Rezidentiat. Legalitatea inserarii unei clauze penale in contractul individual de munca al medicului rezident

Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea si Directia de Sanatate Publica a Judetului Tulcea au declarat recurs la 28 decembrie 2009 impotriva sentintei civile nr.1818/07.10.2009 pronuntate de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In fapt :
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata sub nr. 331/88/2009, Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea si Directia de Sanatate Publica a Judetului Tulcea au formulat cerere de chemare in judecata impotriva paratei U.(S)C., pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligata la restituirea sumei de 19.884.23 lei, reprezentand salarii incasate in perioada aprilie 1999 a�� septembrie 2004, pentru efectuarea rezidentiatului, in contul Spitalului Judetean de Urgenta Tulcea.
In motivare, reclamantele au aratat ca in anul 1999, in urma participarii la examenul de rezidentiat pe post, parata S.(S)C., actualmente U.C., a fost incadrata la Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea.
La data de 25.03.1999 a fost incheiat contractul aditional la contractul individual de munca, in conformitate cu prevederile Ministerului Sanatatii.
S-a precizat ca, contractul aditional prevede drepturi si obligatii pentru ambele parti.
Astfel, Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea s-a obligat sa suporte, in conditiile legii, cheltuielile pentru drepturile salariale si pregatirea in specialitate a paratei pe intreaga perioada a stagiului, si a mentinut postul timp de 5 ani a�� timp in care parata a fost pregatita in centrele universitare metodologice stabilite de Ministerul Sanatatii.
S-a precizat ca, conform contractului aditional, obligatia paratei era sa lucreze in unitatea unde si-a ales postul a�� respectiv Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea a�� cel putin 5 ani de la data cand a obtinut titlul de medic specialist, nerespectarea obligatiei atragand plata unei despagubiri reprezentand cheltuielile facute de unitate cu plata drepturilor salariale si plata scolarizarii.
S-a mai aratat ca, titlul de medic specialist al paratei a fost confirmat prin Ordin al Ministrului Sanatatii, in anul 2004, iar incepand cu data de 1.06.2004 parata a solicitat incetarea contractului individual de munca .
Prin sentinta civila nr. 1818/07.10.2009, Tribunalul Tulcea a respins actiunea formulata de reclamantii Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea si Directia de Sanatate Publica a Judetului Tulcea, in contradictoriu cu parata U.(S)C., ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut in esenta ca reclamantele si-au intemeiat cererea pe dispozitiile O.G. nr. 12/2008 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, iar in dovedire au depus la dosarul cauzei contractul individual de munca al paratei, act aditional, incheiat in data de 25.03.1999, adresa D.S.P.J. Tulcea nr. 5084/12.05.2000, cererea de demisie a paratei, inregistrata la Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea cu nr. 13294/2004 si nota de calcul venit perioada rezidentiat dr. U.(S)C.
Prin sentinta civila nr. 629 din 15 aprilie 2009, Tribunalul Tulcea a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, respingand actiunea formulata de reclamanti, ca fiind prescrisa.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs reclamantii.
Prin Decizia nr. 476/CM/19 august 2009, Curtea de Apel Constanta a admis recursul, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare, de Tribunalul Tulcea.
La Tribunalul Tulcea s-a format dosarul nr. 2132 RJ/88/2009.
Examinand actiunea, raportat la probatoriul administrat in cauza, instanta urmeaza a retine urmatoarele:
Asa dupa cum rezulta din copia contractului individual de munca, aflata la dosarul cauzei, intre parata si reclamantul Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea au existat raporturi de munca, incepand cu data de 01.11.1997.
La data de 25.03.1999, parata a incheiat cu reclamanta Directia de Sanatate Publica Tulcea un contract aditional, prin care se obliga sa lucreze in unitatea unde a ales postul (in speta in Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea), cel putin 5 ani de la data cand obtine titlul de medic specialist.
Titlul de medic specialist al reclamantei a fost confirmat prin Ordin al Ministrului Sanatatii, aceasta incepand sa profeseze pe acest post din anul 2004.
Prin cererea inregistrata sub nr. 13294/27.09.2004, parata a solicitat incetarea raporturilor sale de munca prin demise, incepand cu data de 1.06.2004.
Prin art. 5 din Contractul aditional incheiat intre reclamanta D.S.P. Tulcea si parata se prevede ca:
a��Medicul rezident are obligatia sa lucreze in unitatea unde a ales postul, cel putin 5 ani de la data cand a obtinut titlul de medic specialist.
Nerespectarea acestei obligatii atrage dupa sine plata unor despagubiri, reprezentand cheltuieli facute de unitate, respectiv plata drepturilor salariale si a scolarizarii pe perioada rezidentiatuluia��.
Instanta a retinut insa ca, potrivit art. 3 alin. 1, 2 si 3 din Codul Muncii:
a��Libertatea muncii este garantata prin Constitutie . Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
Orice persoana este libera in alegea locului de munca si a profesiei sau a activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acesteaa��.
Asa fiind, instanta a respins actiunea, ca nefondata.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat in esenta urmatoarele:
Instanta, in motivarea respingerii actiunii formulate de Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea si Directia de Sanatate Publica a judetului Tulcea, a retinut numai prevederile din Codul Muncii privind libertatea muncii si alegerii locului de munca fara sa tina cont si de prevederile O.U.G. nr. 158/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitatii de cercetare in domeniul sanitar, cu modificarile si completarile ulterioare.
Conform prevederilor O.U.G. nr. 58/2001, rezidentiatul ca forma de pregatire postuniversitara a medicilor, este organizat de Ministerul Sanatatii sub forma rezidentiatului pe locuri si/sau a rezidentiatului pe post.
La data inscrierii la rezidentiat, doamna dr. U.(S)C. avea posibilitatea sa aleaga intre rezidentiat de tip A sau de tip B; la inscriere, parata a fost informata ca dupa obtinerea titlului de specialitate este obligata se lucreze la unitatea sanitara la care a ales postul, respectiv Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea.
Nu se poate retine ca parata dr. U.(S)C. a fost obligata in incheie contractul cu Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea, dupa ce si-a ales postul si cunoscand conditiile pe care trebuia sa le respecte dupa terminarea rezidentiatului, a solicitat incheierea contractului de munca .
Potrivit art. 969-970 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante si trebuie executate cu buna-credinta.
Parata a obtinut titlul de medic specialist in anul 2004, imediat dupa obtinerea titlului de medic specialist aceasta si-a depus demisia; in consecinta, se poate concluziona ca parata nu a fost de buna credinta .
Doamna dr. U.(S)C. a figura ca angajata a Spitalului Judetean de Urgenta Tulcea, a fost platita pe toata perioada rezidentiatului (desi nu a prestat nicio activitate in favoarea unitatii spitalicesti), iar cand a trebuit sa-si respecte obligatiile contractuale, si-a depus demisia.
Nerespectarea obligatiei contractuale, potrivit art. 5 al contractului aditional, atrage dupa sine plata unei despagubiri reprezentand cheltuielile facute de angajator, respectiv plata drepturilor salariale pe perioada rezidentiatului.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizand sentinta atacata din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs in va respinge avand in vedere urmatoarele:
La 25.03.199 a fost incheiat contractul individual de munca intre Spitalul Orasenesc Cernavoda, in calitate de angajator si U.(S)C., ca medic rezident, privind efectuarea stagiului obligatoriu de 5 ani, cu incepere de la 25.03.1999.
La aceeasi data s-a incheiat actul aditionat, prin care unitatea sanitara reclamanta s-a obligat sa suporte, in conditiile legii, cheltuielile pentru pregatirea de specialitate a medicului pe intreaga perioada a rezidentiatului.
S-a mentionat ca pregatirea pe timpul rezidentiatului va consta in frecventarea unui curs de specialitate intr-un centru universitar si prin efectuarea de stagii practice in clinici universitare, medicul rezident obligandu-se la randul sau, sa-si insuseasca pe perioada stagiilor cunostintele teoretice si practice de specialitate, iar dupa finalizarea pregatirii, sa se prezinte la examenul pentru specializare.
Prin punctul 5 din actul aditional s-a stabilit ca medicul rezident are obligatia sa lucreze in unitatea unde a ales postul, cel putin cinci ani de la data cand a obtinut titlului de medic specialist: ,,Nerespectarea acestei obligatii atrage dupa sine plata unei despagubiri reprezentand cheltuielile facute de unitate, respectiv plata drepturilor salariale si plata scolarizarii pe perioada rezidentiatuluia��a��.
Incepand cu data de 01.06.2004, parata si-a depus demisia, fapt necontestat de catre aceasta.
In speta, desi nu se poate ridica prin prisma prevederilor art. 283 alin. 1 lit d Codul muncii nulitatea unei clauze care nu a fost incheiata sub imperiul actualei reglementari date de Legea nr. 53/2003, clauza contractuala urmeaza a fi analizata, din perspectiva legalitatii, prin raportare la normele si principiile generale care guverneaza raporturile de dreptul muncii.
Astfel, Codul muncii adoptat prin Legea nr. 10/1972, cu modificarile si completarile ulterioare (sub imperiul caruia a fost incheiat contractul), nu conferea cadrul legal al incheierii unor astfel de acte aditionale; prin art. 12 se prevedea ca ,,Drepturile persoanelor incadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzactii, renuntari sau limitari, ele fiind aparate de stat impotriva oricaror incalcari, a manifestarilor de subiectivism, abuz sau arbitrariua��a��.
La data incheierii contractului de munca si a actului aditional, in materia rezidentiatului ca forma de pregatire in specialitate a medicilor erau incidente dispozitiile Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 1214/1993, care nu prevedeau posibilitatea includerii unei asemenea clauze penale.
Ulterior, organizarea si finantarea rezidentiatului a facut obiectul reglementarii prin O.U.G. nr. 259/7.12.2000, care a impus obligativitatea includerii in contractul individual de munca incheiat intre rezident si unitatea sanitara a unei clauze conform careia nerespectarea obligatiei de a lucra cel putin 5 ani a unitatea angajatoare atrage raspunderea materiala a rezidentului, in sensul obligarii acestuia la plata unei sume echivalente cu cel putin 36 de salarii medii pe economie, suma calculata la data incetarii contractului individual de munca din initiativa rezidentului.
Norma enuntata a fost, insa, statuata printr-un act normativ intrat in vigoare ulterior incheierii actului aditional in discutie.
Obligatia de a lucra la unitatea sanitara publica cu care a incheiat contractul individual de munca cel putin un numar de ani egal cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat, precum si de a suporta toate cheltuielile ocazionate de pregatirea profesionala a medicului specialist (cu limitarea insa a acestora la cheltuielile de personal pe perioada pregatirii in rezidentiat, precum si la prima de instalare, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita), s-a pastrat si in cuprinsul reglementarii date prin O.G. nr. 12/2008, aprobate prin Legea nr. 179/2008.
Asadar, nici o norma din cele incidente la momentul incheierii actului aditional in cauza nu statua, prin urmare, dreptul angajatorului de a impune medicului specialist ca, in cazul nerespectarii termenului de 5 ani de activitate in cadrul unitatii sanitare, sa restituie integral salariul primit pe intreaga perioada a rezidentiatului. O asemenea clauza este nelegala, intrucat contravine principiului recunoscut in orice legislatie, conform caruia pentru munca prestata salariatul are dreptul la o remuneratie, neputand renunta la acest drept fundamental.
Aceasta dispozitie, care imbraca forma unei clauze penale in materia raporturilor de munca, genereaza o impunere excesiva si dezechilibrata intre drepturile salariatului si cele ale angajatorului, in sensul restituirii acestor sume indiferent de perioada lucrata efectiv in unitate ori de perioada ramasa pana la implinirea terenului de 5 ani.
In literatura juridica s-au exprimat anumite opinii legate de posibilitatea legala a angajatorului de a insera, in contractul individual de munca, a unei clauze penale, de natura a limita libertatea salariatului in ce priveste alegerea unui loc de munca sau exercitarea, pe o perioada de timp determinata, a unui anumit tip de activitate . Aceste clauze, de natura celor privind confidentialitatea sau neconcurenta, sunt perfect legale chiar in prezenta unei sanctiuni de natura patrimoniala, doar in masura in care este justificata, rationala, proportionala si fondata pe un interes legitim al angajatorului.
Ori, inserarea unei clauze in care salariatul este obligat la achitarea unei penalitati vadit disproportionate cu timpul alocat obligatiei si cu drepturile salariale, este abuziva si contrara legii.
In egala masura, clauza potrivit careia medicul specialist urma sa restituie salariul platit pe perioada rezidentiatului, daca nu lucreaza in unitatea in care si-a ales postul pe o perioada de cinci ani, este abuziva si excesiva, nefiind fundamentata pe nici o prevedere legala. Salariatul nu poate fi obligat sa restituie salariul primit pentru munca depusa, iar eventualele despagubiri datorate angajatorului care a suportat cheltuielile de salarizare (ca si pe cele de pregatire profesionala) nu pot fi egale cu drepturile primite pentru munca depusa si nici neconcordante cu perioada de timp nelucrata in cadrul unitatii.
Astfel fiind, constatand ca obiectul prezentei actiuni l-a constituit valorificarea acestei clauze abuzive exclusiv prin raportare la drepturile salariale primite de medic pe perioada rezidentiatului, si ca, in prezent, o asemenea clauza exprima prin insasi forma indusa de Legea nr. 179/2008 necesitatea respectarii unei proportionalitati si a echitatii in stabilirea raspunderii patrimoniale, actiunea a fost respinsa ca nefondata, in mod justificat.
Pe cale de consecinta Curtea gasind toate criticile neintemeiat va respinge recursul mentinand hotararea atacata ca legala si temeinica.