Prin sentinta civila nr. 2334/2010 pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a admis actiunea principala formulata de reclamantii SR si SS in contradictoriu cu paratii CG, CC si CIC.
S-a constatat ca in baza Legii nr. 18/1991, defuncta CF a dobandit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 2 ha. 6.600 mp., teren situat in hotarul loc. Livezile, conform titlului de proprietate nr. 59725/12.11.2002.
S-a validat antecontractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 19 noiembrie 1994, intre defuncta si paratul CG, in calitate de vanzatori si reclamanti, in calitate de cumparatori, cu privire la terenul de 7.055 mp. identificat in titlul de proprietate mai sus aratat, in tarla 37/1, parcela 1, nr. cadastral 1059, pentru pretul de 200 lei, achitat integral si pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
S-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor, cu titlu de cumparare, conform variantei nr. I din raportul de expertiza tehnica intocmit de expert PVl, ce face parte integranta din prezenta hotarare .
S-a respins ca neintemeiata cererea reconventionala.
Au fost obligati paratii reclamanti reconventionali la plata catre reclamanti a sumei de 3.426,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .
Impotriva sentintei expuse au declarat apel, in termen legal, paratii.
Apelul nu este fondat si se va respinge ca atare pentru consideratiile ce se vor arata in continuare.
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este una de procedura, peremptorie si absoluta, astfel ca poate fi invocata de oricare dintre parti, de instanta din oficiu, in orice faza a procesului, deci inclusiv in apel, si aceasta problema trebuie dezlegata cu intaietate, dupa prescriptiile art.137 Cod procedura civila, facand de prisos cercetarea pe fond a procesului.
Cererea reconventionala introdusa de parati se grefeaza pe un antecontract de vanzare-cumparare sub semnatura privata, pe o promisiune sinalagmatica de vanzare-cumparare care confera paratilor intre care a intervenit drepturi si obligatii concurente personal-patrimoniale. Acest caracter relativ al raporturilor juridice dintre contractanti se imprima actiunilor in justitie prin care se urmareste fie executarea, fie desfiintarea contractului privat pentru neindeplinirea sarcinilor asumate - dupa cum este cazul de fata. In consecinta, sunt supuse dispozitiilor articolelor 1 si 3 din Decretul 167/1958, iar dreptul material de formulare a lor se prescrie in termen de 3 ani.
Aceasta calificare a actiunii in rezolutiunea antecontractului in discutie privitor la un bun imobil s-a imbratisat de fostul Tribunal Suprem, printr-o decizie de speta, cu nr.2207/16 decembrie 1975.
In prezentul cadru procesual, inlaturarea specificului real al actiunii in rezolutiune introdusa de vanzator pentru neplata partiala a pretului, consacrat prin art.1368 Cod civil, se justifica prin aceea ca norma legala primeste aplicare doar raportat la actele juridice prin care s-a transmis insusi dreptul real de proprietate, nu si la cele incheiate in forma provizorie si care creeaza numai obligatia de a se incheia in viitor un contract perfect. Pana la momentul perfectarii, actiunile rezultate dintr-un antecontract, chiar daca se refera la un bun imobil, sunt personale si se supun prescriptiei.
Partile nu au prevazut in cuprinsul conventiilor de la filele 9 si 21 din primul dosar de fond, care impreuna formeaza o relatie contractuala unitara, un termen de incheiere a contractului notarial. Se observa insa ca au stipulat momentul la care urma sa se achite diferenta de pret de 500.000 lei, respectiv la 30 noiembrie 1994. O alta data a acestei plati, mentionata in partea finala a intampinarii de la fond (f.19, dosar 396/190/2007), adica la plata perfectarii vanzarii-cumpararii, nu s-a demonstrat probator. Inscrisul de la fila 9, redactat ulterior celui de la fila 21, nu contine o asemenea clauza . Dimpotriva, de comun acord se afirma ca pretul s-a platit integral.
In asemenea imprejurari, vazand prevederile articolului 7 din decret, se conchide ca punctul de la care incepe sa curga termenul de 3 ani este aceasta ultima data, 30 noiembrie 1994, cand vanzatorul a cunoscut ca finalizarea contractului nu mai poate avea loc determinant de pretinsa neexecutare partiala a obligatiei principale a cumparatorului. Termenul prescriptiei s-a epuizat la 30 noiembrie 1997 si, cu toate acestea, actiunea in justitie de rezolutiune a conventiei si repunere in situatia anterioara s-a promovat la 21 martie 2007. Depasirea termenului calculat de la momentul la care s-a nascut dreptul de actiune atrage solutia admiterii exceptiei ridicata de reclamanti, respingerea apelului si mentinerea sentintei adoptata la fond cu aceasta argumentare.
Se impune sublinierea ca reclamantii reconventionali nu au sustinut existenta vreunei cauze de suspendare ori de intrerupere a cursului prescriptiei . Probatoriul testimonial administrat in fata instantei de fond, corelat cu adeverinta de la fila 39, atesta ca, de la incheierea actului sub semnatura privata, cumparatorii au folosit terenul in numele si interesul lor personal, fara ca vanzatorul sa faca acte de intrerupere sau sa fie impiedicat de forta majora in aceasta directie, nu i-a pretins cocontractantului sa execute prestatia pe care acum o invoca si nici reclamantii nu au exprimat vreo recunoastere a existentei diferentei de pret si nu au efectuat vreun act de executare a presupusului rest din pret in timpul termenului de 3 ani.
In baza art.274 Cod procedura civila, apelantii vor fi obligati sa plateasca intimatilor suma de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel reprezentand onorariu avocatial.