Expresie latina, desemnand legea aplicabila unei situatii cu elemente de extraneitate, adica unei situatii care creeaza un conflict de legi.
Lex causae poate fi legea tarii a carei jurisdictie solutioneaza conflictul sau o lege straina. Pentru diferite categorii de raporturi cu elemete de extraneitate, exista diferite lex causae grupate un statute, termen consacrat in dreptul international privat, iar solutiile conflictuale difera si ele de la un sistem de drept conflictual la altul. Astfel, in materie de statut personal, starea civila si capacitatea persoanei fizice, lex causae este denumita lex personalis si poate fi, ori lex patriae, legea patriei, ca in dreptul roman, ori lex domicilii, legea domiciliului, ca in dreptul conflictual englez. In materie de statut real, regimul juridic al bunurilor, lex causae se cheama lex realis si este lex rei sitae, adica legea locului unde este situat bunul sau lex pavilionis, adica legea statului unde nava ori aeronava se afla inmatriculata. In materie de statut contractual, conditii de fond, lex causae este denumita lex contractus si este data de principiul lex voluntatis, adica legea pe care partile au ales-o prin acordul lor, cu conditia ca aceasta alegere sa nu costituie o frauda la legea forului ori sa nu atraga aplicarea unor reglementari straine potrivit ordinii publice locale sau de alte solutii conflictuale, legea locului unde s-a incheiat con tractul, legea locului executarii contractului, legea locului platii etc. Forma exeterioara a actelor juridice este determinata de lex loci actus, legea locului unde s-a incheiat actul. In materie de raspundere delictuala, solutiile cele mai frecvente sunt lex loci delicti comissi, legea locului unde s-a savarsit fapta prejudiciabila si lex loci damni sau lex loci laesionis, legea locului unde s-a produs paguba.
Trimite definitia si prietenilor
|
Interesant
