S-a respins totodata si cererea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata . Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut in esenta urmatoarele: La termenul de judecata din data de 27.01.2009 instanta, dupa ce a pus in discutia partilor exceptia de necompetentei materiale a Judecatoriei Dej invocata de parata prin intampinare, a respins exceptia si a retinut cauza spre solutionare, considerentele fiind cuprinse in incheierea de sedinta din data de 27.01.2009. La termenul de judecata din data de 17.03.2009 instanta a pus in discutia partilor exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata prin intampinare. Pozitia partilor a fost consemnata in incheierea de sedinta din data de 17.03.2009, termen la care instanta a amanat pronuntarea cu privire la exceptia pentru data de 24.03.2009. Analizand exceptia invocata in raport cu actele de la dosar cu cele sustinute de parti, instanta a admis exceptia si a respins actiunea ca fiind prescrisa, luand in considerare urmatoarele: Potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea. Potrivit art. 1 alin. 1 din acelasi decret, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, iar conform art. 3 teza I-a din acelasi decret, termenul prescriptiei este de 3 ani ..... Prin procesul-verbal de interventie nr. 28/1 din 28.07.2004 a Grupului de Pompieri "Avram Iancu", intocmit in urma incendiului produs la data de 28.07.2004 la sediul paratei, la pct. 3 s-a stabilit ca a fost afectat si magazinul de textile al S.C. T. S.R.L., in speta reclamanta, la pct. 6 a fost stabilit ca loc al focarului incendiului restaurantul paratei, sursa probabila de aprindere fiind un scurtcircuit electric la unul din cablurile care alimentau un consumator din bar sau de pe bar, mijlocul care putea produce aprinderea fiind un cablu electric, primul material care s-a aprins fiind izolatia cablului electric, iar imprejurarea determinanta pentru producerea incendiului a fost cablul electric neizolat corespunzator fata de materialele combustibile. Raportat la mentiunile cuprinse in procesul verbal mai sus mentionat, luand in considerare si faptul ca reclamanta a invederat ca a cunoscut valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a incendiului, raportat la actele contabile, pe care le-a si depus la dosarul cauzei, instanta a apreciat ca reclamanta avea posibilitatea sa actioneze in instanta in vederea recuperarii prejudiciului, initierea si exercitarea unei actiuni avand ca obiect pretentii nefiind ingradita/prohibita prin lege in acest caz. Faptul atacarii in instanta de catre parata a procesului verbal de interventie amintit, solicitand anularea unor mentiuni care stabileau intr-adevar raspunderea paratei pentru producerea incendiului, nu a impiedicat accesul reclamantei la solicitarea repararii pagubei pricinuite, aceasta avand posibilitatea sa-si formuleze propriile pretentii fie pe cale incidentala, prin cerere reconventionala formulata in cadrul litigiului mentionat mai sus, fie pe cale principala, printr-o actiune de drept comun, avand ca obiect pretentii, precum cea de fata. Nu poate fi luat in considerare argumentul potrivit caruia acest litigiu ar fi fost oricum suspendat in cazul in care ar fi fost initiat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului avand ca obiect anularea unor mentiuni din procesul verbal de interventie, deoarece dreptul la actiune a existat, iar suspendarea prevazuta de art. 244 alin. 1, pct. 1 din Codul de procedura civila, referitoare la ipoteza in care "dezlegarea pricinii atarna, in totul sau in parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati" are caracter facultativ, ramanand la aprecierea instantei legal investita cu solutionarea cererii sa aprecieze in ce masura s-ar fi impus solutia suspendarii cauzei. Ca urmare, instanta a apreciat ca in speta trebuie luat in considerare momentul la care reclamanta a cunoscut persoana responsabila de producerea incendiului, procesul-verbal de interventie prezumandu-se ca fiind legal intocmit, nicidecum momentul la care hotararea instantei de fond prin care a fost respinsa actiunea avand ca obiect anularea unor mentiuni din procesul verbal de interventie a ramas definitiva si irevocabila, contrar celor sustinute de reclamanta, prin hotararea mentionata nu s-a stabilit "faptul ca societatea parata este singura vinovata in propagarea incendiului", ci a fost respinsa actiunea ca urmare a faptului ca nu a fost rasturnata prezumtia de temeinicie si legalitate a procesului verbal de interventie si a raportului de constatare tehnica . Fata de cele de mai sus, nu poate fi luat in considerare nici argumentul reclamantei conform caruia termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data pronuntarii deciziei Curtii de Apel prin care a fost respins recursul privind actiunea in anulare partiala, mentionata mai sus, sau cel mult de la data intocmirii in respectiva cauza a raportului de expertiza tehnica din cuprinsul caruia se desprinde in mod cert concluzia vinovatiei paratei cu privire la producerea incendiului cauzator de pagube, instanta apreciind ca in speta determinant este momentul la care reclamanta a luat cunostinta de continutul procesului verbal de interventie nr. 28/1 din 28.07.2004 a Grupului de Pompieri "Avram Iancu". Astfel, instanta a constatat ca cel tarziu la data de 20.09.2004 reclamanta a luat cunostinta de existenta si continutul acestui proces verbal, dat fiind faptul ca prin intampinarea depusa la acea data la dosarul avand ca obiect anularea partiala a mentiunilor respectivului proces verbal face referire directa si se raporteaza la continutul acestuia. Ca urmare, termenul de prescriptie de 3 ani aplicabil in speta s-a implinit la data de 20.09.2007, in conditiile in care prezenta actiune a fost promovata la data de 05.01.2009. Avand in vedere cele de mai sus, instanta a dispus admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste obligarea paratei la repararea pagubei, exceptie invocata de catre parata, astfel ca, fata de solutia dispusa cu privire la exceptia invocata, a respins actiunea formulata de catre reclamanta ca fiind prescrisa, si a respins cererea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata . Prin decizia civila nr. 466 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de SC T. SRL, mentinandu-se in intregime hotararea atacata. Apelanta SC T. SRL a fost obligata sa plateasca intimatei SC "L.V." S.R.L., suma de 238 lei constand in onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel. Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a constatat ca potrivit prevederilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba cat si pe cel care raspunde de ea. Or, astfel cum rezulta din inscrisul de la dosar apelanta S.C. T. S.R.L. a primit procesul-verbal de interventie nr. 28/2 din data de 28.07.2004 iar in acest act, la pct. 6, este mentionat locul focarului: "Restaurantul firmei L.V. in jurul barului", sursa probabila de aprindere fiind "scurtcircuit electric la unul din cablurile care alimentau un consumator". In aceste conditii in mod corect a apreciat instanta de fond ca apelanta S.C. T. S.R.L. a cunoscut persoana vinovata de producerea pagubei la data comunicarii procesului-verbal de interventie nr. 28/2 din data de 28.07.2004, act care nu a fost contestat in instanta. De asemenea, pertinent, a statuat instanta de fond ca nu poate fi luat in considerare nici argumentul reclamantei conform caruia termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data pronuntarii deciziei Curtii de Apel prin care a fost respins recursul privind actiunea in anulare partiala a procesului verbal de interventie 28/1 din data de 28.07.2004, in speta determinant fiind momentul la care reclamanta apelanta a luat cunostinta de continutul procesului verbal de interventie nr. 28/1 din 28.07.2004 a Grupului de Pompieri "Avram Iancu", care de altfel reitereaza mentiunile retinute in cuprinsul procesului-verbal de interventie nr. 28/2 din data de 28.07.2004. Judecatorul fondului a procedat in mod corect atunci cand a retinut faptul ca cel tarziu la data de 20.09.2004 reclamanta apelanta a luat cunostinta de existenta si continutul proces verbal de interventie nr. 28/2 din data de 28.07.2004 dat fiind faptul ca prin intampinarea depusa la acea data la dosarul avand ca obiect anularea partiala a mentiunilor respectivului proces verbal face referire directa si se raporteaza la continutul acestuia, astfel ca, termenul general de prescriptie de 3 ani aplicabil in speta s-a implinit la data de 20.09.2007, in conditiile in care cererea de chemare in judecata a fost promovata la data de 05.01.2009. Impotriva acestei decizii reclamanta SC "T." SRL a declarat recurs in termen legal solicitand instantei admiterea acestuia, modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii apelului reclamantei, schimbarea sentintei instantei de fond, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata. In motivarea recursului, reclamanta a aratat ca instantele de fond au retinut in mod gresit momentul la care a inceput prescriptia dreptului material la actiune respectiv, de la data emiterii procesului verbal de interventie . In opinia reclamantei, termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data ramanerii definitive si irevocabile a deciziei civile nr. 1940/R/2008, in speta nefiind vorba de o intrerupere a termenului de prescriptie, respectiv la data de 10.10.2008 deoarece in acest dosar s-a stabilit persoana vinovata de producerea incendiului. In acest sens, doar la acest moment reclamanta a cunoscut cu exactitate pe cel raspunzator de savarsirea pagubei, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958. In ipoteza in care reclamanta ar fi promovat o actiune in pretentii din momentul emiterii procesului verbal de interventie, aceasta actiune s-ar fi suspendat pana la solutionarea irevocabila a actiunii privind anularea procesului verbal de interventie, promovata de catre parata pe rolul Judecatoriei Dej. In mod gresit instanta de apel a retinut ca, atata vreme cat au existat doua procese verbale de interventie, din care unul a fost comunicat recurentei, proces neatacat de aceasta, reclamanta avea obligatia sa formuleze actiunea in pretentii cu aceeasi data, respectiv 28.07.2004, insa a omis sa retina ca ambele procese aveau acelasi continut fiind diferit doar numarul de inregistrare insa fiind emise in aceeasi data . Sustinerile instantelor de fond referitoare la faptul ca recurenta avea posibilitatea sa-si formuleze propriile pretentii pe cale incidentala, prin cerere reconventionala in cadrul procesului de fond prin care s-a solutionat stergerea mentiunilor din procesul verbal de interventie sau pe calea unei actiuni de drept comun, nu pot fi luate in considerare deoarece doar la data ramanerii definitive si irevocabile a deciziei nr. 1940/R/10.10.2008 a Curtii de Apel, s-a stabilit ca principalul vinovat de propagarea incendiului si implicit a prejudiciului cauzat este SC "L.V." SRL. In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. Parata intimata SC "L.V." SRL a solicitat, prin intampinare, respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata . In sustinerea pozitiei procesuale, intimata a aratat ca in recurs nu se pot invoca motive de netemeinicie a hotararii atacate, ci numai motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 C. pr. civ. Decizia criticata de recurenta a fost data cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile in speta, fiind in deplina concordanta cu probele administrate in cauza. Sustinerea recurentei referitoare la faptul ca doar in luna octombrie 2008 a cunoscut cu certitudine cuantumul prejudiciului si persoana vinovata de producerea pagubei, respectiv la data pronuntarii deciziei Curtii de Apel, nu pot fi retinute deoarece in baza procesului verbal de interventie nr. 28/2/28.07.2004 a Grupului de Pompieri "Avram Iancu", reclamanta a obtinut despagubiri in cuantum de 1.685.710.000 lei vechi de la SC "A." SA in dosarele de dauna cj3/056/IC si cj3/057/IC din anul 2004. Acest proces verbal de interventie a fost comunicat reclamantei la data de 28.07.2004 fiind mentionat si locul focarului, respectiv restaurantul firmei L.V. si sursa de aprindere, fiind un scurt circuit electric la unul din cablurile ce alimentau un consumator . Reclamanta a cunoscut persoana vinovata de producerea pagubei la data comunicarii acestui proces verbal, act care nu a fost contestat in instanta de catre reclamanta. Reclamanta a incasat despagubirile mai sus aratate de la SC "A." SA intrucat potrivit politei de asigurare nr. 0870291/30.04.2004, SC "T." SRL a asigurat cladirile si alte constructii pentru suma de 58.500 USD, iar produsele finite pentru suma de 29.667 USD, adica in total 88.167 USD. Existenta litigiului inregistrat de parata pe rolul Judecatoriei Dej sub nr. 2702/2004 nu a intrerupt cursul prescriptiei astfel incat in mod corect instantele de fond au stabilit ca actiunea reclamantei este prescrisa. In sedinta publica din 15.01.2010, Curtea a invocat in temeiul art. 306 alin. 2 C. pr. civ., motivul de recurs de ordine publica privind necompetenta materiala a primei instante, avand in vedere natura juridica a despagubirilor solicitate de reclamanta, precum si cuantumul pretentiilor de 121.032 Ron. Reprezentanta reclamantei recurente a aratat ca prezentul litigiu este un litigiu civil, avand in vedere ca este vorba de o raspundere civila delictuala. Reprezentantul partii civile intimate a aratat ca natura prezentului litigiu este discutabila, avand in vedere ca poate avea atat natura comerciala, partile fiind societati comerciale, cat si natura civila, asa cum s-a considerat in fata primei instante, deoarece s-a avut in vedere faptul ca in cauza este vorba de o raspundere civila delictuala. Totodata, arata ca opteaza pentru natura civila a litigiului. Analizand decizia criticata cu prioritate prin prisma motivului de recurs de ordine publica invocat din oficiu, Curtea retine urmatoarele: Astfel, prin cererea de chemare inregistrata sub nr. 14/219/2009 la data de 05.01.2009, la Judecatoria Dej, reclamanta SC "T." SRL a chemat in judecata parata SC "L.V." SRL solicitand obligarea paratei la plata sumei de 121.032 lei cu titlu de pretentii constand din: marfa distrusa in incendiu, in valoare de 102.041 lei; mobilier distrus, in valoare de 8.991 lei si profit nerealizat, in suma de 10.000 lei, precum si dobanda legala pana la achitarea integrala a debitului. In motivarea cererii de chemare in judecata reclamanta a aratat ca in data de 08.07.2004 la restaurantul paratei a izbucnit un incendiu care s-a datorat culpei exclusive a acesteia si care s-a propagat la magazinul reclamantei cauzandu-i prejudiciul mai sus mentionat. Marfa distrusa si depreciata ca urmare a incendiului provenit de la imobilul paratei a fost in valoare de 157.041 lei, insa o parte din prejudiciu, in suma de 55.000 lei a fost recuperata datorita faptului ca o parte din marfa a fost asigurata. In drept, actiunea reclamantei se intemeiaza pe dispozitiile art. 998, art. 999 si art. 1000 C. civ. Desi parata a invocat prin intampinare exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Dej, prin incheierea pronuntata in sedinta publica din 27.01.2009 Judecatoria Dej a respins exceptia necompetentei materiale si a retinut cauza spre solutionare avand in vedere ca litigiul are natura civila si nu comerciala, apreciind ca distinctia trebuie facuta in raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente intre parti, in speta nefiind vorba de obligatii comerciale ale partilor, ci de pretinsul fapt ilicit al paratei, savarsit in calitatea sa de persoana juridica de drept civil si nu in calitate de comerciant. Conform art. 4 C. com., "Se socotesc, afara de acestea, ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul". De asemenea, art. 56 C. com. dispune ca, daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel. Prin urmare, faptele de comert unilaterale sau mixte, sunt guvernate de legea comerciala pentru ambele parti, chiar daca pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil. Solutia adoptata de lege se justifica prin aceea ca fiind vorba de un raport juridic unic el nu poate fi supus simultan la doua reglementari diferite, una comerciala pentru comerciant si alta civila pentru celalalt comerciant. Avand in vedere ca obiectul actiunii formulate de reclamanta il constituie obligarea paratei la plata despagubirilor cauzate de savarsirea faptei ilicite constand in incendiul produs la restaurantul paratei, reprezentand contravaloarea marfii distruse si neasigurate, a mobilierului distrus si a profitului nerealizat, Curtea apreciaza ca prezenta actiune de reparare a prejudiciului derivand din fapta juridica ilicita a paratei are o natura comerciala, potrivit art. 4 C. com. si art. 56 C. com., tinand seama si de imprejurarea ca pretinsul prejudiciu a afectat inclusiv fondul de comert si activitatea comerciala a reclamantei. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala a caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei (vechi), precum si procesele si cererile in aceasta materie a caror obiect este neevaluabil in bani . Normele juridice care reglementeaza competenta materiala sunt imperative, au caracter absolut astfel incat nici partile, dar nici instanta de judecata nu pot deroga de la ele. Avand in vedere natura comerciala a cauzei si valoarea despagubirilor solicitate de reclamanta, in cuantum de 121.032 lei (noi), Judecatoria Dej a solutionat actiunea formulata de reclamanta cu incalcarea normelor de competenta imperative prevazute de art. 2 pct. 1 lit. a raportat la art. 158, art. 159 pct. 3 C. pr. civ. Pentru aceste considerente, Curtea in temeiul art. 312 alin. 1 si alin. 3 raportat la art. 304 pct. 3 si pct. 9 C. pr. civ., va admite recursul paratei, va casa hotararea atacata si rejudecand, in temeiul art. 296 C. pr. civ., va admite apelul declarat de reclamanta in contra sentintei civile nr. 433/24.03.2009 a Judecatoriei Dej, pe care in temeiul art. 297 alin. 2 C. pr. civ., o anuleaza in intregime si va dispune trimiterea cauzei pentru competenta solutionare in prima instanta la Tribunalul Comercial Cluj, in baza art. 2 pct1 lit. a C. pr. civ. coroborat cu art. 37 din Legea nr. 304/2004.
Profit nerealizat. Stabilirea cuantumului despagubirilor Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Decizia nr. 98/2012