Favorizarea infractorului. Elemente constitutive

Daca faptuitorul nu are cunostinta ca cel pe care il ajuta a comis o infractiune, faptei acestuia ii lipseste elementul subiectiv, respectiv intentia directa sau indirecta, pentru a fi considerata infractiune de favorizare a infractorului.


Prin sentinta penala nr.127/31 ianuarie 2008 pronuntata de Judecatoria Tg.Mures: in baza art. 345 alin.1, 2 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul M.E. la pedepsele de 5 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a si art. 76 lit. e C. pen.; la 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin.1 C. pen., cu retinerea art. 74 lit. a si art.76 lit. e C. pen.
In baza art. 34 lit. b raportat la art. 33 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite in pedeapsa cea mai grea, aplicand petentului pedeapsa de 5 luni inchisoare.
In baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe o durata de 2 ani si 5 luni, ce reprezinta termen de incercare stabilit in baza art. 82 C. pen.
In baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen..
In baza art. 349 raportat la art.191 alin. 1 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotari in acest sens, instanta a retinut ca inculpatul, in calitate de secretar al Primariei comunei Iclanzel, a indeplinit pana in luna februarie 2006 si atributiile ofiterului de stare civila.
In aceasta calitate, dupa o prealabila intelegere cu martora R.C., inculpatul a emis, la 17noiembrie 2004, certificatul de deces cu nr.18 pe numele lui R.D. (sotul martorei), din care rezulta ca R.D. ar fi decedat la data de 17 octombrie 2004.
La numai o saptamana, respectiv la 24 octombrie 2004, martora a depus o copie dupa acest certificat la Biroul executari penale al Judecatoriei Tg.Mures, unde exista emis pe numele sotului sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii.
Din verificarile efectuate s-a constatat ca decesul lui R.D. nu a fost inregistrat in cele doua exemplare ale registrului de stare civila pentru decedati. La nr.18 din registru figureaza decesul lui O.I. din 15 iulie 2004 pentru care au fost respectate toate formalitatile. S-a mai constatat ca certificatul de deces cu nr.18 pe numele O. I. figureaza in toate evidentele primariei in timp ce certificatul de deces nr.18 pe numele lui R.D. nu se regaseste in aceste evidente. De asemenea SEIP Hunedoara a comunicat ca pana la 23 ianuarie 2006 nu exista nicio mentiune in evidentele lor privind decesul lui R.D..
Ulterior R.D. a fost arestat in strainatate unde era plecat de mai multi ani.
In drept, fapta inculpatului M.E., de a intocmi in exercitiul atributiilor de serviciu, un certificat de deces pe numele lui R.D. cu nr.18/17 octombrie 2004, fara a verifica daca persoana era decedata in realitate si fara a avea certificatul medico-legal constatator al decesului a fost incadrata ca intrunind elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.289 C. pen..
Fapta aceluiasi inculpat care, prin emiterea certificatului de deces, a facilitat folosirea ulterioara a actului pentru impiedicarea punerii in executare a unui mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, s-a retinut ca intrunind elementele constitutive ale infractiunii de favorizare a infractorului, prevazute de art. 264 alin.1 C. pen..
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute in vedere prevederile art. 72 C. pen. privitoare la modalitatea concreta in care s-au comis faptele, la persoana inculpatului si la atitudinea acestuia, motiv pentru care a fost retinuta si circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 lit. a C. pen.
Impotriva sentintei judecatoriei au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.Mures si inculpatul, iar Tribunalul Mures, prin decizia penala nr.202/A/5 iunie 2009 a admis apelurile formulate, a desfiintat partial hotararea atacata si a descontopit pedeapsa rezultanta de 5 luni inchisoare aplicata inculpatului M.E. in pedepsele componente de 5 luni inchisoare stabilita pentru infractiunea prevazuta de art.289 alin.1 C. pen. si 2 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii prevazute de art.264 alin. 1 C. pen.
In baza art.11 pct. 2 lit. b C. pr. pen. raportat la art.10 lit. d C. pr. pen., l-a achitat pe inculpatul M.E. de sub acuza comiterii infractiunii de favorizare a infractorului prevazuta de art. 246 alin.1 C. pen..
A dispus suspendarea conditionata a pedepsei de 5 luni inchisoare stabilita pentru comiterea infractiunii de fals intelectual pe durata termenului de incercare de 2 ani si 5 luni, conform art. 81 alin. 2 C. pen., atragandu-i-se atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
A dispus anularea actului fals .
A mentinut restul dispozitiilor din sentinta atacata si a facut aplicarea art.192 alin. 3 C. pr. pen..
Pentru a hotari in acest sens, tribunalul a retinut, cu privire la infractiunea de fals intelectual, ca sentinta instantei de prim grad nu comporta niciun fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit judecatoria relativ la existenta acestei infractiuni si retinerea vinovatiei inculpatului.
Actiunea inculpatului de a intocmi, in exercitarea atributiilor de serviciu, un certificat de deces pe numele de R.D., fara a verifica daca persoana era decedata in realitate si fara a avea certificatul medico-legal constatator al decesului acelei persoane s-a apreciat ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 289 C. pen..
In ceea ce priveste cealalta acuzatie adusa inculpatului, privind comiterea infractiunii de favorizare a infractorului, prevazute de art.264 C. pen., instanta de apel a retinut urmatoarele:
Infractiunea de favorizare a infractorului este una comisiva si presupune, de regula, o actiune din partea subiectului activ . Ea poate fi totusi realizata si prin omisiune. Din punct de vedere subiectiv, favorizatorul isi da seama si chiar vrea sa dea ajutor infractorului, chiar in conditiile inexistentei vreunei intelegeri prealabile, dar este necesar ca el sa stie ca cel caruia ii da ajutorul este un infractor, respectiv o persoana care a comis o infractiune .
Instanta a retinut ca la data cand s-a eliberat actul de deces pe numele lui R.D., inculpatul nu avea cunostinta despre faptul ca acesta ar fi suferit o condamnare penala pentru care este dat in urmarire . Astfel, nu se poate sustine ca prin fapta sa inculpatul l-ar fi ajutat pe R.D. sa se sustraga executarii pedepsei.
Pe cale de consecinta, s-a apreciat ca lipseste elementul subiectiv, respectiv intentia directa sau indirecta, astfel ca pentru aceasta fapta inculpatul a fost achitat.
Impotriva deciziei tribunalului a declarat in termen legal recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, care a solicitat a se constata ca instanta de apel gresit l-a achitat pe inculpatul M.E. de sub invinuirea comiterii infractiunii de favorizare a infractorului.
Analizand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului si lucrarilor din dosarul cauzei, conform art.38514 C. pr. pen. se retin urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 264 C. pen. favorizarea infractorului consta in ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii pentru a ingreuna sau a zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei.
In opinia instantei de recurs, probele administrate in cauza nu sunt de natura sa stabileasca ca, la data eliberarii actului de deces, inculpatul cunostea ca R.D. ar fi suferit o condamnare penala si ca avea un mandat de executare a unei pedepse, ca acest certificat de deces urma sa fie folosit la Biroul de executari penale al Judecatoriei Tg.Mures pentru a nu se pune in executare un mandat de executare a unei pedepse.
Ceea ce i se poate reprosa inculpatului este aceea ca nu a verificat daca pe numele lui R.D. exista un certificat medico-legal care sa ateste moartea acestuia. Pentru aceasta fapta, insa, inculpatul a fost condamnat, retinandu-se ca ar fi comis infractiunea prevazuta de art.289 alin.1 C. pen..
Neexistand probe care sa ateste vinovatia inculpatului pentru comiterea infractiunii de favorizare a infractorului, hotararea instantei de apel este legala si temeinica astfel ca recursul promovat este nefondat si a fost respins, in conformitate cu art. 38515 pct.1 lit. b C. pr. pen.