Stabilirea paternitatii. Pensie de intretinere. Suspendarea judecatii cauzei

In speta, s-a retinut ca pe tot parcursul procesului civil, atat la instanta de fond, cat si la instanta de apel, au fost audiati patru martori ai reclamantei, a fost administrata si proba cu interogatoriul paratului, precum si proba cu inscrisuri, coroborate cu probele testimoniale.
Declaratiile martorilor din apel, pentru care s-a inceput urmarirea penala, au fost, deci, singurele depozitii in cauza. Chiar in situatia in care acesti doi martori ar fi condamnati pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 260 C. pen., paratul ar avea deschisa calea revizuirii potrivit dispozitiilor art. 322 pct. 4 C.pr. civ.
Suspendarea in cauza este o institutie facultativa si, deci, nu era obligatorie.


Prin cererea inregistrata sub nr. 1.872 din 9 februarie 1999, pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti, reclamanta S.A.S. a chemat in judecata pe paratul P.V., solicitand sa se stabileasca paternitatea paratului fata de minora S.L., sa se incuviinteze ca minora sa poarte numele paratului si paratul sa fie obligat la plata catre minora a unei pensii de intretinere.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca incepand din luna iunie 1994 intre parti s-a stabilit o relatie sentimentala puternica, care nu a fost facuta publica datorita pozitiei sociale si starii civile ale paratului.

Din aceasta legatura s-a nascut minora S.L. la data de 31 mai 1996, care, insa, nu a fost recunoscuta de parat pentru a nu-si strica imaginea publica, dar pentru care acesta si-a manifestat sprijinul material constand in bani, jucarii si diverse pachete.

Prin sentinta civila nr. 9.076 din 27 iunie 2000, Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, a admis exceptia prescrierii si, in consecinta, a respins actiunea, ca prescrisa, retinand ca minora S.L. s-a nascut la 31.05.1996, iar actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei a fost pornita de mama minorei, in numele acesteia, la 9.02.1999, dupa trecerea termenului de un an de la nasterea copilului.

Apelul declarat de reclamanta S.A.S. impotriva sus-mentionatei sentinte a fost admis de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, prin decizia civila nr. 103 A din 12.01.2001, in contradictoriu cu paratul P.V. si Autoritatea Tutelara Sector 3 Bucuresti, in sensul ca a fost desfiintata sentinta atacata si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a constatat ca intimatul P.V. a prestat intretinere in favoarea copilului timp de 3 ani dupa nasterea acestuia, astfel ca termenul de prescriptie de un an prevazut de art. 60 Cod familie nu este implinit in raport cu data introducerii actiunii.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul P.V., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand suspendarea cauzei in temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedura civila, avand in vedere ca s-a inceput urmarirea penala impotriva numitilor C.M. si F.N. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, astfel cum rezulta din adresa Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 4.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila, prin incheierea din sedinta publica din 28.09.2001, pronuntata in dosarul nr. 1.703/2001, a dispus suspendarea judecarii recursului in baza art. 244 pct. 1 Cod procedura civila pana la finalizarea solutionarii cererii penale privind pe numitii C.M. si F.N. (dosar nr. 1.551/F/2001 al Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 4).

Impotriva incheierii de suspendare, reclamanta S.A.S. a declarat recurs, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Reclamanta a sustinut, in esenta, ca declaratiile celor doi martori impotriva carora s-a inceput urmarirea penala nu au fost singurele probe in raport cu care s-a pronuntat hotararea Tribunalului Bucuresti, ci au fost in realitate si alte probe cu martori audiati, si interogatoriul paratului, precum si inscrisuri coroborate cu alte declaratii de martori .

Recursul este fondat.

Potrivit art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila, "instanta poate suspenda judecata, cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea".

Rezulta ca instanta poate suspenda judecarea cauzei daca se face dovada ca sesizarea organului de urmarire penala a avut loc pentru o fapta care ar avea inraurire directa asupra solutionarii actiunii civile pendente .

In cauza, s-a invocat ca organele de cercetare penala efectueaza cercetari privind pe martorii C.M. si F.N. in legatura cu infractiunea de marturie mincinoasa, dosarul aflandu-se la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 4 Bucuresti.

In sprijinul acestei afirmatii s-a atasat comunicarea nr. 1.551/P/2002 a parchetului mentionat mai sus.

Din dosar rezulta ca instanta nu a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 244 pct. 2 Cod procedura civila, in sensul ca masura suspendarii judecarii recursului a fost luata prin nerespectarea sus-mentionatelor dispozitii legale, in cauza nefiind indeplinite conditiile cerute de text.

In speta s-a retinut ca, pe tot parcursul procesului civil, atat la instanta de fond, cat si la instanta de apel, au fost audiati patru martori ai reclamantei, a fost administrata si proba cu interogatoriul paratului, precum si proba cu inscrisuri, coroborate cu probele testimoniale.

Declaratiile martorilor din apel, pentru care s-a inceput urmarirea penala, nu au fost, deci, singurele depozitii in cauza.

Chiar in situatia in care acesti doi martori ar fi condamnati pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 250 Cod penal, paratul ar avea deschisa calea revizuirii potrivit dispozitiilor art. 322 pct. 4 Cod procedura civila.

Suspendarea in cauza este o institutie facultativa si deci, nu era obligatorie.

In acest sens, instanta trebuia sa demonstreze ca urmarirea penala s-a inceput pentru o infractiune care are o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea, cu atat mai mult cu cat era vorba de interesul unui minor, criteriu fundamental in aplicarea art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila.

Prin urmare, recursul fiind intemeiat, urmeaza a fi admis, cu consecinta casarii incheierii atacate si trimiterii cauzei la aceeasi instanta pentru continuarea judecatii.