Un stat membru UE poate interzice exploatarea jocurilor de noroc prin internet

Reglementarea olandeza a jocurilor de noroc se intemeiaza pe un sistem de autorizatii exclusive,
potrivit caruia, pe de o parte, se interzice organizarea sau promovarea jocurilor de noroc, cu
exceptia situatiei in care o autorizatie administrativa a fost eliberata in acest scop si, pe de alta
parte, autoritatile nationale nu acorda decat o singura autorizatie pentru fiecare dintre jocurile de
noroc autorizate. In plus, in Tarile de Jos nu se pot organiza jocuri de noroc prin internet.
De Lotto, fundatie de drept privat fara scop lucrativ, este titulara autorizatiei pentru organizarea de
pariuri sportive, a jocurilor loto si a jocurilor cu cifre. Aceasta are ca obiect, potrivit statutului sau,
colectarea de fonduri prin organizarea de jocuri de noroc si repartizarea acestor fonduri intre
institutii care lucreaza in interes general, in special in domeniul sportului, al educatiei fizice, al
bunastarii generale, al sanatatii publice si al culturii.

Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Suprema olandeza) si Raad van State (Consiliul de Stat)
solicita Curtii de Justitie sa se pronunte asupra compatibilitatii cu dreptul Uniunii Europene a
reglementarii olandeze privind politica in domeniul jocurilor de noroc.

In cauza C-258/08, Ladbrokes
Societatile Ladbrokes isi desfasoara activitatea in domeniul organizarii de pariuri sportive si sunt
cunoscute in special prin activitatile lor in domeniul pariurilor cu cota (a��bookmakinga��). Pe site-urile
lor internet, acestea ofera mai multe jocuri de noroc, in principal legate de sport . Aceste societati
nu exercita nicio activitate materiala pe teritoriul olandez.
Reprosand acestor societati ca ofera persoanelor cu resedinta in Tarile de Jos, prin intermediul
internetului, jocuri de noroc pentru care acestea nu dispuneau de autorizatie, De Lotto a sesizat
instanta nationala.

In opinia Curtii, este cert ca o reglementare precum cea in cauza constituie o restrictie a liberei
prestari a serviciilor.
Cu toate acestea, o astfel de restrictie poate fi justificata, in special prin obiectivele de protectie a
consumatorilor, de prevenire a fraudei si a incitarii cetatenilor la o cheltuiala excesiva legata de joc,
precum si de prevenire a tulburarilor sociale. In aceasta privinta, este de competenta instantelor
nationale sa verifice daca reglementarile statelor membre raspund cu adevarat obiectivelor
susceptibile sa le justifice si daca restrictiile pe care le impun nu sunt disproportionate in raport cu
aceste obiective.
In acest context, Hoge Raad are indoieli cu privire la caracterul coerent si sistematic al
reglementarii nationale, in masura in care aceasta permite societatii De Lotto sa ofere noi jocuri si
sa recurga la mesaje publicitare pentru a-si face oferta atractiva pe piata .
www.curia.europa .eu
Curtea considera ca o politica de extindere controlata in sectorul jocurilor de noroc poate fi intru totul compatibila cu obiectivul care vizeaza atragerea catre activitati autorizate si reglementate a jucatorilor ce desfasoara activitati de jocuri si de pariuri clandestine interzise ca atare.
Revine instantei de trimitere sarcina sa aprecieze daca reglementarea nationala poate fi considerata ca inscriindu-se in cadrul unei politici de expansiune controlata in sectorul jocurilor de noroc, vizand in mod efectiv canalizarea dorintei de joc inspre circuitele legale.
Daca s-ar dovedi ca Regatul Tarilor de Jos urmeaza o politica de puternica expansiune a jocurilor de noroc, incitand si incurajand in mod excesiv consumatorii sa participe la acestea, cu scopul principal de a colecta fonduri, ar trebui asadar sa se concluzioneze ca o astfel de politica nu limiteaza in mod coerent si sistematic activitatile de jocuri de noroc.
In cadrul acestei aprecieri, este necesar sa se verifice in special daca activitatile de joc ilegale pot constitui o problema in Tarile de Jos si daca o expansiune a activitatilor autorizate si reglementate ar fi de natura sa remedieze o asemenea problema.
Pe de alta parte, societatile Ladbrokes arata ca sunt titularele unei autorizatii eliberate de autoritatile din Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord care le permit sa ofere pariuri sportive si alte jocuri de noroc prin internet precum si prin telefon, si sunt supuse, in acest stat membru, unei legislatii foarte stricte pentru prevenirea fraudei si a dependentei de jocurile de noroc. In opinia lor, controalele si garantiile nu ar trebui sa intervina in doua etape.
In aceasta privinta, Cutea arata ca sectorul jocurilor de noroc oferite prin internet nu face obiectul unei armonizari in cadrul Uniunii Europene. Un stat membru este, asadar, indreptatit sa considere ca simplul fapt ca un operator, precum societatile Ladbrokes, ofera in mod legal servicii din acest sector prin internet intr-un alt stat membru nu constituie o garantie suficienta de protectie a consumatorilor nationali.
In plus, ca urmare a lipsei contactului direct dintre consumator si operator, jocurile de noroc accesibile prin internet implica riscuri de natura diferita si de o importanta sporita in raport cu pietele traditionale ale unor asemenea jocuri in ceea ce priveste eventualele fraude savarsite de operatori impotriva consumatorilor.

In cauza C-203/08 Sporting Exchange (Betfair)
Sporting Exchange (Betfair) isi desfasoara activitatea in sectorul jocurilor de noroc si isi ofera serviciile numai prin intermediul internetului si prin telefon. Din Regatul Unit, aceasta pune la dispozitia destinatarilor de servicii o platforma pentru pariuri pe evenimente sportive si curse de cai, pe baza unor autorizatii britanice si malteze. Betfair nu dispune de niciun sediu sau punct de vanzare in Tarile de Jos
Sporting Exchange (Betfair) a aratat, in esenta, ca autoritatile olandeze erau obligate, pe de o parte, sa recunoasca autorizatia de care aceasta beneficiaza in Regatul Unit si, pe de alta parte, sa respecte principiul transparentei la acordarea unei autorizatii pentru oferirea de jocuri de noroc.
In primul rand, urmand acelasi rationament ca in cauza C-258/08, Ladbrokes, Curtea arata ca, avand in vedere particularitatile oferirii de jocuri de noroc prin internet, restrictia privind libera prestare a serviciilor se poate considera justificata prin obiectivul luptei impotriva fraudei si a criminalitatii.
In al doilea rand, in ceea ce priveste regimul de autorizare a unui operator unic, statele membre dispun de o putere de apreciere suficienta pentru definirea nivelului de protectie urmarit in materia jocurilor de noroc. Cu toate acestea, pentru ca un regim de autorizare administrativa prealabila sa se justifice, acesta trebuie sa fie intemeiat pe criterii obiective, nediscriminatorii si cunoscute in mod anticipat, astfel incat sa circumscrie exercitarea puterii de apreciere a autoritatilor nationale, pentru ca aceasta sa nu fie utilizata in mod arbitrar.

In orice caz, restrictiile privind libera prestare a serviciilor, care decurg in mod specific din procedurile de acordare si de reinnoire a unei autorizatii in beneficiul unui operator unic, ar putea fi considerate justificate daca statul membru in cauza ar decide sa acorde sau sa reinnoiasca autorizatia unui operator public a carui gestiune este supusa supravegherii directe a statului sau unui operator privat asupra activitatilor caruia autoritatile publice sunt in masura sa exercite un control strict.
In asemenea situatii, acordarea sau reinnoirea in beneficiul unui astfel de operator, in afara oricarei proceduri de exercitare a concurentei, a unor drepturi exclusive pentru exploatarea jocurilor de noroc nu ar parea disproportionate avand in vedere obiectivele urmarite de reglementarea olandeza.
Este de competenta instantei de trimitere sa verifice daca titularii de autorizatii din Tarile de Jos in vederea organizarii de jocuri de noroc indeplinesc aceste conditii .

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.