Având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru repararea prejudiciului, precum şi faptul că după acoperirea prejudiciului creat, atât în cauzele penale cât şi în cele civile aflate atât pe rolul instanţelor interne cât şi pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului,

statul, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor este obligat, potrivit dispoziţiilor art. 507 din Codul de procedură penală, să se îndrepte cu o acţiune în despăgubiri împotriva persoanei care, cu rea credinţă sau gravă neglijenţă a provocat situaţia generatoare de daune, se impune elaborarea unei proceduri prealabile, care să reglementeze modalitatea de recuperare a sumelor deja achitate de la judecători sau procurori, dacă se va constata că au săvârşit eroarea judiciară cu rea credinţă sau gravă neglijenţă.

Astfel, noul proiect propune crearea unui mecanism eficient, cu implicarea Consiliului Superior al Magistraturii, a Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a Ministerului Economiei şi Finanţelor, care să asigure punerea în aplicare a prevederilor referitoare la exercitarea acţiunii în regres a statului.

Aşa fiind, noul proiect instituie dispoziţii potrivit cărora, în situaţia în care statul este obligat prin hotărâri irevocabile să plătească despăgubiri ca urmare a producerii unor erori judiciare în procese penale, instanţa la care a rămas irevocabilă hotărârea de condamnare are obligaţia de a o comunica Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 zile de la motivarea acesteia, în vederea exercitării acţiunii disciplinare şi a stabilirii existenţei sau inexistenţei relei credinţe sau a gravei neglijenţe a judecătorului sau procurorului.

Tot astfel, proiectul reglementează şi obligaţia instituită în sarcina Ministerului Afacerilor Externe de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, în situaţia în care statul este condamnat să plătească despăgubiri printr-o hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar motivarea hotărârii indică producerea unei erori judiciare într-o cauză civilă sau penală soluţionată de instanţele naţionale.

Data la care hotărârea este comunicată Consiliului Superior al Magistraturii, de către instanţa de judecată sau, după caz, de către Ministerul Afacerilor Externe constituie actul de sesizare a CSM, în vederea începerii cercetării disciplinare.

Aşadar, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii are deja competenţa de a stabili răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor, această răspundere putând fi angrenată, potrivit art. 99 litera h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pentru exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, prezentul proiect reglementează în sarcina acestei instituţii competenţa de a efectua cercetări şi de a stabili dacă eroarea judiciară săvârşită în cadrul unui proces penal sau civil, în urma căreia statul a fost obligat la plata de despăgubiri, a fost săvârşită cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă.

Totodată, Consiliul Superior al Magistraturii va comunica hotărârea irevocabilă Ministerului Economiei şi Finanţelor, care, în funcţie de soluţie, va clasa dosarul sau va sesiza organul judiciar competent, în vederea stabilirii vinovăţiei judecătorului sau procurorului, ca unic temei pentru exercitarea de către stat a acţiunii în regres. De asemenea, Ministerul Economiei şi Finanţelor exercită acţiunea în regres prin constituirea ca parte civilă în procesul penal care are ca obiect stabilirea existenţei sau inexistenţei vinovăţiei judecătorului sau procurorului.

Prin urmare, existenţa vinovăţiei judecătorului sau procurorului, care constituie unicul temei al exercitării acţiunii în regres, poate fi stabilită exclusiv în cadrul unui proces penal, fie printr-o ordonanţă definitivă a procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, fie printr-o hotărâre penală definitivă, prin care a fost stabilită vinovăţia acestuia.

Termenul de prescripţie pentru exercitarea acţiunii disciplinare pentru situaţia prevăzută de art. 99 litera h) şi în ipoteza în care stabilirea relei-credinţe sau a gravei neglijenţe este necesară ca urmare a existenţei unei hotărâri de constatare a unei erori judiciare, este de 5 ani şi curge de la data săvârşirii abaterii disciplinare.

Pentru exercitarea acţiunii în regres a statului împotriva judecătorului sau procurorului, prin constituirea ca parte civilă, termenul de prescripţie este de un an curge de la data comunicării de către Consiliul Superior al Magistraturii a soluţiei prin care s-a stabilit existenţa răspunderii disciplina.