Sanctiunea juridica ce intervine in lipsa cauzei actului juridic civil

Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determina consimtamantul partilor in contractul de vanzare-cumparare, scopul cumparatorului fiind acela de a dobandi in patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra bunului, iar cel al vanzatorului de a se plati pretul.

Recurenta-reclamanta a contestat existenta scopului urmarit de catre partile care au incheiat contractele de vanzare-cumparare pentru care a solicitat nulitatea absoluta, intentia reala a acestora fiind aceea de a zadarnici executarea promisiunii de vanzare-cumparare incheiata cu mostenitorul vanzatorului.

Prin cererea inregistrata la data de 11. 03. 2008, reclamanta B. I. C. a chemat in judecata pe paratii S. M. , S. C. , S. E. si I. Gh. solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare- cumparare autentificate sub nr. 2451, 2452 si 2453 din 23. 05. 2005.

In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamanta a incheiat la data de 15. 04. 2002 impreuna cu S. Gh. o promisiune de vanzare-cumparare pentru suprafata de 1653, 82 mp situat in Rm. Valcea, teren asupra caruia autorului promitentului vanzator i-a fost reconstituit un drept de proprietate in baza Legii nr. 18/1991.

Ulterior incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, mostenitorii autorului S. M. au incheiat o tranzactie astfel ca terenul ce a facut obiectul acestei conventii a fost atribuit in lotul altei persoane decat promitentul vanzator, creand astfel posibilitatea de a se vinde imobilul in dauna intereselor reclamantei. Prin sentinta civila nr. 980 pronuntata la 10. 02. 2009 a fost respinsa cererea de chemare in judecata ca nefondata.

Instanta de fond in motivarea solutiei pronuntata a retinut ca motivul pentru care reclamanta a solicitat desfiintarea celor trei acte de vanzare-cumparare a fost aceea a caracterului ilicit al cauzei, insa nu s-a rasturnat prezumtia conformitatii acesteia cu legea potrivit art. 967 Cod civil.

Pretinsa impiedicare a reclamantei de a deveni proprietar al imobilului ce a facut obiectul promisiunii de vanzare-cumparare nu poate sa fie apreciata ca fiind de natura sa contravina normelor de ordine publica sau bunelor moravuri pentru a se face dovada caracterului ilicit al contractelor in cauza. Impotriva hotararii a formulat apel reclamanta pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

Tribunalul Valcea prin decizia civila nr. 170 din 25. 06. 2009 a respins apelul ca nefondat si a pastrat contractele de vanzare cumparare cu argumentul ca vanzarea unui bun succesoral este permisa de lege intrucat mostenitorul ce a facut un astfel de act de dispozitie are speranta legitima ca va dobandi bunul in lotul sau pentru a-l putea transmite in mod valabil cumparatorului.

Cunoasterea de catre mostenitori a promisiunii de vanzare-cumparare pe care intimata reclamanta a incheiat-o nu este de natura sa conduca la convingerea ca acestia au urmarit o cauza ilicita la incheierea contractelor autentice de vanzare-cumparare.

Hotararea a fost criticata de catre reclamanta pe calea recursului pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila in dezvoltarea caruia s-a aratat ca instanta de apel a facut o aplicare gresita conditiilor prevazute de art. 966-968 privitoare la cauza si conditiile acesteia.

Recursul a fost admis, cu consecinta modificarii deciziei recurate, in sensul ca pe fond a fost admisa actiunea, constatandu-se nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare nr. 2451/2005, 2452/2005 si 2453/2005.

Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Recurenta a contestat valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare pentru lipsa cauzei sau pentru caracterul ilicit al acesteia in sensul ca scopul partilor la incheierea actelor a fost acela de a impiedica reclamanta sa dobandeasca in patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra terenului prin executarea antecontractului de vanzare-cumparare.

Pentru a se naste in mod valabil o obligatie juridica trebuie sa existe o cauza conforma cu legea si regulile de convietuire sociala, partile urmarind prin conventia lor sa dobandeasca un drept legitim si sa-si asume obligatii corelative.

Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determina consimtamantul partilor in contractul de vanzare-cumparare, scopul cumparatorului fiind acela de a dobandi in patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra bunului, iar cel al vanzatorului de a se plati pretul.

Reclamanta-recurenta a contestat existenta scopului urmarit de catre partile contractelor de vanzare-cumparare, intentia reala a acestora fiind aceea a zadarnicirii executarii promisiunii de vanzare-cumparare incheiata cu mostenitorul S. Gh.

Promisiunea de vanzare-cumparare incheiata la data de 15. 04. 2002 a creat in patrimoniul recurentei dreptul de creanta constand in facultatea acesteia de a solicita promitentului vanzator transferul dreptului de proprietate asupra terenului de 1653,82 m. p. prin incheierea actului de vanzare-cumparare in forma autentica.

Conventia incheiata intre reclamanta si comostenitorul S. Gh. nu putea fi opusa si celorlalti mostenitori ai autorului S. M. caruia in temeiul Legii nr. 18/1991 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, acestia de pe urma putand sa solicite partajarea imobilului, potrivit art. 728 Cod civil, insa executarea acestui drept trebuia sa se faca conform scopului pentru care legiuitorul l-a edictat, evitand savarsirea unui abuz in dauna intereselor reclamantei. Pentru a se evita vatamarea dreptului de creanta, legalmente dobandit prin conventia evocata, recurenta a intervenit in procesul de partaj ce a avut ca obiect sistarea starii de indiviziune asupra imobilului, in calitate de creditoare a comostenitorului S. Gh. , solutionat printr-o hotarare de expedient ce a consfintit tranzactia partilor.

Analiza existentei si insusirilor cauzei actelor de vanzare-cumparare impune analiza scopului tranzactiei incheiate de mostenitor respectiv verificarea intentiilor acestora de a sista indiviziunea asupra imobilului in cauza ori de a urmari impiedicarea executarii conventiei incheiata de catre S. Gh. si recurenta prin atribuirea terenului ce a facut obiectul promisiunii in lotul altui mostenitor . Tranzactia incheiata de catre mostenitor a presupus o partajare facuta in graba fara a da posibilitatea instantei sa cenzureze apararile si opozitia reclamantei in legatura cu dreptul de creanta dobandit fata de unul din comostenitori.

Potrivit art. 785 Cod civil, creditorul comostenitorului poate solicita revocarea unui partaj succesoral atunci cand acesta s-a facut fara a se tine cont de opozitia ori de apararile creditorului, prezumandu-se caracterul fraudulos al impartelii.

Tranzactia incheiata de mostenitori pentru considerentele aratate poate fi prezumata ca frauduloasa fiindca nu s-a dat posibilitatea reclamantei sa isi apere dreptul sau de creanta, de altfel aceasta tranzactie a fost ulterior desfiintata in calea de atac a recursului pentru caracterul sau nelegal.

Caracterul contrar legii pe care tranzactia comostenitorilor l-a avut a fost de natura sa fie transmis si actelor subsecvente, respectiv actelor de vanzare- cumparare, fiindca rationamentul mostenitorilor S. M. si S. E. de a impiedica executarea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat de recurenta a existat si la momentul incheierii contractelor contestate.

Fiindca scopul urmarit de catre vanzatoarele S. M. si S. E. a fost acela de a impiedica recurenta sa dobandeasca un drept de proprietate asupra suprafetei de 1653,82 mp si nu de a transmite in mod valabil un astfel de drept in patrimoniul altor persoane in schimbul unui pret potrivit art. 1294 Cod civil, s-a apreciat ca actele juridice incheiate au fost lipsite de cauza, neputand sa-si produca efectele prevazute de textul de lege enuntat, motiv pentru care se impune sanctiunea nulitatii absolute in baza art. 966 Cod civil.

Neexistand un scop real la incheierea contractelor de vanzare- cumparare nu se poate analiza si insusirile acesteia, lipsa cauzei fiind suficienta pentru a se aprecia asupra sanctiunii civile ce urmeaza a se aplica actelor civile. Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 Cod procedura civila recursul a fost admis, asa cum s-a aratat.