Plangere impotriva refuzului Biroului Executorului Judecatoresc de a executa cererea de infiintare a popririi

In motivare, petentul a aratat ca executorul a refuzat executarea cererii de infiintare a popririi motivat de faptul ca prin O.U.G. nr. 45/2010 executarea se suspenda de drept, insa ordonanta se refera la drepturi salariale, iar in situatia de fata petenta are de primit un drept banesc, precum si cheltuieli de executare, devenite titluri executorii.
A mai aratat ca executarea priveste doua titluri executorii, unul fiind dispozitivul deciziei civile nr. 151/CA din data de 15.04.2009 a Curtii de Apel Constanta, cel de-al doilea fiind procesul verbal al cheltuielilor de executare care trebuie dus la indeplinire potrivit art. 563 pct. 1 lit. a Cod proc. civ., dar si ca dispozitiile din O.U.G. nr. 45/2010, O.U.G. nr. 71/2009 si O.U.G. nr. 18/2010 sunt ilegale, dispozitiile articolului unic punctul 2 din O.U.G. nr. 18/2010 contravin principului separatiei puterilor in stat, reprezentand o imixtiune a Guvernului in infaptuirea justitiei. Petenta invedereaza ca numai instantelor pot suspenda executarea unei hotarari judecatoresti in conditiile legii, in acest sens fiind si jurisprudenta Curtii Constitutionale, dar si ca jurisprudenta CEDO a statuat ca dreptul la un proces echitabil acopera si faza executarii hotararii judecatoresti.
Judecatoria Tulcea, prin Sentinta civila nr. 3677 din 16 decembrie 2010, a respins plangerea formulata ca nefondata.
Pentru a se pronunta in sensul aratat, prima instanta a retinut ca prin decizia civila nr. 151/CA din data de 15.04.2009 Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii Tulcea a fost obligata la plata drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare de la data de 01.01.2005 in favoarea petentului ......... iar cauza juridica a dreptului obtinut de petent nu rezulta dintr-un raport civil dintre angajator si angajat, asa cum sustine petentul, intrucat un astfel de raport nici nu exista, ci dintr-un raport de serviciu intrucat potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu in a carui alcatuire intra si suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, notiunea de drepturi banesti fiind sinonima cu cea de drepturi salariale, asa cum se invedereaza si in considerentele hotararii mentionate.
S-a mai subliniat ca, petentului i se aplica dispozitiile art. 1 din OUG nr. 45/2010 care esaloneaza plata unor sume prevazute in titluri executorii, avand ca obiect acordarea de drepturi salariale si prevede ca orice procedura de executare silita se suspenda de drept in acest interval, in timp ce procesul verbal al cheltuielilor de executare are caracter accesoriu titlului executoriu privind drepturile salariale recunoscute petentului, astfel incat va urma soarta titlului de care este dependent, neputand avea o existenta de sine statatoare.
Instanta de fond a relevat ca, pronuntandu-se pe mai multe exceptii de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a stabilit ca situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit, securitatea nationala, precum si ca exista un grad mare de abatere de la obisnuit, si anume de la conditiile concrete in care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedura civila, respectiv a Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, dupa caz, conditii in care exista o situatie extraordinara in sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie .
In continuare, s-a precizat ca, o incalcare a prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) privind instantele judecatoresti, nu poate fi retinuta din moment ce Guvernul nu refuza aplicarea hotararilor judecatoresti, ci, din contra, le recunoaste si isi ia angajamentul ferm de a le executa intocmai potrivit criteriilor rezonabile si obiective stabilite in actul normativ contestat, astfel ca, prin urmare, ordonanta de urgenta nu este o masura prin care se interzice nici macar temporar executarea unei hotarari judecatoresti si, in consecinta, nu reprezinta o imixtiune a puterii legislative in procesul de realizare a justitiei, nefiind incidenta nicio discriminare intre debitori, in sensul ca statul ca debitor si-ar aroga mai multe drepturi decat debitorii persoane de drept privat in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti, pentru ca masura contestata urmareste un scop legitim - asigurarea stabilitatii economice a tarii - si pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere - executarea esalonata a hotararilor judecatoresti in cauza.
Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justitie si la un proces echitabil, instanta a concluzionat ca actul normativ criticat este o masura de natura sa intareasca finalitatea procesului judiciar, in sensul ca reprezinta un prim pas important al debitorului de a-si executa creanta si faptul ca acesta isi executa creanta intr-o perioada de 3 ani nu reprezinta o durata excesiva a executarii unei hotarari judecatoresti, datorita caracterului sistemic al problemelor aparute in legatura cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petentul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In expunerea motivelor de recurs, se sustine ca instanta de fond a interpretat gresit actul dedus judecatii, fara a face aplicarea cu intaietate a legilor europene la care Romania a ratificat prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu Protocoalele anexe, conform art. 20 din Constitutie .
Se arata ca, potrivit art. 11 si 20 din Conventie, Conventia si protocoalele sale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce in plan national, are drept consecinta imediata aplicarea acestora de catre instantele judecatoresti, iar in plan international - acceptarea controlului prevazut de C.E.D.O. cu privire la hotararile judecatoresti nationale.
Recurentul motiveaza, in continuare ca, potrivit art. 6 alin. 1 si art. 13, precum si art. 1 din Protocolul nr. 1, drepturile banesti reprezinta un bun si se realizeaza o privare prin neexecutarea sa intr-un termen rezonabil.
Intimatul nu a formulat aparari in cauza.
Examinand recursul, prin prisma criticilor aduse, tribunalul constata ca acesta nu este intemeiat.
Astfel, art. II din O.U.G. nr. 45/2010 statueaza ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la 31 decembrie 2010, se realizeaza astfel: in anul 2012 - 34%, in anul 2013 - 33% si in anul 2014 - 33%, interval in care orice procedura de executare silita se suspenda de drept .
In preambulul actului normativ s-a motivat masura dispusa prin consecinta imposibilitatii mentinerii echilibrelor bugetare si in mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Romania in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar, elemente ce vizeaza interesul public general si constituie situatii de urgenta si extraordinare ce justifica aplicarea imediata.
In consecinta, in situatia data nu este incidenta o neglijenta a statului in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti devenite titluri executorii, ci tocmai de o interventie a statului care, recunoscand drepturile salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar consacrate prin hotarari judecatoresti, dispune masuri de suspendare a executarii silite a respectivelor titluri, pe o perioada determinata, masuri justificate de criza economica mondiala si de dificultatile financiare pe cale le traverseaza si Romania, putand fi afectata in caz contrar stabilitatea economica si chiar securitatea nationala.
In conditiile existente, nu pot fi sanctionate masurile justificat luate de catre Statul roman cu privire la executarea silita a hotararilor judecatoresti si nu pot fi calificate ca o incalcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Reclamantul-recurent a invocat aplicabilitatea art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce prevede ca orice persoana are dreptul la judecarea de catre o instanta care va decide asupra contestatiilor sale privind drepturi si obligatii cu caracter civil, incluzand aici si faza de executare silita, insa dreptul la un proces echitabil nu este absolut. El poate permite limitari admise implicit, deoarece el cere prin insasi natura sa o reglementare de catre stat .
In elaborarea unei asemenea reglementari statele se bucura de o anumita marja de apreciere, iar limitarile aduse nu trebuie sa restranga accesul la instanta acordat persoanei de o asemenea maniera incat dreptul sa fie incalcat in insasi substanta sa.
In plus, aceste limitari nu se conciliaza cu art. 6 alin. 1 decat daca urmaresc un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat (cauza F.E. impotriva Frantei, Cauza Yogtzilar si altii impotriva Greciei, s.a..
In cauza, limitarea impusa de statul roman dreptului la un proces echitabil prin suspendarea executarii silite a respectivelor hotarari judecatoresti asigura un echilibru suficient intre mijloacele si scopul vizat - asigurarea echilibrului bugetar, astfel ca nu se verifica incalcarea prevederilor invocate.
De asemenea, nu au fost incalcate in cauza dispozitiile art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ce reglementeaza dreptul la un recurs efectiv deoarece aceste prevederi impun ca, pe o cale procedurala prevazuta de lege, partea sa se poata adresa instantelor nationale cu o plangere, cu o actiune care sa puna in discutie incalcarea drepturilor si libertatilor protejate de Conventie si protocoalele sale, astfel suferita, si sa obtina, daca este cazul, reparatia corespunzatoare.
Or, reclamantul-recurent a avut posibilitatea, in orice moment, sa se adreseze instantelor nationale, dovada chiar plangerea ce face obiectul analizei, nefiind probata o restrictionare a acestui drept, o limitare a sa, cat timp chiar si drepturile salariale pentru care se solicita executarea silita au fost recunoscute prin hotarare judecatoreasca, neputandu-se confunda o solutie de respingere a cererii cu incalcarea dreptului la un recurs efectiv.
Aceeasi este situatia si in ceea ce priveste incalcarea art. 1 din Protocolul 1 pentru ca dreptul la incasarea sumelor nu a fost afectat in nici un fel prin masura luata, dupa cum nici insusi dreptul la executare silita nu a fost afectat in substanta sa, ci s-a intervenit prin suspendarea procedurilor de executare silita, stabilindu-se totodata ca plata sa se realizeze esalonat, in intervalul 2012 - 2014, fara ca aceasta sa constituie o ingerinta in dreptul de proprietate al persoanei sau o nesolutionare in termen rezonabil, fiind pastrat si in acest caz un echilibru just intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale individului.
Desigur ca, atat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cat si Protocoalele sale au devenit parte integranta a dreptului intern, aplicandu-se cu prioritate in caz de neconcordante, insa dispozitiile art. 11 si 20 din Constitutie devin aplicabile numai daca se constata o incalcare a dispozitiilor cuprinse in Conventie si protocoalele anexa, ceea ce nu este cazul in speta, dupa cum s-a argumentat.
Asa fiind, fata de aspectele prezentate, tribunalul va respinge recursul promovat ca nefondat, mentinand ca legala si temeinica hotararea atacata.