Prin sentinta civila nr. 1059 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Neamt s-a admis in parte actiunea formulata de contestatorul R.L. in contradictoriu cu intimatul S. G. G. R., s-a anulat Ordinul nr. 614 din 23 aprilie 2009 emis de intimat, ca fiind nelegal si s-a dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior emiterii Ordinului 614/2009, fiind obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data incetarii raporturilor de munca si pana la data reintegrarii efective. A mai fost obligat intimatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin cererea introductiva reclamantul a chemat in judecata paratul pentru anularea Ordinului nr. 614/23 aprilie 2009 si pentru a fi obligat paratul sa-1 reintegreze in functia avuta anterior, cu plata unor daune in cuantum egal cu salariile indexate, majorate si reactualizate si a drepturilor de care ar fi beneficiat, pana la data reintegrarii efective in functie, precum si plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune ca urmare a prejudiciului suferit de reclamant.
S-a retinut ca in urma emiterii O.U.G. nr. 3/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, departamentul ( D.I.A.F.) al carui salariat era petentul, a trecut din structura Cancelariei Primului Ministru in cadrul aparatului de lucru al Guvernului respectiv Secretariatul General al Guvernului si ca potrivit art. VIII al.4, personalul D.L.A.F. este incadrat numai pe baza increderii acordate de primul ministru si cu conditia semnarii unui angajament de loialitate.
S-a retinut ca motivul de fapt care a condus la incetarea unilaterala a raporturilor de munca, incheiate in baza contractului nr. 40/8 mai 2007 a fost lipsa de incredere a Primului - Ministru, fata de contestator, fapt apreciat de instanta ca fiind un motiv subiectiv care presupune instabilitate in relatiile de munca incalcand drepturile salariatului la munca si la o protectie sociala a muncii - sens in care Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1039/2009 a declarat neconstitutionala Legea de aprobare a O.U.G. 63/2009 care a stat la baza emiterii Ordinului contestat.
S-a apreciat de instanta de fond ca potrivit art. 169 din Codul Muncii si art. 5 din Legea 76/2006 in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora drepturile si obligatiile cedentului care decurg din contractele individuale de munca, existente la data transferului vor fi transferate integral cesionarului, acesta preluand contractele individuale de munca, in conditiile in care ele au fost negociate si incheiate de cedent cu salariatii sai, transferul neputand constitui motiv de concediere .
De asemenea s-a apreciat ca masura luata de parata nu a avut o cauza reala si serioasa care sa nu tina de persoana salariatului situatie in care s-a dispus anularea ordinului contestat cu obligatia intimatei de reintegrare in functia avuta a reclamantului si plata catre acesta a drepturilor salariale indexate majorate si reactualizare de care ar fi beneficiat si de celelalte drepturi de la data incetarii raporturilor de munca si pana la data reintegrarii efective.
S-a mai considerat ca se impune acordarea reclamantului de daune morale, intrucat desfacerea contractului de munca a acestuia a fost nelegala, provocandu-i grave prejudicii morale.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata.
In motivarea recursului s-a aratat in esenta ca hotararea este nelegala si netemeinica, fiind data cu aplicarea gresita a legii, intrucat al. 4 al art. VIII conditiona incadrarea personalului Departamentului pentru Lupta Antifrauda este conditionata de existenta acestui act al primului ministru, iar retragerea increderii de catre primul - ministru, cu avizul viceprim-ministrului, avea ca efect revocarea incadrarii, precum si eliberarea sau destituirea din functie ori desfacerea contractului de munca dupa caz.
Referitor la daunele morale, a aratat recurenta ca trebuia dovedit fara echivoc in baza unui probatoriu adecvat ca valorile sale morale au fost lezate in mod grav, trebuia dovedita existenta unei fapte ilicite a angajatorului prejudicierea de ordin moral a angajatului, legatura intre fapta ilicita a angajatorului si prejudiciul real cauzat angajatorului si vinovatia angajatorului. Se mai arata ca daunele morale nu ar fi trebuit sa fie acordate avand in vedere si Deciziile I.C.C J. nr. XI din 7 mai 2007.

Examinand cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
Prin Ordinul nr. 614 din 23 aprilie 2009 emis de Guvernul Romaniei - Secretariatul General s-a acordat preaviz intimatului cu consecinta incetarii raportului de munca a acestuia la data expirarii preavizului, ordinul fiind intemeiat pe faptul ca numitul R.L. nu se incadreaza in prevederile art. VIII al.4 din O.U.G. nr. 3/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative referitoare la organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului si in baza inscrisului nr. 5/3097/2009.
S-a apreciat ca solutia primei instante este corecta sub aspectul aprecierii nelegalitatii ordinului in cauza, deoarece art. VIII al.4 din O.U.G. nr. 3/2009 prevede doar modalitatea de incadrare a personalului din care face parte si intimatul si nu modalitatea de desfacere a contractului de munca .
Cu adevarat motivul retinut ca temei al desfacerii contractului de munca a€ž retragerea increderii" s-a apreciat a fi un motiv subiectiv care conduce la instabilitate in relatiile de munca, incalcandu-se prin retinerea lui drepturile salariatului la munca si la protectie sociala a muncii.
De aceea s-a considerat ca desfacerea contractului de munca al intimatului este nelegala, nefiind intemeiat pe nici unul din motivele prevazute de Codul Muncii situatie in care se va aprecia ca fiind corecta solutia pronuntata de instanta de fond sub aspectul retinerii nelegalitatii ordinului in cauza.
Referitor la acordarea daunelor morale si sub acest aspect s-a apreciat ca solutia primei instante este corecta, deoarece desi I.C.C.J. a pronuntat Decizia nr. XI din 7 mai 2007 stabilind posibilitatea acordarii daunelor morale in litigiile de munca numai daca sunt prevazute de lege, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca, ulterior la data de 25 iulie 2007 a fost publicata Legea nr. 237/2007 care a avut ca obiect modificarea aliniatului 1 al art. 269 din Legea nr. 53/2003 din Codul Muncii, modificare din care rezulta posibilitatea instantelor de judecata sa acopere prejudiciile morale cauzate de deciziile abuzive ale angajatorilor.
Astfel, ca urmare a concedierii abuzive, intimatul a suferit un prejudiciul nepatrimonial, simpla concediere nedreapta fiind generatoare de producerea unei stari psihice cu efecte negative asupra vietii acestuia, intimatul fiind ramas fara nici un venit lunar, cu consecinta afectarii relatiilor sale contractule in derulare.
S-a apreciat ca suferintele psihice si umilinta morala cu incalcarea brutala a demnitatii profesionale dupa ce initial i se a€žacordase increderea" in virtutea calitatilor sale profesionale si morale, prin a€žretragerea increderiia€ž acordate fara o justificare care sa rezulte din fapte concrete, constituie argumente solide pentru angajarea raspunderii materiale a angajatorului pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.
Avand in vedere situatia retinuta Curtea de Apel in baza art. 304 ind 1 cod pr.civila a respins recursul ca nefondat.