Interdictia impusa de o instanta nationala competenta unei persoane care contraface o marca comunitara inregistrata de a continua sa utilizeze respectiva marca, are, ca regula generala, efecte in intreaga Uniune

Regulamentul privind marca comunitara¹ prevede un titlu de proprietate intelectuala uniform ale carui efecte se aplica pe intreg teritoriul Uniunii si instituie, pentru protectia acestuia, un sistem jurisdictional specializat structurat pe doua nivele. Pe de o parte, Oficiul pentru Armonizare in cadrul Pietei Interne (OAPI) ale carui decizii pot fi atacate in fata Tribunalului de Prima Instanta si eventual, in fata Curtii de Justitie, se pronunta cu privire la litigiile intre un particular si autoritatea administrativa insarcinata cu inregistrarea marcii comunitare. Pe de alta parte, instantele competente in domeniul marcilor comunitare, care sunt un numar limitat de instante nationale de prima si de a doua instanta desemnate de fiecare stat membru, solutioneaza litigiile intre particulari. In cadrul acestui sistem, instantele nationale actioneaza ca organe specifice ale Uniunii.
In conformitate cu regulamentul, instantele competente in domeniul marcilor comunitare care constata o contrafacere sau o tentativa de contrafacere a unei marci comunitare emit o ordonanta pentru a interzice persoanei care contraface marca respectiva sa continue actele de contrafacere sau de tentativa de contrafacere. De asemenea, acestea pot adopta, in conformitate cu legea nationala, masurile adecvate pentru garantarea respectarii acestei interdictii ..
Societatea Chronopost SA este titulara marcilor franceza si comunitara a€žWEBSHIPPINGa€� in legatura, in principal, cu serviciile de colectare si distribuire de corespondenta. Aceste marci fusesera deja inregistrate cand DHL Express (France) SAS a inceput sa utilizeze acelasi semn pentru a desemna serviciile de gestiune de curierat urgent accesibil in principal prin intermediul internetului. In 2007, Tribunal de Grande Instance (Tribunalul de Mare Instanta) din Paris, actionand in calitate de instanta competenta in domeniul marcilor comunitare, a constatat contrafacerea marcii si a interzis DHL sa continue activitatile de contrafacere. De asemenea, aceasta i-a impus o penalitate cu titlu cominatoriu, si anume o sanctiune pecuniara in cazul in care nu respecta interdictia .
In ultima instanta, DHL a introdus in fata Cour de Cassation (Curtii de Casatie) un recurs in legatura cu care Chronopost a initiat, la randul sau, un recurs incident prin care contesta limitarea efectelor interdictiei si ale penalitatii cu titlu cominatoriu la teritoriul francez. In acest context, Cour de Cassation a sesizat Curtea de Justitie cu o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare pentru a obtine, in esenta, clarificari cu privire la intinderea teritoriala a interdictiei de a continua activitatile de contrafacere impuse de o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare si cu privire la intinderea masurilor coercitive adoptate pentru a garanta respectarea acestei interdictii .
In concluziile prezentate, avocatul general Cruz VillalA³n considera, in primul rand, ca o interdictie impusa de o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare are, in principiu, efecte de plin drept pe intreg teritoriul Uniunii.
In aceasta privinta, avocatul general aminteste ca regulamentul confera instantei nationale competente atributia de a declara ca o marca a fost contrafacuta pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, cu scopul de a permite titularului acesteia sa actioneze in fata unei singure instante impotriva actelor de contrafacere savarsite in diferite state membre. Or, marca a carei contrafacere a fost constatata de instanta este o marca acordata de Uniune a carei protectie jurisdictionala a fost atribuita unor instante nationale specifice ale Uniunii ale caror hotarari au astfel, ca regula generala, efecte pe intreg teritoriul Uniunii.
Cu toate acestea, daca respectiva contrafacere sau actiune initiata impotriva acesteia se limiteaza la un anumit spatiu geografic sau lingvistic, domeniul de aplicare al hotararii instantei se va limita la acest spatiu . Rezulta ca, intrucat interdictia este consecinta naturala a constatarii contrafacerii, intinderea teritoriala a acestei interdictii coincide, in principiu, cu cea a contrafacerii.
In al doilea rand, avocatul general considera ca masurile coercitive isi produc efectele pe teritoriul pe care instanta a constatat incalcarea si a pronuntat interdictia .
Astfel, lichidarea si punerea in aplicare a acestor masuri privesc o etapa ulterioara in cursul careia puterea represiva intervine in cazul incalcarii interdictiei. Instanta care a impus penalitatea cu titlu cominatoriu va fi competenta sa asigure lichidarea acesteia si punerea sa in aplicare numai atunci cand incalcarea s-a produs pe teritoriul statului membru al respectivei instante. In schimb, atunci cand interdictia este incalcata intr-un alt stat membru, lichidarea si punerea in aplicare vor intra in competenta instantei acestui alt stat .
Cu toate acestea, pentru a asigura respectarea interdictiei, instanta statului in care a fost incalcata interdictia este obligata sa recunoasca efectele penalitatii cu titlu cominatoriu impuse de instanta competenta in domeniul marcilor comunitare a celuilalt stat membru in conformitate cu normele de recunoastere reciproca prevazute de Regulamentul Bruxelles I2.
In acelasi timp, masurile de aceasta natura trebuie sa fie conforme particularitatilor fiecarui sistem juridic. Pentru acest motiv, daca dreptul intern permite, instanta statului pe teritoriul caruia a fost incalcata interdictia se va limita la a recunoaste hotararea si la a aplica penalitatea cu titlu cominatoriu la cazul concret. In schimb, daca dreptul sau intern nu prevede nicio dispozitie de aceasta natura, respectiva instanta va trebui sa ia in considerare obiectivul represiv in conformitate cu dispozitiile interne.

MENTIUNE: Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie . Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza. Hotararea va fi pronuntata la o data ulterioara.
MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

¹ Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitara (JO 1994, L 11, p. 1, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 146).