Drepturi de pensie. Stagiu complet de cotizare

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul C.V. considerand-o nelegala si netemeinica.

In motivarea recursului se arata ca, din coroborarea dispozitiilor art. 43 si art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, rezulta ca pentru locurile de munca in conditii speciale, stagiul complet de cotizare este cel prevazut in art. 43, respectiv 20 de ani.

Decizia nr. 40/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii, prin care a fost statuat ca dispozitiile art. 77 alin. 2 raportate la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 la 31.03.2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat in art. 14 din Legea nr. 3/1977 demonstreaza acuratetea juridica a acestui rationament.

Potrivit art. 19 si 20 din Legea nr. 19/2000 exista doua categorii de locuri de munca tratate diferit fata de locurile de munca obisnuite care au un tratament juridic egal conform art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.

Avand o activitate de peste 29 de ani in grupa I de munca, prin urmare in conditii deosebite in intelesul art. 10 din Legea nr. 19/2000, i se pot aplica dispozitiile cuprinse in anexa 4 a Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani.

A invocat practica judiciara in materie.

In consecinta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii recurate in sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.

In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.

Analizand hotararea recurata sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, curtea apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.

In primul rand, este de observat faptul ca recurentul nu emite nici o critica impotriva sentintei recurate, nu arata nici un motiv de nelegalitate si netemeinicie ci reia argumentele de fapt si de drept expuse in actiunea introductiva.

Asa cum a retinut instanta de fond, recurentul contestator s-a pensionat, la cerere, pentru limita de varsta, prin decizia emisa in baza Legii nr. 3/1977.

Decizia nr. 40/22.09.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii, prin care a statuat ca dispozitiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza in sensul ca, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca este reglementat in art. 14 din Legea nr. 3/1977 invocata de recurent nu devine aplicabila in speta dedusa judecatii intrucat recurentul s-a pensionat in baza Legii nr. 3/1977 dar nu a desfasurat activitate in locurile de munca in conditii speciale prevazute de art. 43 din acelasi act normativ.

Mai mult, concluzia cuprinsa in recursul in interesul legii face referire la aplicarea unitara a dispozitiilor art. 77 alin. 2, la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv categoriile profesionale incadrate in conditii speciale de munca - mineri, personalul artistic si de aviatie militara si ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, la determinarea punctajului mediu anual sa se utilizeze stagiile de cotizare prevazute la art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Deci, doar asiguratii care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sanatatii, si ale caror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 au beneficiat atat de reducerea varstei legale de pensionare, cat si de majorarea vechimii in munca, deci a perioadei de contributie, denumita in actuala reglementare stagiu de cotizare.

Ca atare, pentru asiguratii care au lucrat in conditii speciale de munca si ale caror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Recurentului-contestator nu-i sunt aplicabile dispozitiile art. 43 raportat la art. 20 din Legea nr. 19/2000 (referitor la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15-20 ani) deoarece acesta nu si-a desfasurat activitatea in locurile de munca in conditii speciale cum sunt cele din: unitatile miniere, activitati de cercetare, exploatare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expune la radiati, aviatia civila, activitate artistica si nici in conditii deosebite.

Or, activitatea desfasurata de recurentul-contestator nu se regaseste la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 (mineri, personal artistic si aviatie civila) si nici nu au facut obiectul actelor normative cu caracter special mentionate.

Mai mult, recurentului i s-a recalculat pensia prin decizia de pensie, iar acesta nu a contestat aceasta decizie in termen de 45 de zile de la comunicare, ramanand astfel definitiva.

In ceea ce priveste sustinerea recurentului ca exista hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntata intr-o alta cauza, aratam urmatoarele:

Practica judiciara depusa la dosar nu este obligatorie pentru instanta intrucat potrivit Constitutiei, judecatorii se supun doar legii.

Hotararile judecatoresti pronuntate in alte cauze sunt opozabile doar acelor parti litigante din cauza respectiva si nu ,,erga omnes``.

In consecinta, instanta trebuie sa se bazeze in pronuntarea solutiei adoptate pe temeiuri de drept aplicabile spetei dedusa judecatii si pe propria convingere rezultata din analizarea situatiei de fapt raportata la probele administrate in cauza.

Mai mult, CEDO prin hotararea pronuntata la data de 06.12.2007 in cauza Beian impotriva Romaniei a precizat faptul ca divergentele de jurisprudenta constituie prin natura, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand autoritate asupra competentei lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradictii ale jurisprudentei revine instantei supreme.

Ori, in cauza instanta suprema a lamurit aspectele invocate in sensul invederat de catre intimata asa cum rezulta din considerentele deciziei enuntate mai sus.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, curtea a apreciat ca recursul contestatorului este nefondat astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins ca atare.