Cererea de revizuire este admisibila numai in cazurile expres prevazute de art. 394 Cod procedura penala

In decizia nr. 60/2007, ICCJ s-a pronuntat asupra unui recurs in interesul legii avand ca obiect aplicarea unitara a prevederilor art. 394 din Codul de procedura penala.

Aceasta deoarece, instantele romanesti au aplicat neunitar aceste prevederi, dupa cum a argumentat procurorul general in motivarea recursului.Unele instante au respins cererea de revizuire ca fiind nefondata, apreciind ca absenta cazurilor prevazute de art. 394 din Codul de procedura penala caracterizeaza ca neintemeiata critica ce se tinde a fi adusa hotararilor judecatoresti definitive pe calea acestei actiuni in justitie. Dimpotriva, alte instante au respins cererea de revizuire ca inadmisibila atunci cand cazul invocat de revizuient nu se regaseste in cele prevazute expres si limitativ de art. 394 din Codul de procedura penala.

ICCJ a apreciat ca din reglementarile de ansamblu cuprinse in art. 393�406 din Codul de procedura penala rezulta ca solutionarea cererii de revizuire parcurge doua etape, respectiv cea a admiterii in principiu, atunci cand aceasta indeplineste conditiile cerute de lege, si aceea a rejudecarii cauzei dupa admiterea in principiu.

De aceea, a considera ca in procedura admiterii in principiu, prevazuta in art. 403 din Codul de procedura penala, in ipoteza absentei cazurilor prevazute de art. 394 din acelasi cod, ar trebui pronuntata o solutie de respingere a cererii ca nefondata ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu solutiile ce se pot pronunta dupa rejudecare potrivit art. 406 alin. 4 din Codul de procedura penala.

Or, solutia de respingere a cererii de revizuire ca nefondata nu ar putea fi adoptata decat in etapa a doua, aceea a rejudecarii dupa admiterea in principiu, intrucat altfel ne-am afla in fata unei contradictii lipsite de sens intre cele doua etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singura.

De altfel, din intreaga reglementare privind solutionarea cererii de revizuire in fata instantei rezulta ca vointa legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele doua faze mentionate.

Pentru aceste motive ICCJ a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a stabilit ca cererea de revizuire care se intemeiaza pe alte motive decat cazurile prevazute de art. 394 din Codul de procedura penala este inadmisibila.

Reamintim ca, in cuprinsul sau, art. 394 prevede ca revizuirea poate fi ceruta cand:
�a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere;
c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere;
e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia.

Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare.

Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, daca au dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice. In cazul prevazut de lit. e), toate hotararile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.�