A fost obligata parata SC M.A.P.I. SRL la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de intarziere din momentul ramanerii definitive a sentintei pana la evacuarea efectiva.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamanta este proprietara spatiului constructie si teren aferent dobandit ca aport in natura al SC L. SA la capitalul acestei societati comerciale, precum si asupra complexului hotelier M., iar parata imobilul din Calea V., nr. 48-50.

Instanta de fond a constatat ca reclamanta este recunoscuta drept proprietar de Directia de Impozite si Taxe Locale Sector 1, care a emis decizii de impunere - instiintare de plata inca din 2001, pe cand parata nu a prezentat acte care sa ateste dreptul de proprietate sau un dezmembramant al proprietatii asupra unei parti din constructie din Hotel M.

Pe cale de consecinta, instanta a apreciat ca se impune evacuarea paratei din spatiul situat la subsolul aferent cladirii Hotel M., in limitele determinate faptic de peretii hotelului, pentru incetarea ocuparii abuzive a spatiului.

Instanta de fond a inlaturat afirmatiile paratei privitoare la suprapunerea spatiilor pornindu-se de la concluziile expertizei tehnice extrajudiciare prezentate de parata.

Prin decizia nr. 242 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI a comerciala, a admis apelul declarat de apelanta SC M.A.P. SRL, impotriva sentintei mai sus mentionate, in contradictoriu cu intimata SC M.I. SRL si a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca a respins actiunea ca neintemeiata.

Instanta de apel a retinut ca fara a nega dreptul unui titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil de a-si valorifica dreptul sau pe calea unei eventuale cereri in evacuare, trebuie subliniat faptul ca doar actiunea complexa in revendicare asigura garantii procesuale pentru valorificarea apararilor legate de existenta unui drept propriu de proprietate invocate de pretinsul simplu posesor.

In conditiile spetei, cand nu numai ca se contesta dreptul de proprietate al reclamantei, atat pe cale de exceptie, cat si ca aparare de fond, dar se si invoca un drept de proprietate distinct asupra imobilului din care se solicita evacuarea, curtea de apel a apreciat ca cerintele privind analizarea titlurilor prezentate de parti si compararea acestora nu pot fi atinse decat in cadrul unei actiuni in revendicare.

Din considerentele hotararii apelate, curtea de apel a constatat ca prima instanta a incercat, implicit, sa inlature aplicabilitatea argumentelor anterior mentionate, sustinand admisibilitatea actiunii in evacuare motivat de ocuparea abuziva a spatiului de catre parata.

Totodata, s-a ajuns in acest mod la respingerea apararilor paratei in baza unei analize sumare a acestora si a probelor administrate in cauza, care nu lamureau pe deplin situatia de fapt invocata de parti.

Chiar si intimata recunoaste in cuprinsul intampinarii limitele instantei in cadrul actiunii in evacuare, apreciind, insa, in mod eronat ca poate fi analizata si valabilitatea titlului de proprietate invocat de parata asupra imobilului in cauza.

Aceste limite au facut inutila administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara in specialitatea cadastru in prezenta cauza, concluziile acesteia neputand fi analizate in mod eficient decat in cadrul actiunii in revendicare, unde va avea relevanta si exceptia lipsei calitatii procesuale active pentru motivele dezvoltate in cuprinsul cererii de apel.

In acest cadru, curtea de apel a constatat ca nu se poate retine puterea de lucru judecat a considerentelor sentintei civile nr. 715 din 20 februarie 2009 pronuntate de Tribunalul Bucuresti, sectia a IX a de contencios administrativ si fiscal, in favoarea nici uneia dintre parti deoarece nu s-a transat pe aceasta cale irevocabil conflictul dintre parti privind dreptul de proprietate asupra imobilului din care se solicita evacuarea, evidentiindu-se doar complexitatea litigiului dintre parti si multitudinea valentelor procesuale.

Impotriva deciziei curtii de apel a declarat recurs reclamanta S.C. M.I. S.R.L., intemeindu-se pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ. si solicitand admiterea recursului, casarea deciziei recurate si trimiterea spre rejudecare Curtii de Apel Bucuresti, iar in subsidiar, modificarea hotararii recurate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si evacuarea SC M.A.P. SRL din imobilul situat in sector 1 sub sanctiunea platii a 1.000 lei pe zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii si obligarea intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecata .

Criticele formulate de recurenta sunt urmatoarele:

1.- In temeiul art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) si art. 313 C. proc. civ., solicita casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare Curtii de Apel Bucuresti intrucat instanta de apel a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului.

Recurenta sustine ca:

- instanta de apel nu a aratat in considerentele hotararii recurate, imprejurarile care au determinat-o sa respinga ca neintemeiata cererea de chemare in judecata admisa in fond de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a comerciala.

- decizia recurata este nemotivata si ca, efectul devolutiv al apelului nu inlatura hotararea apelata, ci numai da apelantului dreptul de a repune faptele in discutie, de aceea in caz de reformare, instanta de apel este ea insasi obligata sa motiveze ce anume imprejurari au determinat-o sa schimbe solutia pronuntata de Tribunalul Bucuresti.

- instanta de apel a incalcat principiul disponibilitatii si s-a pronuntat asupra unor aspecte care nu formeaza obiectul prezentului dosar, astfel, Curtea de Apel Bucuresti nu s-a pronuntat asupra aspectelor existente in sentinta pronuntata de Tribunalul Bucuresti care se refera la evacuare si la conditiile acesteia, ci s-a pronuntat asupra promovarii unei actiuni in revendicare, actiune ce nu face obiectul prezentului dosar,

- in considerentele hotararii nu s-au motivat imprejurarile din care sa rezulte necesitatea schimbarii hotararii primei instante si a netemeiniciei cererii de chemare in judecata, ci s-au mentionat doar aspecte legate doar de conditiile de promovare a unei actiuni in revendicare ceea ce reprezinta considerente straine de natura pricinii constituind o nemotivare a hotararii.

2. Recurenta invedereaza faptul ca, in cazul in care se va trece peste motivul de casare invocat, in baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicita modificarea hotararii recurate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si evacuarea S.C. M.A.P. S.R.L din imobilul situat in sector 1 sub sanctiunea platii a 1.000 lei pe zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii astfel cum temeinic si legal Tribunalul Bucuresti a stabilit prin sentinta comerciala pronuntata in dosarul nr. 381 1 1/3/2009.

Recurenta sustine ca:

- S.C. M.I. S.R.L este proprietara imobilului din sector 1 conform actelor de proprietate anexate cererii de chemare in judecata, asa cum rezulta din extrasele de carte funciara eliberate de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 Bucuresti, din incheierea de intabulare privind dreptul de proprietate asupra imobilului-constructie si teren din sector 1 si istoricul de rol fiscal eliberat de Directia Taxe si Impozite Locale Sector 1 Bucuresti, inca din anul 1996, conform incheierii de intabulare si a extrasului de carte funciara.

- Imobilul din sector 1 format din teren, subsol si constructia aferenta acestora (asa cum rezulta din extrasul de carte funciara atasat cererii de recurs) dobandit la infiintare de la unul din actionarii fondatori, respectiv SC L. SA ce a adus ca aport integral in natura la constituirea sa activul Hotel M. ( cladirea situata la nr. 19-21, sector 1) acesta devenind proprietatea noii societati infiintate S.C. M.I. S.R.L. (fila 11, 60 si 67 din dosarul Tribunalului Bucuresti).

- aportul integral in natura s-a facut in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 31/1990 modificata si republicata, mai precis art. 16 alin. (2) care precizeaza ca: ,,aporturile in natura trebuie sa fie evaluabile din punct de vedere economic.

- titlul recurentei-reclamante este valabil intrucat indeplineste conditiile prevazute de lege, nu a fost si nu este contestat intr-un proces in fata vreunei instante de judecata . Simplele afirmatii ale intimatei-parate ca ,,nu am avea titlu asupra constructiei din care se solicita evacuarea`` nu pot fi luate in seama, atat timp cat reclamanta a facut dovada absoluta cu acte autentice ca are titlu de proprietate asupra intregii cladiri din sector 1.

Mai arata ca, in mod corect Tribunalul Bucuresti a apreciat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale actiunii in evacuare, astfel ca, reclamantul detine un titlu de proprietate asupra bunului din care se solicita evacuarea paratului - conditie indeplinita in speta de fata deoarece a facut dovada deplina a dreptului de proprietate asupra imobilului din sector 1, iar parata nu exhiba niciun titlu asupra bunului imobil din care se solicita evacuarea acesteia.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs, in raport de actele dosarului si de dispozitiile legale incidente in cauza se constata urmatoarele:

In ce priveste motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurenta, se observa ca acesta a fost invocat in mod neintemeiat, deoarece hotararea cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei si contine suficiente elemente care sa faca posibil controlul hotararii criticate in caile de atac. De altfel, judecatorul nici nu trebuie sa raspunda in mod separat fiecarui argument, fiecarei nuante date de parti textelor pe care si-au intemeiat cererile.

Sustinerile recurentei formulate in sensul ca instanta de apel s-a pronuntat asupra unor aspecte care nu formeaza obiectul prezentului dosar sunt in vadita contradictie cu cererea de chemare in judecata promovata initial si care face obiectul acestei cauze . Astfel, instanta de fond si de apel au avut in vedere o actiune in evacuare si nu analiza vreunui act juridic cu luarea in considerare a prevederilor imperative ale art. 294, alin. (1) C. proc. civ. potrivit carora `` in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi``.

Este evident ca prin cererea de chemare in judecata, precizata ca atare s-a solicitat evacuarea si nu revendicarea. Asadar, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra unor aspecte straine de natura pricinii, ci doar a constatat ca instanta de fond a judecat in mod legal si temeinic cauza cu care a fost investita.

In motivarea cererii de chemare in judecata, recurenta-reclamanta a aratat ca evacuarea se impune prin aceea ca ea justifica un drept de proprietate asupra spatiului de la subsolul imobilului din sector 1, iar acesta este ocupat fara niciun titlu de catre parata.

In aparare, intimata-parata a aratat ca la adresa din sector 1 figureaza ca detinand spatii si alte persoane juridice si fizice, inclusiv parata, iar reclamanta urmareste sa valorifice un drept de proprietate exclusiv asupra spatiului pe care parata il detine in proprietate, situat la subsolul imobilului din sector 1.

In aceasta imprejurare in mod corect, instanta de apel a retinut ca, in speta, nu numai ca se contesta dreptul de proprietate al reclamantei, atat pe cale de exceptie, cat si ca aparare de fond, dar se invoca si un drept de proprietate distinct asupra imobilului din care reclamanta solicita evacuarea paratei, astfel incat judicios a apreciat ca analizarea cerintelor legale privind titlurile prezentate de parti si compararea acestora nu poate fi realizata pe calea unei actiuni in evacuare, specifica raporturilor juridice de locatiune, ci a unei actiuni in revendicare si a respins ca atare actiunea in evacuare, ca fiind neintemeiata.

Asa fiind, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instantele sunt obligate sa hotarasca numai asupra cererii deduse judecatii si ca reclamantul este cel care stabileste cadrul procesual si cum, in speta, reclamanta a investit instanta cu o actiune intemeiata pe dispozitiile art. 480 C. civ., se constata ca sustinerea recurentei-reclamante, conform careia instanta de apel ar fi incalcat principiul disponibilitatii nu poate fi primita.

Nici motivul de recurs formulat de recurenta pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este intemeiat, intrucat analizand hotararea atacata prin prisma sustinerilor recurentei-reclamante sub acest aspect, nu rezulta ca hotararea curtii de apel ar fi fost pronuntata cu incalcarea unor texte legale aplicabile spetei, or ca instanta ar fi aplicat gresit dispozitiile legale, ci, dimpotriva, se constata ca instanta de apel a facut o corecta aplicare si interpretare a legii la situatia de fapt stabilita in baza probelor administrate in cauza.

Se constata astfel ca, fata de sustinerile contradictorii ale partilor cu privire la dreptul de proprietate asupra spatiului aflat in litigiu, in conditiile in care ambele invoca un asemenea drept, opunandu-si reciproc titluri de proprietate, in mod corect instanta de apel a apreciat ca actiunea in evacuare nu poate fi primita fara o comparare a titlurilor, comparatie care insa nu poate fi facuta in cadrul prezentei actiuni, in evacuare, ci numai in cadrul unei actiuni in revendicare.

In consecinta, retinandu-se ca recurenta-reclamanta SC M.I. SRL Bucuresti nu a formulat niciun motiv de recurs intemeiat, care in conditiile expres si limitativ prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., sa conduca la casarea sau modificarea deciziei curtii de apel, recursul reclamantei SC M.I. SRL Bucuresti va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Bucuresti impotriva deciziei comerciale nr. 242 din 19 mai 2010 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VI-a comerciala, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 9 februarie 2011.