Divort. Culpa ambelor parti

In considerentele sentintei s-a retinut ca partile s-au casatorit la data de 25.01.1974. Copiii partilor sunt in prezent majori.
Divortul, in conditiile disp. art. 37 al. 2 si 38 alin. 1 C.fam., se poate pronunta atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, incat continuarea casatoriei a devenit cu neputinta pentru cel care cere desfacerea.
Motivele de divort trebuie sa fie temeinice, adica reale, serioase.
Separatia in fapt invocata de reclamant nu poate constitui prin ea insasi motiv de divort, atata timp cat nu au fost dovedite neintelegerile care au condus la separare. Martorii propusi de reclamant au relatat ca partile locuiesc in imobile diferite, in aceeasi gospodarie, nu cunosc cauzele separarii in fapt a partilor insa le-au vazut pe acestea muncind impreuna in gospodarie.
De asemenea, reclamantul a invocat faptul ca parata refuza sa-i gateasca si sa-i spele hainele, aspect care nu a fost dovedit in cauza, mai mult, martora PIa a afirmat ca stie de la parata ca reclamantul a refuzat sa-i permita acesteia sa efectueze aceste activitati .
Acuzatia de infidelitate a paratei nu a fost sustinuta cu probele administrate, aceeasi martora aratand ca aceasta a fost o simpla afirmatie a reclamantului.
Fata de cele de mai sus, apreciind ca in cauza nu au fost dovedite motive temeinice de divort, instanta a respins actiunea reclamantului.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul R.I..
Prin decizia civila nr. 163/A din 30.09.2010 pronuntata de Tribunalul Maramures s-a admis apelul declarat de catre reclamantul R.I., sentinta civila nr. 2911/16 noiembrie 2009 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei a fost schimbata in totalitate in sensul ca s-a admis actiunea reclamantului si, in consecinta:
S-a desfacut din vina ambilor soti, casatoria incheiata intre parti la 25.01.1974. Parata isi va relua numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela de ``Roman``.
Pentru a pronunta aceasta decizie tribunalul a retinut ca separatia in fapt a sotilor de o perioada de timp semnificativa a fost probata si in fata primei instante.
Cauzele acestei separatii au fost in parte lamurite in fata instantei de apel, conducand la concluzia ca situatia sotilor se datoreaza culpei concurente a acestora.
Neintelegerile dintre cei doi dureaza de foarte multi ani culminand cu separarea lor in fapt . Martorii audiati in apel arata ca au asistat la certuri dintre soti, ca cei doi au mai ajuns o data pe punctul de a divorta si ca neintelegerile dintre cei doi sunt ireconciliabile.
In aceste conditii, chiar daca culpa reclamantului pare a fi mai bine conturata, tribunalul a apreciat ca exista motive temeinice pentru desfacerea casatoriei, continuarea relatiilor matrimoniale fiind imposibila.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata R.M. solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei in sensul respingerii apelului formulat de reclamant.
In motivare a aratat ca nu sunt indeplinite cerintele dispozitiilor art. 38 alin. 1 C. fam., continuarea casatoriei nefiind imposibila.
Intr-adevar partile sunt separate in fapt, locuind in incaperi diferite, insa aceasta separatie nu se datoreaza recurentei ci refuzul de coabitare din partea intimatului, care a refuzat serviciile de a-i face de mancare si a-i spala hainele din partea recurentei.
Acuzele din partea intimatului, in sensul ca recurenta ar fi avut relatii cu un alt barbat nu au fost probate, sora reclamantului facand trimitere la spusele reclamantului, fara fapte concrete.
Considera ca atitudinea si perseverenta reclamantului in a divorta nu poate fi explicata decat printr-un orgoliu personal, fara o apreciere reala a repercusiunilor de ordin familial, inclusiv asupra copiilor ce au rezultat din casatorie.
Arata ca culpabil de separatia partilor in fapt si de stare de neintelegeri actuale, este in exclusivitate reclamantului, caruia nu-i este ingaduit legal a profita de culpa lui exclusiva in desfacerea casatoriei.
Reclamantul R.I. prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca acesta nu este fondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
In motivarea recursului s-a aratat de catre recurent ca nu sunt indeplinite cerintele dispozitiilor art. 38 alin. 1 C. fam., continuarea casatoriei nefiind imposibila. Intr-adevar partile sunt separate in fapt, locuind in incaperi diferite, insa aceasta separatie nu se datoreaza recurentei ci refuzul de coabitare din partea intimatului, care a refuzat serviciile de a-i face de mancare si a-i spala hainele din partea recurentei.
Curtea retine ca starea de fapt retinuta de instantele de fond nu poate fi reapreciata de instanta de recurs iar prin prisma starii de fapt retinute se poate constata existenta motivelor temeinice, datorita carora raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, conditie prevazuta de art. 38 alin. 1 Cod familiei.
Aceste motive temeinice retinute de instanta de apel constau in separatia in fapt a sotilor de o perioada de timp semnificativa datorita neintelegerile ireconciliabile dintre cei doi soti, or la mentinerea despartirii in fapt o astfel de perioada fiecare dintre parti a avut o contributie ca si la stabilirea unui climat de neintelegere iar o astfel de atitudine cu privire la aceste doua aspecte se poate constitui in culpa de care face vorbire recurenta, si care apartine ambelor parti, dat fiind ca ambele au purtat discutii in contradictoriu, s-au certat si au facut posibila astfel ajungerea la despartirea in fapt si la climatul de neintelegere.
Ori aceste neintelegeri daca sunt ireconciliabile fac imposibila continuarea casatoriei iar instanta de apel nu si-a intemeiat solutia pe o stare de fapt in care sa fi retinut ca recurenta ar fi avut relatii cu un alt barbat .
Trebuie subliniat ca nu doar unele fapte se pot constitui in motive temeinice sau in fapte care sa atraga culpa, cum ar fi in opinia recurentei relatiile extraconjugale, ci se pot constitui in astfel de motive si cele retinute de instanta de apel, indicate mai sus, anume separatia in fapt a sotilor de o perioada de timp semnificativa datorita neintelegerile ireconciliabile dintre cei doi soti, derivate din discutii in contradictoriu, certuri care au facut posibila astfel ajungerea la despartirea in fapt si la climatul de neintelegere.
Prin urmare culpabil de separatia partilor in fapt si de stare de neintelegeri actuale, nu este in exclusivitate reclamantul, ci culpa apartine ambelor parti. Daca s-ar fi dovedit ca recurenta nu ar fi participat la certuri atunci nu ar fi avut o contributie la despartirea in fapt si culpa apartinea doar reclamantului si nu ar fi fost indeplinite conditiile de desfacere a casatoriei dar cum o astfel de stare de fapt nu a fost retinuta reiese si culpa recurentei la destramarea casatoriei.
In temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 si art. 299 si urm. Cod procedura civila, curtea urmeaza sa respinga ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevazute art. 304 Cod procedura civila.