Prin Acordul semnat la Schengen la data de 14 iunie 1985, Belgia, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda au convenit sa renunte treptat la controlul la frontierele comune si sa introduca libera circulatie pentru toti cetatenii statelor membre semnatare, ai altor state membre sau ai unor terte tari.
Conventia de la Schengen a fost semnata de aceleasi cinci state la data de 19 iunie 1990. In Conventie se formuleaza masurile si garantiile necesare pentru implementarea liberei circulatii a persoanelor. Prevederile conventiei amendeaza legile relevante din fiecare tara si trebuie supuse ratificarii de catre Parlament. Intre timp, la lista tarilor semnatare s-au adaugat Italia (in 1990), Spania si Portugalia (in 1991), Grecia (in 1992), Austria (in 1995), Suedia, Finlanda si Danemarca (in 1996), Islanda si Norvegia devenind si ele parti la Conventie.
Acordul si Conventia, impreuna cu declaratiile si deciziile adoptate de Comitetul Executiv Schengen, formeaza asa-zisul acquis Schengen. Pe parcursul redactarii Tratatului de la Amsterdam , s-a luat hotararea de incorporare a acestui acquis in Uniunea Europeana, de vreme ce el se referea la unul dintre principalele obiective ale pietei interne, si anume libera circulatie a persoanelor.
In acest scop, Consiliul de Ministri a identificat intai masurile cuprinse in "acquis-ul Schengen". Apoi, pentru a le conferi o baza juridica, a stabilit daca masurile respective se incadrau la noul Titlu IV (Vize, azil, imigratie si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor) al Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, sau la Titlul VI (Dispozitii privind cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala) al Tratatului asupra Uniunii Europene.
Integrarea juridica a spatiului Schengen in Uniunea Europeana a fost insotita de o integrare a institutiilor. Consiliul a incorporat Comitetul Executiv Schengen, iar Secretariatul General al Consiliului a incorporat Secretariatul Schengen.
La 18 mai 1999 s-a semnat un acord intre Uniunea Europeana, pe de o parte, si Islanda si Norvegia, tari din afara Comunitatii, pe de alta parte. Prin acest acord, semnatarii au devenit asociati in implementarea si dezvoltarea acquis-ului Schengen. Totodata, acordul defineste modalitatea de participare la spatiul de libera circulatie din cadrul Uniunii Europene.
Ramane deschisa si posibilitatea ca un numar mai mic de state membre sa stabileasca relatii de cooperare mai stranse intre ele, daca doresc sa faca acest lucru.
Trimite definitia si prietenilor
|
Interesant
