Suspendare executare decizie de impunere emisa de Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate

Pentru a decide in acest sens s-a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 din Legea nr.554/2004 si anume conditia necesitatii prevenirii unei pagube iminente.Modalitatea in care legiuitorul a inteles sa reglementeze restituirea sumelor incasate si nedatorate prin disp. art. 117 al. 2 si ale art. 70 din OG nr. 92/2003 prin care a instituit termenele legale de 60 respectiv 45 de zile nu pot fi asimilate cu producerea unei astfel de pagube. Aceasta cu atat mai mult cu cat reclamanta nu invoca si nu probeaza nici un motiv pertinent pentru care ea ar trebui sa fie exonerata de la plata contributiei de asigurari de sanatate.

Impotriva acestei sentintei, reclamanta a formulat recurs intemeiat pe prevederile art.304.pct.(7) si (9) Cod procedura civila, solicitand modificarea sentintei civile atacate in sensul admiterii cererii de suspendare a executarii deciziei de impunere nr. 1257/15.10.2010 privind obligatiile de plata catre FNUASS, reprezentand contributia de asigurari de sanatate pentru perioada 01.01.2005-15.10.2010.

In motivarea recursului s-a sustinut ca sentinta recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina si nu ofera un raspuns tuturor cererilor formulate, ceea ce echivaleaza cu nejudecarea fondului.

Recurenta pretinde ca este lezata prin emiterea Deciziei de impunere nr.1257/15.10.2010 emisa de catre Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Bistrita Nasaud prin care s-au stabilit obligatii de plata in suma totala de 10.965,88 lei, reprezentand contributia de asigurari de sanatate pentru perioada ianuarie 2005-decembrie 2009 si majorari de intarziere pentru perioada martie 2005- octombrie 2010 .

Apreciaza ca se impune suspendarea executarii Deciziei de impunere nr. 1257/15.10.2011, intrucat aceasta este lovita de nulitate, fiind incalcate dispozitiile art.43 alin. (2) lit. b) si g) C. proc. Fiscala prin aceea ca nu se indica data de la care isi produce efectele si nu cuprinde numele si prenumele persoanelor imputernicite ale organului.

Apoi arata ca exista serioase indoieli asupra legalitatii deciziei de impunere atacate si mai ales asupra sumelor stabilite prin acestea, iar executarea sumelor contestate prin poprirea conturilor bancare sau prin executarea silita a bunurilor mobile si imobile, ar aduce grave prejudicii ce nu mai pot fi reparate ulterior si ii va afecta activitatea economica punand-o in imposibilitatea de a-si plati furnizorii .

Totodata sustine ca prin introducerea contestatiei, sumele stabilite prin decizia de impunere nr.1257/15.10.2010 nu reprezinta obligatii certe sub aspectul existentei lor.

In opinia recurentei, paguba iminenta rezida din faptul ca nu are posibilitatea de a obtine intoarcerea executarii in modalitatea prevazuta de C. procedura civila, ci doar de a obtine restituirea sumelor achitate in plus in conditiile stipulate de art. 117 si 124 din Codul de procedura fiscala care o priveaza de dreptul de a incasa dobanzi pentru intervalul de timp de 45/ 60 de zile ce curge de la inregistrarea cererii de restituire . Rezulta asadar ca in acest interval contribuabilul care a achitat o taxa ce s-a dovedit ca fiind nedatorata si majorari aferente, este pagubit prin neincasarea majorarilor in intervalele de timp mentionate.

Totodata se argumenteaza ca paguba iminenta nu cuprinde numai prejudiciul material viitor si previzibil, ci si perturbarea previzibila a functionarii asociatiei familiale pe care o reprezinta.

Prin intampinarea formulata, parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Bistrita Nasaud a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei recurate.

In sustinerea pozitiei procesuale, parata a invederat ca in mod legal a apreciat instanta de fond ca argumentele reclamantei nu sunt de natura sa justifice temeinicia cererii de suspendare, nefiind intrunite cele doua conditii prevazute la art.14,15 din L.554/2004 pentru a fi dispusa suspendarea deciziei de impunere.

Faptul ca se invoca inexistenta raportului de drept material fiscal nu reprezinta un caz bine justificat de natura sa determine suspendarea deciziei de impunere, atat timp cat debitoarea nu face dovada achitarii contributiilor cuvenite FNUASS, izvorul obligatiei de plata fiind prevederile art. 257din Legea nr. 95/2006.

Se mai arata ca debitoarea nu a facut dovada platilor cuvenite FNUASS aferent veniturilor realizate in intervalul 2005-2009 si nici dovada faptului ca daca ar efectua plata sumelor inscrise in decizia de impunere ar efectua o plata dubla ori o plata nedatorata. De asemenea nu a facut dovada existentei unei alte stari de fapt decat cea retinuta de Casa de asigurari de sanatate, in sensul ca in intervalul mentionat nu a realizat venituri sau ca s-ar incadra in categoria persoanelor pentru care plata contributiei nu este obligatorie. Astfel emiterea deciziei de impunere si plata sumelor datorate nu poate fi privita ca o actiune pagubitoare din partea Casei de asigurari de sanatate si nici ca o paguba iminenta pentru debitoare care nu a invocat niciun motiv de nelegalitate care sa creeze serioase indoieli asupra legalitatii si temeiniciei deciziei de impunere. Faptul ca s-a formulat contestatie administrativa nu este de natura sa determine suspendarea executarii actului administrativ fiscal intrucat pe de o parte, depunerea acestui tip de contestatie nu suspenda de drept executarea (art.215(l) din OG.92/2003) iar pe de alta parte motivele pe care le-a invocat in contestatia administrativa se refera la aspecte care privesc forma documentului contestat si care nu anihileaza caracterul imperativ al dispozitiilor privind obligativitatea platii contributiilor la FNUASS chiar si in cazul unei eventuale admiteri a contestatiei.

Totodata art. 117 si 120 din C.P.Fiscala invocate de catre recurenta nu sunt de natura sa dovedeasca iminenta producerii unei pagube.

Analizand recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:

Prima critica adusa hotararii recurate vizeaza omisiunea instantei de fond de a-si motiva solutia adoptata cu privire la cererea de suspendare formulata si de a analiza toate cererile formulate. Aceasta critica se circumscrie motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. care are in vedere nearatarea motivelor pe care aceasta se sprijina sau enumerarea unor motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Referitor la aceasta critica, Curtea retine ca potrivit dispozitiilor art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, hotararea trebuie sa cuprinda, ca o garantie a caracterului echidistant al procedurii judiciare si a respectarii dreptului la aparare al partilor, "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor". Prin urmare, "motivarea" hotararii, inseamna aratarea in scris a considerentelor care au dus la convingerea judecatorului ca trebuie sa admita cererea lichidatorului judiciar.

Analizand sentinta recurata, se constata ca aceasta cuprinde motivele de fapt si drept pe care se sprijina, conform cerintelor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedura civila, instanta examinand argumentele reclamantei invocate in sustinerea cererii de suspendare, respectiv incidenta in cauza a cazului bine justificat si a pagubei iminente. Instanta a tinut cont de specificitatea procedurii de suspendare a actelor administrative-fiscale care nu permite cenzurarea temeiniciei deciziei de impunere, ci numai o verificare a aparentei dreptului din perspectiva art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Aspectele vizand temeinicia cererii de suspendare au fost analizate in limitele prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar motivarea cuprinde succinte referiri la textele legale incidente, intr-o maniera clara si concisa, rationamentul judecatorului fiind bazat pe probele aflate la dosarul cauzei context in care nu se poate retine incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.

Nici motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila nu-si gaseste incidenta in speta de fata intrucat prima instanta a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale incidente in cauza, tinand cont de faptul ca cele doua cerinte pentru suspendarea actului administrativ fiscal nu sunt indeplinite in mod cumulativ.

In concret prin decizia de impunere nr. 1257/15.10.2010 emisa de Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Bistrita Nasaud s-a stabilit in sarcina reclamantei R.D.S. obligatia de plata a sumei de 10.965,88 lei din care 5784 lei cu titlu de contributii CAS, iar 5181,88 lei cu titlu de majorari de intarziere, aferente perioadei martie 2005- decembrie 2009, pentru veniturile obtinute din activitati independente.

Reclamanta, dupa formularea contestatiei administrativ-fiscale, a solicitat suspendarea efectelor acestei decizii, prevalandu-se de prevederile art. 14,15 din Legea nr. 554/2004.

Conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 persoana vatamata in drepturile si interesele sale legitime poate sa ceara instantei de contencios administrativ competente, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, suspendarea executarii actului administrativ unilateral, pana la pronuntarea instantei de fond .

Cum bine a retinut si prima instanta, rezulta ca pentru suspendarea executarii actului administrativ, persoana vatamata trebuie sa faca dovada indeplinirii cumulative a celor doua conditii prevazute expres de legiuitor, respectiv a existentei unui caz bine justificat si a necesitatii prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat implica existenta unei indoieli puternice asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ de natura a infrange principiul potrivit caruia, actul administrativ este executoriu din oficiu, iar paguba iminenta consta, potrivit prevederilor art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004 intr-un prejudiciu material viitor, dar previzibil sau in perturbarea previzibila a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public .

In cauza, reclamanta recurenta nu a facut dovada indeplinirii cumulative a acestor conditii cum in mod corect a retinut si prima instanta.

In sustinerea cazului bine justificat, recurenta a insistat doar asupra faptului ca decizia contestata nu ar cuprinde data de la care isi produce efectele si nu cuprinde numele si prenumele persoanelor imputernicite ale organului emitent. Afirmatia reclamantei referitoare la aceste pretinse vicii formale ale deciziei de impunere nu se verifica in conditiile in care in cuprinsul deciziei de impunere se specifica ca a fost intocmita de doamna Moldovan Floarea Mariana, decizia de impunere fiind totodata parafata si semnata de directorul Casei de Asigurari de Sanatate Bistrita Nasaud.

In ce priveste data de la care aceasta urmeaza sa isi produca efectele, tot in cuprinsul deciziei de impunere se arata in mod explicit ca reprezinta titlu de creante si devine titlu executoriu din ziua imediat urmatoare expirarii termenului de plata, in conditiile legii. Actul normativ care stabileste termenul de plata a obligatiilor fiscale este Codul de procedura fiscala care reglementeaza, pe larg, la art. 111 scadenta obligatiilor fiscale, reclamanta neputand invoca necunoasterea legii fiscale cu atat mai mult cu cat detine si calitatea de comerciant.

Faptul ca reclamanta a formulat contestatie impotriva deciziei de impunere nu este de natura a crea prin sine insusi o indoiala serioasa asupra legalitatii acestui act administrativ fiscal, ci aprecierea acestui fapt depinde exclusiv de motivele de nelegalitate evidenta pe care reclamanta a inteles sa le invoce in cuprinsul contestatiei. Cat timp reclamanta s-a rezumat sa invoce nulitatea deciziei de impunere pentru cele doua vicii formale analizate de instanta de recurs in paragrafele anterioare, iar aparenta dreptului nu pare a fi de partea reclamantei, Curtea concluzioneaza ca in cauza nu este incident cazul bine justificat in sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea deciziei de impunere.

Asa cum bine a subliniat si instanta de fond, reclamanta nu a invocat in apararea sa vreun temei de fapt sau de drept care sa conduca cel putin aparent la excluderea sa din categoria persoanelor care au obligatia de a plati contributia de asigurari de sanatate.

Nefondat este si motivul de recurs invocat sub aspectul indeplinirii celei de a doua conditii prevazuta de lege, respectiv prevenirea producerii unei pagube iminente.

Sustinerea recurentei ca executarea deciziei emise de Casa de Asigurari de Sanatate Bistrita Nasaud va conduce la o perturbare grava a activitatii sale economice nu poate fi primita cata vreme nu au fost demarate masuri pentru executarea silita a sumei stabilita prin aceasta decizie de impunere si reclamanta nu a adus nicio proba care sa sustina precaritatea fondurilor banesti ale asociatiei familiale pe care o reprezinta.

Nici afirmatia referitoare la dificultatea de recuperare a sumei platite la bugetul de stat, pentru ipoteza in care decizia de impunere va fi anulata de catre instanta de contencios administrativ, nu poate conduce la concluzia existentei unei pagube iminente, in conditiile in care reclamanta nu detine in prezent o dispozitie favorabila de anulare a decizie contestate, instanta de contencios administrativ nefiind nici macar investita pana la acest moment cu cererea in anulare. Faptul ca reclamanta nu va beneficia de dreptul de a incasa dobanzi pentru un interval de 45 de zile nu este de natura a crea un prejudiciu cert si iminent in patrimoniul reclamantei cat timp in acest moment admiterea cererii in anularea deciziei de impunere este o simpla supozitie a recurentei, iar nu o certitudine.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 C.proc.civ. si art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta R.D.S. impotriva sentintei civile nr. 172 din 22 februarie 2011, a Tribunalului Bistrita Nasaud, pe care o mentine in intregime.