TVA. Deducere. Documente justificative. Impozit pe profit. Cheltuieli deductibile. Plata primelor de asigurare al caror beneficiar este directorul gen

O.G. nr.70/1994, art.4 alin.(4)
O.U.G. nr.17/2000, art.19 alin.1 lit.a) si art.25 pct.B lit.b)

Actele justificative prevazute de art.19 alin.1 lit.a) si art.25 pct.B lit.b) din O.U.G. nr.17/2000 necesare deducerii taxei pe valoarea adaugata trebuie sa insoteasca facturile fiscale si sa preexiste efectuarii operatiunii de deducere.
Instanta a retinut ca, in speta, cheltuielile facute de societatea comerciala pentru plata primelor de asigurare al caror beneficiar este directorul general nu sunt aferente realizarii veniturilor agentului economic si nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, neintrand sub incidenta dispozitiilor art.4 alin.(4) din O.G. nr.70/1994, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr.217/1999.

Nota: O.G. nr.70/1994 a fost abrogata de Legea 414/2002.
O.U.G. nr.17/2000 a fost abrogata de Legea 345/2002.

Prin incheierea nr.521 din 10 noiembrie 2003, Curtea de Apel Targu Mures � Sectia comerciala si de contencios administrativ a admis cererea formulata de S.C. �C.� S.A. Sighisoara si a dispus suspendarea executarii actelor administrative emise de catre autoritatile din cadrul sistemului Ministerului Finantelor Publice, cu motivarea ca sunt indeplinite conditiile art.9 din Legea 29/1990.
Prin sentinta civila nr.26 din 26 ianuarie 2004 pronuntata in acelasi dosar, aceeasi instanta a admis in parte actiunea societatii comerciale reclamante si a anulat partial decizia nr.336 din 13 octombrie 2003, adoptata de comisia de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si, corespunzator, procesul-verbal de control nr.465 din 27 martie 2003, incheiat de organele de control din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Mures, dispunand exonerarea societatii de la plata sumelor de:
-15.088.235 lei TVA, 5.628.235 lei majorari de intarziere si 1.112.059 lei penalitati de intarziere aferente, cuprinse la pct.2.1.2 in procesul-verbal de control;
-510.850.393 lei TVA, 138.802.399 lei majorari de intarziere si 27.667.481 lei penalitati de intarziere, cuprinse la pct.2.7 in procesul-verbal de control;
-2.831.852 lei impozit pe profit si 226.548 lei penalitati de intarziere, cuprinse la pct.1.4 in procesul-verbal de control .
Totodata, au fost mentinute celelalte dispozitii ale actelor administrative, iar ministerul a fost obligat la plata sumei de 30.000.000 lei cheltuieli de judecata partiale, in favoarea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de apel a retinut, in esenta, aspectele ce vor fi expuse in continuare.
Prin procesul-verbal de control incheiat la data de 27 martie 2003, organele de control din cadrul Directiei Controlului Fiscal Mures au constatat ca, in perioada supusa controlului, societatea comerciala reclamanta a inregistrat in evidentele contabile achizitii de bunuri, in baza unor facturi care nu indeplineau calitatea de documente justificative, fiind incalcate prevederile art.6 din Legea 82/1991 a contabilitatii, ale H.G.nr.831/1997, precum si ale art.4 din O.G. nr.70/1994, calculand obligatii bugetare suplimentare in suma de 5.203.775.786 lei.
In calea administrativa de atac, Ministerul Finantelor Publice, prin decizia nr.336 din 13 octombrie 2003, a admis contestatia formulata de societatea comerciala reclamanta, procesul-verbal fiind desfiintat pentru suma de 4.270.076.889 lei, in privinta careia s-a dispus refacerea controlului de catre o alta echipa de control .
Contestatia a fost respinsa ca neintemeiata si nesustinuta cu documente pentru suma totala de 863.675.603 lei reprezentand:
- 628.385.410 lei TVA, plus 193.145.981 lei majorari de intarziere si 36.470.455 lei penalitati de intarziere, aferente TVA;
- 3.549.480 lei impozit pe profit, plus 1.847.495 lei majorari de intarziere si 276,782 lei penalitati de intarziere, aferente impozitului pe profit.
De asemenea, contestatia a fost respinsa ca neintemeiata si neargumentata pentru sumele de:
- 48.160 lei majorari de intarziere si 10.750 lei penalitati de intarziere, aferente impozitului pe dividende in suma de 37.410 lei;
- 59.372.841 lei majorari de intarziere si 10.602.293 lei penalitati de intarziere, aferente TVA.
Impotriva acestei decizii a formulat actiune societatea comerciala reclamanta sustinand, in esenta, ca inregistrarile in evidenta contabila s-au facut in baza unor acte care indeplinesc conditiile pentru a fi documente justificative si ca nu datoreaza bugetului de stat obligatiile suplimentare mentinute de catre minister .
In motivarea solutiei de admitere in parte a actiunii, instanta de fond a retinut ca organele fiscale au stabilit si, respectiv, au mentinut in mod gresit obligatii bugetare suplimentare in sarcina reclamantei, in privinta sumelor aratate la inceputul prezentarii expunerii rezumative a situatiei de fapt .
Totodata, a motivat ca organele de control au stabilit in mod legal obligatiile suplimentare de:
- 96.505.129 lei TVA, 48.335.801 lei majorari de intarziere si 7.625.761 lei penalitati de intarziere, cuprinse la pct.2.2 in procesul-verbal de control, privind inregistrarea a 5 facturi fiscale emise de S.C. �A.� S.R.L.;
- 5.941.654 lei TVA, 361.546 lei majorari de intarziere si 65.154 lei penalitati de intarziere, cuprinse la pct.2.4 in procesul-verbal de control, privind achizitionarea a 11 buc. pomi de iarna, 5 camasi barbatesti si 11 porci;
- 717.628 lei impozit pe profit, 241.410 lei majorari de intarziere si 50.234.lei penalitati de intarziere cuprinse la pct.1.2 in procesul-verbal de control privind 5 buc. camasi barbatesti si 11 buc. pomi de iarna.
Impotriva incheierii nr.521 din 10 noiembrie 2003 a formulat recurs Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Mures, in nume propriu si in numele Ministerului Finantelor Publice, sustinand, in esenta, ca instanta de fond a retinut in mod gresit ca sunt indeplinite conditiile cerute de art.9 din Legea 29/1990 privind contenciosul administrativ.
Impotriva sentintei civile nr.26 din 26 ianuarie 2003, au formulat recursuri Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Mures, in nume propriu si pentru Ministerul Finantelor Publice, precum si S.C. �C.� S.A. Sighisoara.
In primul recurs, autoritatile fiscale au invocat prevederile art.304 pct.7 si 9 C.proc.civ. si au sustinut, in esenta, ca instanta a dat o hotarare contradictorie si lipsita de temei legal.
In recursul formulat de reclamanta S.C. �C.� S.A. Sighisoara s-a sustinut, in esenta, ca instanta de fond trebuia sa admita in tot actiunea si sa o exonereze integral de la plata sumelor mentinute de minister ca obligatii bugetare suplimentare, hotararea instantei fiind, astfel partial criticabila:
- cu privire la TVA aferenta facturilor emise de S.C. �A.� S.A., reprezentand avans pentru tamplarie PVC, instanta de fond, ca si organele fiscale au interpretat gresit operatiunea economica si consecintele fiscale ale rezilierii contractului incheiat cu aceasta societate comerciala;
- cu privire la respingerea pct.3 al actiunii, instanta de fond nu a tinut cont ca cei 11 brazi de Craciun au fost achizitionati pentru decorarea spatiilor din incinta, ca cei 11 porci sacrificati au fost daruri de Craciun pentru copii salariatilor, iar cele 5 camasi au fost achizitionate pentru soferii de autobuz ca echipament de lucru, TVA aferenta reprezentand o cheltuiala deductibila;
- pentru acelasi motiv si pct.5 din actiune trebuia admis, cheltuiala respectiva fiind deductibila, astfel ca nu se datora impozit suplimentar pe profit si nici majorarile si penalitatile de intarziere mentinute.
Recursurile formulate de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Mures si Ministerul Finantelor Publice sunt intemeiate.
Astfel, potrivit pct.10.6 lit.g) din Normele de aplicare a O.U.G. nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adaugata, aprobate prin H.G. nr.401/2000, nu poate fi dedusa TVA aferenta intrarilor referitoare la bunuri si servicii aprovizionate pe baza de documente care nu indeplinesc conditiile prevazute de art.25 pct.B din ordonanta de urgenta si de H.G. nr.831/1997 pentru aprobarea formularelor modelelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora.
Or, in cauza, chiar instanta de fond a retinut ca facturile fiscale emise de S.C. �L.-M. I.� S.R.L. nu contin datele prevazute de Regulamentul contabil, lipsind datele de identificare a societatii emitente, respectiv numarul de inmatriculare la Oficiul Registrului Comertului si sediul societatii.
Astfel fiind, concluzia instantei de fond, cum ca aceste date nu ar constitui elemente obligatorii pentru ca facturile sa constituie documente justificative, este lipsita de orice temei legal, neexistand nici o reglementare care sa-i acorde instantei dreptul de apreciere in aceasta privinta.
De asemenea, potrivit art.19 lit.a) din O.U.G. nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adaugata, pentru efectuarea dreptului de deducere a TVA aferenta intrarilor, contribuabilii sunt obligati sa justifice suma taxei prin documente intocmite conform legii de catre contribuabilii inregistrati ca platitori de TVA, iar potrivit art.25 pct.B lit.b), contribuabilii platitori de TVA ... pentru facturile cu o TVA mai mare de 20 milioane lei, sunt obligati sa solicite si copia de pe documentul legal care atesta calitatea de platitor de TVA a furnizorului sau prestatorului.
Or, in privinta achizitiilor de carburanti de la S.C. �C.C.P.I.� S.R.L. Tg.Mures, societatea comerciala reclamanta nu a prezentat organelor de control documentele mentionate de prevederile legale citate mai sus, astfel ca deducerea sumei de 510.850.392 lei TVA a fost nelegala.
Este adevarat ca, in cursul judecatii, reclamanta a depus actele respective, dar acest lucru nu poate avea efectul juridic pretins de aceasta, documentele prevazute de art.19 lit. a) si art.25 pct.B lit.b) din O.U.G. nr.17/2000 fiind necesar sa insoteasca facturile fiscale si sa preexiste efectuarii operatiunii de deducere a TVA.
Astfel fiind, concluzia instantei de fond este in contradictie cu prevederile legale citate mai sus, urmand a fi inlaturata.
Pe de alta parte, potrivit art.4 alin.(4) din O.G. nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicata, modificata prin O.U.G. nr.217/1999, la calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente realizarii veniturilor.
Astfel fiind, cheltuielile facute de societatea comerciala reclamanta in lunile aprilie � iulie 2001 pentru plata primelor de asigurare a directorului general au fost apreciate ca fiind deductibile in mod gresit, ele nefiind aferente realizarii veniturilor si nici nu erau prevazute de lege ca deductibile.
Deci, concluzia instantei de fond este gresita, urmand sa fie inlaturata, impozitul pe profit, majorarile si penalitatile de intarziere fiind stabilite si mentinute in mod corect de organele fiscale.
Recursul formulat de reclamanta S.C. �C.� S.A. Sighisoara este nefondat si va fi respins ca atare.
Referitor la TVA aferenta facturilor emise de S.C. �A.� S.R.L. instanta de fond, ca si organele de control, a retinut in mod corect ca reclamanta nu beneficia de posibilitatea legala de deducere.
Cele 5 facturi, in valoare de 604.426.860 lei, reprezentand contravaloarea tamplariei PVC pentru o lucrare pe care organele de control nu au identificat-o la reclamanta si nici receptionate, au fost deduse cu incalcarea prevederilor art.19 lit.b) din O.U.G. nr.17/2000 si ale pct.10.13 din Normele aprobate prin H.G. nr.401/2000, potrivit carora documentele aferente achizitionarilor de bunuri si/sau servicii care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de contribuabili sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit nu vor fi inscrise in jurnalul pentru cumparaturi, iar TVA aferenta nu este deductibila.
In ceea ce priveste achizitionarea a 11 brazi de Craciun, 11 porci si 5 camasi, instanta de fond a retinut corect ca TVA aferenta nu este deductibila, fiind vorba de bunuri care au fost achizitionate pentru a fi folosite in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de societatea comerciala reclamanta, fiind incidente prevederile pct.10.13 din Normele aprobate prin H.G. nr.401/2000.
Pentru aceleasi motive, cheltuielile facute cu achizitionarea acestora nu sunt deductibile, ele nefiind aferente realizarii veniturilor, cum cer prevederile art.4 alin.(4) din O.G. nr.70/1994, republicata, modificata prin O.U.G. nr.217/1999.
Recursul formulat de S.C. �C.� S.A. Sighisoara a fost respins, iar recursurile formulate de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Mures, in nume propriu si pentru Ministerul Finantelor Publice, au fost admise.