precizie a cadrului procesual pentru asigurarea unei bune desfasurari a procesului civil, legea impune o serie de elemente pe care cererea de chemare in judecata trebuie sa le contina in mod obligatoriu.

Numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor persoane fizice ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor constituie elemente obligatorii ale cererii de chemare in judecata .

``De asemenea, cererea va cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele elemente de identificare a reclamantului, daca le poseda sau i s-au atribuit potrivit legii: codul numeric personal (pentru persoanele fizice) sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar (pentru persoanele juridice).

Facultativ, in masura in care reclamantul cunoaste aceste date, cererea de chemare in judecata va cuprinde si codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale paratului, daca poseda ori i s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii.

Prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a II-a NCPC, la care art. 194 face trimitere, cererea va cuprinde, daca este cazul, si adresa electronica sau coordonatele care au fost indicate in acest scop de parti, precum numarul de telefon, numarul de fax sau alte asemenea.

Reclamantul este obligat sa prevada in cererea de chemare in judecata, in cazul persoanelor fizice, numele si prenumele tuturor partilor, in mod complet, in forma in care acestea figureaza in actele de identitate, iar, in cazul persoanelor juridice, denumirea lor, in forma in care acestea figureaza in evidentele corespunzatoare. Spre exemplu, lipsa indicarii in cerere a unui prenume al paratului poate sa conduca la o nelegala indeplinire a procedurii de citare cu acesta sau la obtinerea unei hotarari judecatoresti ce nu se va impune cu putere obligatorie fata de aceasta parte, in ipoteza in care va invoca faptul ca nu este una si aceeasi persoana cu partea care a figurat in proces.

In ceea ce priveste domiciliul sau resedinta partilor persoane fizice, reclamantul trebuie sa indice in cerere locul unde acestea locuiesc efectiv, pentru a putea fi instiintate cu privire la desfasurarea procesului, iar nu neaparat domiciliul indicat in actul de identitate. In privinta sediului partilor persoane juridice, acesta trebuie sa fie cel cu care figureaza in evidentele corespunzatoare.

Reclamantul are posibilitatea sa-si indice si un domiciliu sau sediu ales pentru citarea sau comunicarea actelor de procedura, in conditiile art. 158 alin. (1) NCPC, drept care insa nu-l exonereaza de obligatia indicarii domiciliului sau real. Reclamantul nu poate face in mod valabil o alegere de domiciliu sau sediu pentru parat, acesta din urma fiind singurul in masura sa procedeze la alegerea unui domiciliu sau sediu pentru el.

Daca reclamantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul . In cazul in care reclamantul nu se conformeaza acestei dispozitii legale, sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a II-a NCPC, potrivit carora comunicarile i se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii.

Indicarea domiciliului sau sediului partilor prezinta importanta deosebita si prin prisma stabilirii competentei teritoriale de solutionare a cauzei, iar nu numai a legalei comunicari a actelor de procedura .``[1]

Dintre elementele de forma ce trebuie indicate in mod obligatoriu, in practica au fost aduse critici cu privire la obligativitatea indicarii contului bancar de catre persoanele fizice. Desi in doctrina s-a aratat ca acest element este obligatoriu cu precadere in situatia persoanelor juridice, in practica s-a evidentiat si faptul ca instanta este singura competenta a stabili daca lipsa acestui element de identificare in cazul persoanelor fizice este suficienta pentru a justifica anularea cererii de chemare in judecata in procedura regularizarii.

1.Exceptia de neconstitutionalitate

1.1 Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare, il reprezinta dispozitiile art. 194 lit. a) din Codul de procedura civila in ceea ce priveste sintagma "si contul bancar al reclamantului". Referitor la obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea observa ca autorul acesteia a invocat, prin notele scrise, cererea de reexaminare si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedura civila coroborate cu sintagma "si contul bancar al reclamantului" din cuprinsul art. 194 lit. a) din Codul de procedura civila. Avand in vedere ca instanta de judecata nu s-a pronuntat cu privire la dispozitiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedura civila, a caror neconstitutionalitate a fost invocata de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine ca omisiunea instantei nu poate avea drept consecinta inlaturarea controlului realizat de instanta constitutionala. In cazul in care instanta de judecata sesizeaza Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a unor dispozitii din legi sau ordonante fara a se pronunta asupra altora, criticate in cadrul aceleiasi exceptii de neconstitutionalitate, instanta de contencios constitutional va analiza exceptia astfel cum aceasta a fost ridicata de autorul sau (a se vedea in acest sens Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005, sau Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012). Numai in cazul in care instanta judecatoreasca se pronunta prin dispozitivul hotararii apreciind exceptia referitoare la una/unele dintre dispozitiile legale criticate drept inadmisibila, fiind contrara prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, si respinge cererea de sesizare cu aceasta motivare, Curtea Constitutionala nu se va pronunta cu privire la aceasta exceptie . In aceasta imprejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacarii cu recurs la instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare, a solutiei de respingere ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate (a se vedea in acest sens Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, precitata).

Avand in vedere cele expuse, Curtea va retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate sintagma "si contul bancar al reclamantului" din cuprinsul art. 194 lit. a), precum si art. 200 alin. (3) din Codul de procedura civila. Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins:

- Art. 194 lit. a): "Cererea de chemare in judecata va cuprinde: a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoane juridice, denumirea si sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde si codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale reclamantului, precum si ale paratului, daca partile poseda ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, in masura in care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Daca reclamantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;";

- Art. 200 alin. (3): "Cand cererea nu indeplineste cerintele prevazute la art. 194 -197, reclamantului i se vor comunica in scris lipsurile, cu mentiunea ca, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii, trebuie sa faca completarile sau modificarile dispuse, sub sanctiunea anularii cererii. Se excepteaza de la aceasta sanctiune obligatia de a se desemna un reprezentant comun, caz in care sunt aplicabile dispozitiile art. 202 alin. (3)."

1.2 Pozitia autorului

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca sintagma "si contul bancar al reclamantului" din cuprinsul art. 194 lit. a) din Codul de procedura civila este neconstitutionala in masura in care se refera la o persoana fizica. Prin aceasta sintagma se incalca dreptul la viata intima, familiala si privata, intrucat contul bancar al unei persoane fizice priveste raporturile acesteia, in calitate de client, cu o banca, raport aparat de principiul confidentialitatii, ce imbraca forma secretului bancar. Sintagma criticata incalca si accesul liber la justitie al persoanei fizice, intrucat reprezinta o conditie nerezonabila si impovaratoare, avand in vedere ca detinerea unui cont bancar nu este o obligatie . Totodata, sintagma este lipsita de claritate si previzibilitate, avand in vedere pozitionarea acesteia in cadrul dispozitiei legale, putandu-se presupune ca este o conditie suplimentara, neobligatorie pentru persoanele fizice, mentionarea contului bancar facandu-se doar in cazul persoanelor juridice, fapt care insa nu reiese cu claritate.

Dispozitiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedura civila sunt considerate ca fiind neconstitutionale, intrucat incalca accesul liber la justitie al reclamantului - persoana fizica ce nu a mentionat contul bancar, motiv pentru care cererea sa de chemare in judecata este anulata. Mentioneaza faptul ca prezenta exceptie de neconstitutionalitate aduce elemente noi fata de cele avute in vedere de instanta constitutionala la pronuntarea deciziilor nr. 96 din 25 februarie 2016 sau nr. 31 din 21 ianuarie 2014.

In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile legale criticate incalca art. 1 alin. (5) in componenta sa privind calitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 26 privind dreptul la viata intima, familiala si privata.

1.3 Pozitia instantei sesizate

Tribunalul Cluj - Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

1.4 Pozitia Curtii Constitutionale

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, a retinut ca prevederile art. 194-197 din Codul de procedura civila instituie conditii de forma ale cererii de chemare in judecata, reglementand cuprinsul acesteia (art. 194), numarul de exemplare (art. 195), elementele esentiale pe care trebuie sa le contina, sub sanctiunea nulitatii (art. 196), precum si cerinta timbrarii acesteia (art. 197).

Curtea a mai statuat ca dispozitiile art. 200 din Codul de procedura civila dispun verificarea cererii introductive de instanta de catre completul investit aleatoriu cu solutionarea cauzei. Constatand neconformitatea acesteia in raport cu cerintele instituite prin art. 194-197 din Codul de procedura civila, instanta de judecata comunica lipsurile reclamantului, in scris, punandu-i totodata in vedere necesitatea regularizarii cererii, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii. Daca obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite in termenul prevazut de alin. (2) al art. 200 din acelasi cod, instanta are posibilitatea sa anuleze cererea de chemare in judecata prin incheiere data in camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiasi articol .

In acest context, Curtea a constatat ca, potrivit jurisprudentei sale constante (a se vedea in acest sens Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie nu constituie o incalcare a dreptului la acces liber la justitie. Mai mult, s-a statuat in jurisprudenta citata ca accesul liber la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, fiind de competenta exclusiva a legiuitorului sa instituie regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie .

Distinct de cele retinute prin decizia antereferita, Curtea observa ca, in ceea ce priveste atributele de identificare ale persoanei fizice, art. 59 din Codul civil prevede ca "Orice persoana are dreptul la nume, la domiciliu, la resedinta, precum si la o stare civila, dobandite in conditiile legii", iar in privinta atributelor de identificare ale persoanei juridice, art. 225-230 din Codul civil stabilesc ca acestea sunt nationalitatea, denumirea, sediul, iar, in functie de specificul obiectului de activitate, persoana juridica mai poate avea si alte atribute de identificare, cum sunt numarul de inregistrare in registrul comertului sau intr-un alt registru public, codul unic de inregistrare si alte elemente de identificare, in conditiile legii.

Prin urmare, Curtea retine ca reglementarea-cadru referitoare la elementele de identificare ale persoanei nu face nicio mentiune expresa cu privire la contul bancar, iar art. 194 lit. a) din Codul de procedura civila precizeaza faptul ca, numai in masura in care partile poseda ori li s-au atribuit elementele de identificare stabilite de text, precum si daca sunt cunoscute, reclamantul le va indica in cererea de chemare in judecata . Asadar, mentiunile enuntate de textul legal criticat, inclusiv cea referitoare la contul bancar, contribuie la corecta si cat mai completa identificare a partilor intre care se constituie raporturile procesuale si prezinta interes din perspectiva art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura civila care reglementeaza continutul dispozitivului hotararii judecatoresti, precum si din cea a executarii hotararilor judecatoresti.

In aceste conditii, Curtea retine, avand in vedere ca elementele de identificare cuprinse in cererea de chemare in judecata prezinta interes in desfasurarea judecatii, precum si in cea a executarii, ca instantele de judecata sunt singurele competente sa aprecieze, in concret, in ce masura anumite lipsuri ale cererii de chemare in judecata (cum ar fi neindicarea codului numeric personal sau, dupa caz, a contului bancar al partilor) au o suficienta gravitate pentru a justifica anularea cererii in procedura regularizarii (a se vedea in acest sens Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, anterior citata).

Prin urmare, solicitarea contului bancar reprezinta o conditie impusa de legiuitor pentru accesarea serviciului public al justitiei, iar reclamantul, odata cu formularea cererii de chemare in judecata, daca detine, dar nu doreste sa furnizeze, poate sa nu indice contul bancar ca persoana fizica; in schimb, ca persoana juridica, care detine un cont bancar, conditia este mai restrictiva, acesta avand obligatia sa indice acest element de identificare cerut de lege.

In jurisprudenta sa Curtea a retinut ca procedura regularizarii cererii de chemare in judecata este justificata prin prisma finalitatii legitime urmarite de catre legiuitor, si anume fixarea corecta a cadrului procesual, in vederea evitarii acordarii de noi termene de judecata pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atat la asigurarea dreptului de aparare al paratului, aflat in deplina cunostinta de cauza cu privire la obiectul cererii, motivele invocate si probele solicitate, cat si la asigurarea celeritatii procesului, permitand astfel o buna desfasurare a judecatii intr-un termen optim si previzibil, in sensul art. 6 din Codul de procedura civila, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constitutie (a se vedea in acest sens Decizia nr. 510 din 7 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 885 din 5 decembrie 2014, paragraful 30). Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014, pronuntata in Cauza Lefter impotriva Romaniei (Cererea nr. 66.268/13), a retinut ca procedura de regularizare a cererii de chemare in judecata reglementata de art. 200 din Codul de procedura civila este o etapa obligatorie, care urmareste sa impuna reclamantilor o anumita disciplina, in vederea evitarii oricarei tergiversari in cadrul procedurii.

In fine, in ceea ce priveste invocarea de catre autorul exceptiei de neconstitutionalitate a "principiului confidentialitatii ce imbraca forma secretului bancar", Curtea retine ca instanta de judecata prelucreaza date cu caracter personal si este tinuta la randul sau de folosirea datelor obtinute exclusiv in scopul prevazut de lege.

1.5 Solutia Curtii Constitutionale

In considerarea argumentelor expuse anterior, Curtea Constitutionala a respins, prin Decizia nr. 680/2018 ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata, si a retinut drept constitutionale sintagma "si contul bancar" din cuprinsul art. 194 lit. a), precum si dispozitiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedura civila in raport cu criticile formulate.

2.Concluzii

Retinem, in concluzie, urmatoarele: impunerea unor conditii de forma in scopul unei bune organizari a procesului de justitie nu reprezinta o incalcare a liberului acces la justitie. Din contra, se poate argumenta ca astfel de conditii sunt, in fapt, o garantie a acestui drept, asigurand bunul mers al justitiei. In ceea ce priveste informatiile solicitate de lege ca elemente obligatorii de forma a cererii de chemare in judecata, retinem ca din moment ce instanta de judecata prelucreaza date cu caracter personal conform legii, aceasta este, la randul sau, tinuta de folosirea datelor obtinute exclusiv in scopul prevazut de lege. Prin urmare, nu se poate retine o incalcare, prin aceste norme juridice, a principiului confidentialitatii, a secretului bancar ori profesional.

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal

Bibliografie

I. Tratate, Monografii

1.G. Boroi, colectiv, Codul de procedura civila, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2016

II. Legislatie

1. Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila cu modificarile si completarile ulterioare

III. Jurisprudenta

1. Decizia C.C.R. nr. 680/2018