Drepturile statului asupra moştenirii vacante

Potrivit art. 680 C. Civ. ��n lipsa de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec �n proprietatea statului�.

�n cazul lipsei totale a moştenitorilor legali şi a legatarilor statul are vocaţie succesorală concreta. Dar el are acest drept nu numai �n acest caz. De exemplu, dacă nu există moştenitori legali, iar defuntul prin testamentul lăsat a instituit unul sau mai mulţi legatari cu titlu particular se va naşte vocaţia succesorală concretă a statului, chiar dacă legatarii acceptă legatul, deoarece legatarii cu titlu particular nu au vocaţie asupra patrimoniului succesoral ci numai asupra bunurilor determinate care fac obiectul legatelor, restul patrimoniului defunctului revenind statului.

Prin urmare vocaţia concretă a statului poate coexista, �n lipsă de moştenitori legali, şi cu drepturile legatarilor cu titlu universal �n cazurile �n care aceste legate nu epuizeză �ntreaga masă succesorală.

�n general dacă �n lipsă de moştenitori legali defunctul a dispus prin testament numai de o parte a averii sale, restul va trece ăn patrimoniul statului.

Potrivit art.85 din Legea nr.36-1995, notarul public constată vacanţa succesorală la cererea reprezentantului statului şi eliberează certificatul de vacanţă sucesorală după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală. Dar notarul public este obligat să citeze autoritatea administraţiei publice competentă a prelua bunurile �n toate cazurile �n care succesiunea urmează a fi declarată vacantă, put�nd �credinţa administrarea provizorie abunurilor unui curator desemnat, cu �ncunoştinţarea autorităţii administrativ-teritoriale. De altfel, constatarea existenţei unei sucesiuni vacante şi a componenţei acesteia se poate face şi de către instanţa judecătorească �n mod direct, �n lipsa certificatului de vacanţă succesorală eliberat de notarul public.

Indiferent dacă vacanţa moştenirii a fost constatată prin certificatul eliberat de notar sau direct prin hotar�rea organului de jurisdicţie, statul dob�ndeşte moştenirea ope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale. Certificatul de vacanţă succesorlă sau hotăr�rea judecătorească pronunţat� �n această materie, la fel ca şi certificatul de moştenitor sau hotar�rea judecătorescă prin care se constată drepturile succesorale ale altor moştenitpri, nu au efect constitutiv, cu numai declarativ oper�nd retroactiv de la data morţii celui care lasă moştenirea, potrivit regililor generale, �n legislaţia noastră neexist�nd nici o dipoziţie specială care să permită o altă soluţie.

�ntruc�t dob�ndirii de către stat a moştenirii vacante are loc pe data deschiderii succesiunii, de la această dată urmează a se aplica, �n privinţa bunurilor din moştenire, regimul juridicaplicabil proprietăţii de stat, �n măsura �n care se pun probleme speciale datorită calităţii statuli ca proprietar.

După eliberarea certificatului de vacanţă a moştenirii notarul public nu mai poate elibera un alt certificat ( de moştenitor). Acei care au pretenţii la moştenire( de exemplu, succesibilii care din motive de forţă majoră nu au putut accepta succesiunea �n cadrul termenului de prescripţie de 6 luni sau care cer repunerea �n termenul de prescripţie) ori au fost prejudiciaţi �n alt fel pri eliberarea sau cuprinsul certificatului, pot cere prin justiţie anularea lui şi stabilirea drepturilor lor, după care notarul public va elibera cetificatul de moştenitor pe baza hotăr�rii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Dacă moştenirea nu este vacantă, �nsă statul a fost gratifiact prin testament, urmează să i se elibereze certificat de moştenitor, iar nu certificat de vacanţă a moştenirii.

Deoarece statul dob�ndeşte un patrimoniu, deci o universalitate, fiind un succesor �n drepturi al defunctului, el va fi obligat faţă de creditori �n condiţiile �n care ar fi obligat orice moştenitor legal sau legatar universal ori cu titlu universal acceptant al moştenirii sub beneficiu de inventar, neput�ndu-se aplica, prin asemănare, reglementările speciale care vizează trecerea �n proprietatea statului a unor bunuri �n condiţii deosebite.