Regulamentul nr.1191/69 modificat prin Regulamentul 1893/91 vizeaza eliminarea disparitatilor ce rezulta din obligatiile inerente notiunii de serviciu

Situatia de fapt
Regulamentul nr.1191/69 modificat prin Regulamentul 1893/91 vizeaza eliminarea disparitatilor ce rezulta din obligatiile inerente notiunii de serviciu public impuse intreprinderilor de transport terestru de catre statele membre, disparitati de natura a impiedica jocul liber al concurentei. In consecinta s-a considerat necesara suprimarea obligatiilor de serviciu public chiar daca, mentinerea lor ar putea fi indispensabila in anumite cazuri pentru a garanta furnizarea unor servicii de transport corespunzatoare.
Intr-o prima perioada, legislatorul german a hotarat ca regulamentul sa nu se aplice serviciilor de transport urban, suburban si regional, dar dupa 1996 legea germana prevede explicit ca serviciile de transport local si regional sunt supuse regulamentului comunitar.
In 1990 intreprinderea Altmark Trans a obtinut licente si subventii pentru transportul persoanelor cu autobuze. In 1994 autoritatile germane au reinnoit licentele pentru societatea Altmark si au respins cererea de acordare de licenta introdusa de societatea Nahverkehrsgesellshaft Altmark. Aceasta a introdus un recurs in fata jurisdictiei germane afirmand ca Altmark nu era o societate �sanatoasa� din punct de vedere economic pentru ca nu ar fi capabila sa supravietuiasca fara subventiile publice si, in consecinta acele licente erau ilegale.
Jurisdictia suprema germana a sesizat Curtea Europeana de Justitie pentru a sti daca:
- subventiile acordate societatii Altmark Trans sunt ajutoare acordate de catre stat interzise de dreptul comunitar
- autoritatile germane sunt in masura sa prevada faptul ca serviciile de transport regional care au autonomie financiara nu trebuie supuse regulamentului din 1969 privind obligatiile de sereviciu public.

Dreptul aplicabil
- Regulamentul nr. 1191/69 din 26 iunie 1969 vizand actiunea statelor membre in materie de obligatii inerente notiunii de serviciu public in domeniul transporturilor pe cale ferata, terestru sau pe apa � modificat prin Regulamentul nr.1893/91 din 20 iunie 1991;
- Articolul 87 TCE.

Solutia si principiile degajate de CJCE
In ceea ce priveste prima chestiune, Curtea reaminteste jurisprudenta sa constanta conform careia, pentru ca interventia unui stat sa fie considerata ca fiind �ajutor de stat� in sensul tratatului CE, trebuie sa poata fi considerata ca fiind un �avantaj� consimtit intreprinderii beneficiare, avantaj pe care aceasta din urma nu ar fi obtinut-o in conditiile normale ale pietei.
Curtea a considerat ca nu exista un asemenea avantaj in cazul in care interventia statului este considerata ca fiind o compensare a prestatiilor efectuate de intreprinderile beneficiare pentru executarea obligatiilor de serviciu public . Totusi, in unele cazuri concrete, pentru ca o asemenea compensatie sa nu poate fi considerata un ajutor de stat trebuie indeplinite patru conditii:
1. intreprinderea beneficiara trebuie sa aiba efectiv obligatii de serviciu public, clar definite
2. parametrii pe baza carora vor fi calculate compensatiile trebuie sa fie stabilit in prealabil in mod obiectiv si transparent
3. compensatia nu va depasi in tot sau in parte costurile ocazionate de executarea obligatiilor de serviciu public, tinand cont de sumele care sunt legate de acestea si de un beneficiu rezonabil
4. cand selectarea se face in afara cadrului pietei publice, nivelul compensatiei trebuie determinat in functie de analiza costurilor unei intreprinderi de transport medii (tinand cont de cheltuielile si beneficiile rezultate din executarea acestor obligatii)
Numai analizand aceste patreu conditii se poate deduce daca o intreprindere a nu a profitat in realitate de un �avantaj� financiar care ar avea ca efect punerea acestei societati intr-o pozitie concurentiala mai favorabila in raport cu celelalte, avand astfel caracterul unui ajutor de stat in sensul Tratatului CE.
In ceea ce priveste cea de-a doua chestiune, se subliniaza ca, in speta, jurisdictia nationala nu va trebui sa examineza daca subventiile in cauza au fost acordate in conformitate cu dispozitiile tratatului CE relative la ajutoarele de stat, decat in cazul in care ajung la concluzia ca regulamntul in cauza nu se aplica in Germania. Deci daca se va aplica regulamentul, nu mai e cazul sa se apeleze la dispozitiile generale ale tratatului CE.
Curtea a considerat ca jurisdictia germana poate aplica partial derogarea prevazuta de regulamentul comunitar pentru transportul urban, suburban si regional, prin aceasta incadr.ndu-se in obiectivele regulamentului. Totusi, un stat membru nu poate sa aplice decat partial o asemenea derogare pentru ca principiul securitatii juridice sa fie respectat. Acest lucru presupune ca legea germana sa delimiteze sfera de aplicarea a respectivei derogari, pentru a se putea determina in care situatie se aplica derogarea si in care regulamentul.

Evaluare
Speta precizeaza care sunt conditiile in care o compensatie acordata de stat pentru prestatiile unei intreprinderi in indeplinirea obligatiilor de serviciu public, poate deveni ajutor de stat in sensul Tratatului CE:
1. intreprinderea beneficiara nu are efectiv obligatii de serviciu public, clar definite
2. parametrii pe baza carora vor fi calculate compensatiile nu au fost stabilite in prealabil in mod obiectiv si transparent
3. compensatia depaseste in tot sau in parte costurile ocazionate de executarea obligatiilor de serviciu public, tinand cont de sumele care sunt legate de acestea si de un beneficiu rezonabil
4. cand selectarea s-a facut in afara cadrului pietei publice, nivelul compensatiei nu a fost determinat in functie de analiza costurilor unei intreprinderi de transport medii (tinand cont de cheltuielile si beneficiile rezultate din executarea acestor obligatii)
Este vorba deci de cazul special al unei intreprinderi ce-si indeplineste obligatiile de serviciu public . Legislatia romana in domeniu este reprezentata de Legea 143/1999 privind ajutorul de stat , modificata de Legea 603/2003. Nici una din aceste legi nu contine referiri la cazul special al unei intreprinderi ce are obligatii de serviciu public . Romania va trebui sa tina cont de aceste precizari precum si de principiul potruivit caruia, in cazul in care un domeniu este reglementat de dreptul derivat, nu se vor aplica prevederile generale ale Tratatului CE.