Interdictia concedierii salariatilor in ipoteza transferului intreprinderii, vizeaza atat concedierea individuala cat si cea colectiva. Masura concedierii intimatei-contestatoare, intemeiata pe dispozitiile art. 65 din Codul Muncii, s-a facut cu incalcarea interdictiei instituite prin art. 169 alin. 3 din Codul Muncii intrucat desfiintarea locului de munca al intimatei-contestatoare si aprobarea noii organigrame a societatii s-a datorat faptului ca gestiunea serviciului public a fost transferata.

Prin contractul de delegare a gestiunii serviciului public, noul operator si-a asumat obligatia de a prelua, prin transfer, de la fostul operator, personalul angajat, fara ca aceasta clauza sa poata fi interpretata, in lipsa unei prevederi exprese in acest sens, ca privind preluarea intregului personal care asigura serviciile delegate.

Prin Decizia nr. xx/23.10.2007, S.C. A.C. S.A. a decis ca activitatea reclamantei inceteaza, incepand cu data de 23.10.2007, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.

Din continutul deciziei, a rezultat ca la baza acesteia a stat hotararea prin care s-a aprobat disponibilizarea unui numar de 9 salariati ale caror posturi nu se mai regasesc in noua organigrama a societatii, printre care se afla si reclamanta. Din referatul care a fundamentat Hotararea nr. xx, rezulta ca masura disponibilizarii a fost impusa de infiintarea S.C. A.S. S.A., care a preluat o parte din obiectivele de activitate ale S.C. A.C., si de modificarea organigramei societatii prin Hotararea nr. xxx/27.09.2007 a Consiliului Local, motiv pentru care o parte din compartimentele in legatura cu activitatile preluate de S.C. A.S. S.A. nu-si mai gasesc locul in noua structura de organizare.

Prin urmare, in cauza este vorba despre o concediere colectiva in sensul art. 68 lit. a din Codul Muncii, avand in vedere ca, dupa preluarea de catre noul operator a 211 (207 dupa sustinerea S.C. A.C.) salariati din totalul de 252, cati avea S.C. A.C. S.A., in cadrul acesteia nu mai existau mai mult de 100 salariati.

Codul Muncii reglementeaza procedura concedierii colective la art. 68 pana la art. 72 si aceasta implica o serie de obligatii ce revin angajatorului referitoare la masurile sociale sau de alt tip prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil, la notificarea sindicatului cu 45 de zile inainte de emiterea deciziilor de concediere, care trebuie sa efectueze propuneri pentru diminuarea numarului de salariati concedieri, etc., procedura pe care parata S.C. A.C. nu a dovedit ca a respectat-o.

Prevederile art. 76 Codul Muncii se refera atat la procedura legala anterioara emiterii deciziei de concediere, cat si la conditiile de forma si continut ale deciziei, ori in cauza, asa cum s-a aratat mai sus, nici procedura prevazuta de lege nu a fost respectata si nici decizia nu cuprinde toate mentiunile prevazute in mod imperativ de art. 74 Codul Muncii, nerespectare care atrage nulitatea absoluta a concedierii reclamantei.

Tribunalul a apreciat ca procesul de restructurare a posturilor in cadrul S.C. A.C. a fost necesar si real doar in masura in care acesta a vizat reducerea posturilor aferente serviciului apa-canal si care au fost preluate de noul operator, disponibilizarea ulterioara a unor salariati fara enuntarea unor reguli de selectie fiind arbitrara si deci nelegala. Sub acest aspect, este de retinut ca operatorul avea obligatia sa preia de la autoritatile administratiei publice locale partenere, atat patrimoniul, cat si personalul angajat aferent realizarii serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare, printre care se afla si reclamanta.

Aceasta clauza nu a fost respectata in conditiile in care, nu au fost preluati toti angajatii cu atributii in prestarea acestui serviciu, reclamanta din cauza ocupand un post aflat in evidenta legatura cu serviciul apa-canal.

Interpretarea clauzei ca impunand preluarea intregului personal aferent serviciului delegat este sustinuta de faptul ca in contract nu sunt prevazute alte criterii care sa justifice selectia unor salariati care sa fie preluati in detrimentul altora. In acest sens, paratele nu au putut explica de ce au fost transferate doar patru laborante si nu toate si care au fost criteriile legale sau contractuale (nici macar contractul colectiv de munca aplicabil) care au permis selectia laborantelor transferate si "sacrificarea" celorlalte, inclusiv a reclamantei, cu o vechime in functie de zeci de ani.

Procedand astfel, ambele parate au operat o restructurare a posturilor artificiala, mascata si nejustificata numai prin schimbarea operatorului unic de prestare a serviciului apa-canal (serviciu care nu a fost desfiintat sau subdimensionat) si nedorita de partile contractante, dovada fiind clauzele prevazute la art. 32 Codul Muncii referitoare la evolutia numarului de angajati fata de numarul acestora existent la operatorul anterior, clauze lipsite de efect prin reducerea numarului de angajati "pe drumul preluarii".

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termenul legal, paratele S.C. A.C. S.A. si S.C. A.S. S.A., sustinand ca parata S.C. A.S. S.A. este o societate care si-a inceput activitatea in 01.09.2007 si care nu are calitate procesuala-pasiva in cauza, deoarece S.C. A.S. S.A. nu era obligata sa transfere intregul personal, ci numai acela care era prevazut in organigrama sa, iar recurenta S.C. A.C. S.A. a aratat ca decizia de concediere a fost emisa ca urmare a unui proces obiectiv de restructurare al societatii, printre cei 9 salariati care nu au fost preluati se numara si contestatoarea C.S., instanta de fond retinand in mod gresit ca este vorba de o concediere colectiva, desi nu au fost disponibilizati 10 salariati, pentru a fi aplicabil art. 68 lit. a din Codul Muncii.

Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate si potrivit dispozitiilor art. 304¹ Cod Procedura Civila, Curtea retine ca in cauza sunt incidente dispozitiile referitoare la protectia drepturilor salariatilor, in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia, cuprinse in Titlul IV, Capitolul V din Codul Muncii.

Interdictia concedierii salariatilor in ipoteza transferului intreprinderii, vizeaza atat concedierea individuala, cat si cea colectiva, distinctia facuta de recurenta fiind, sub acest aspect, lipsita de relevanta.

De asemenea, nici faptul ca decizia de concediere este intemeiata pe dispozitiile art. 65 din Codul Muncii nu este de natura a acoperi nulitatea deciziei contestate, intrucat desfiintarea locului de munca al intimatei-contestatoare si aprobarea noii organigrame a societatii s-a datorat tocmai faptului ca gestiunea serviciului public de apa si canalizare a fost transferata catre S.C. A.S. S.A.

Concluzionand, Curtea constata ca masura concedierii intimatei-contestatoare s-a facut cu incalcarea interdictiei instituite prin art. 169 alin. 3 din Codul Muncii, si ca in mod corect prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale-pasive a S.C. A.S. S.A., invocata de aceasta si reiterata in cadrul motivelor de recurs, avand in vedere cererea reclamantei de obligare a paratei S.C. A.S. la a o prelua, prin transfer, S.C. A.S. S.A. avand legitimare procesuala-pasiva pe acest capat de cerere .

Insa, aceasta solicitare a reclamantei este neintemeiata, intrucat, prin contractul de delegare a gestiunii serviciului public de apa si canalizare, noul operator S.C. A.S. S.A. si-a asumat obligatia de a prelua, prin transfer, de la fostul operator, personalul angajat, aferent realizarii serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare (art. 18 pct. 9), fara ca aceasta clauza sa poata fi interpretata, in lipsa unei prevederi exprese in acest sens, ca privind preluarea intregului personal care asigura in cadrul S.C. A.C. S.A. serviciile delegate.

Constatand ca recursul declarat de S.C. A.S. S.A. este fondat sub acest aspect, Curtea il va admite, in baza art. 304 pct. 8 si art. 312 Cod Procedura Civila, si va modifica in parte sentinta atacata, urmand a respinge capatul de cerere privind preluarea prin transfer a reclamantei, ca neintemeiat.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale hotararii.