Legea 10/2001. Excepta lipsei calitatii procesuale active si pasive, exceptia tardivitatii si exceptia de inadmisibilitate a actiunii

Prin sentinta nr. 1149 din 29 iunie 2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a IlI-a civila, au fost respinse, ca neintemeiate, exceptiile lipsei calitatii procesuale active, lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia tardivitatii si, totodata, a fost admisa exceptia de inadmisibilitate a actiunii, respingandu-se, ca inadmisibila, cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta O.P.M. in contradictoriu cu paratii G.E., P.F., P.M., F.M. si M.B. prin P.G., prin care aceasta a cerut sa se constate ca imobilul din Bucuresti, sos. Chitilei, teren si constructie a fost preluat de stat fara titlu valabil, sa se constate ca reclamanta a dobandit proprietatea acestui bun, prin mostenire legala si testamentara si sa fie obligati paratii sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie acest bun, cu cheltuieli de judecata .

Pentru a hotari in acest sens, prima instanta a retinut ca prin cererea sa de chemare in judecata, reclamanta a solicitat stabilirea pretentiilor sale in contradictoriu cu paratii G.E., A.M. si M.B., insa la termenul de judecata din 6 martie 2009, in fata Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti si-a modificat cererea initiala, aratand ca intelege sa se judece in contradictoriu cu F.M., mostenitoarea paratei A.M., in prezent decedata.

De asemenea, la data de 1 septembrie 2009, in fata Tribunalului Bucuresti, reclamanta si-a modificat din nou cererea de chemare in judecata sub aspectul cadrului procesual pasiv, aratand ca doreste sa se judece in contradictoriu si cu paratii P.F. si P.M., ambele fiind titulare de rol fiscal pentru imobilul din sos. Chitilei, Bucuresti, sector 1.

In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, prima instanta a retinut, pe baza probelor administrate ca aceasta a dovedit ca este mostenitoarea fostului proprietar al imobilului din Bucuresti, sos. Chitilei, raionul G.R., bun dobandit in temeiul actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 32717 din 5 noiembrie 1942 de Tribunalul Ilfov, sectia notariat, astfel incat se justifica calitatea sa procesuala activa in cauza de fata.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii G.E. si M.B., s-a apreciat ca aceasta este neintemeiata.

Aceasta intrucat, pe terenul de la adresa mentionata se aflau 3 corpuri de casa, imobilul in intregul sau a fost preluat in temeiul Decretului nr. 224/1951, iar potrivit adresei de la SC R.V. SA, doar parte din imobil a fost instrainat catre numitele G.E. si A.M., respectiv apartamentele din corpul A.

Intrucat din cele 3 corpuri de case aflate pe teren au fost instrainate doar apartamentele 1 si 2 din corpul A, iar din totalul suprafetei de 313,4 m.p. (rezultati din acte) s-a instrainat doar suprafata de 101,72 m.p. (teren sub constructia corp A), rezulta ca M.B. mai detine in prezent parte din imobil, atat constructii, cat si teren, astfel ca acesta are calitate procesuala pasiva in cauza.

Exceptia de tardivitate a introducerii actiunii este neintemeiata, ea fiind invocata gresit de catre parata G.E. care a confundat actiunea in revendicare de drept comun introdusa de reclamanta cu actiunea in constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare intemeiata pe dispozitiile art. 45/46 din Legea nr. 10/2001.

Cat priveste exceptia de inadmisibilitate, s-a apreciat ca aceasta este intemeiata, intrucat actiunea in revendicare introdusa dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibila, atat in ipoteza in care cererea este indreptata impotriva unitatii detinatoare, cat si in ipoteza in care aceasta este indreptata impotriva tertului subdobanditor. Dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 stabilesc ca pentru valorificarea dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat de stat fara titlu, singura cale este cea data de Legea nr. 10/2001, ca lege speciala, cale pe care autoarea reclamantei a si inteles sa o urmeze, formuland o notificare pentru solicitarea restituirii imobilului revendicat in prezenta cauza.

S-a apreciat ca fostii proprietari au deschisa actiunea in revendicare pentru bunurile preluate tara un titlu valabil, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatie, fara a distinge daca bunurile respective au fost instrainate sau nu catre terte persoane .

Prima instanta a mai aratat ca persoana indreptatita are la indemana doar procedura administrativa si in situatia in care, desi la dosarul administrativ au fost atasate toate actele doveditoare, iar unitatea notificata nu a inteles sa raspunda in termenul prevazut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, aceasta are posibilitatea solicitarii solutionarii notificarii pe fond de catre instanta de judecata, insa tot in cadrul dat de prevederile Legii nr. 10/2001.

Impotriva acestei sentintei, in termen legal, a declarat apel reclamanta sustinand ca actiunea in revendicare este admisibila inclusiv prin raportare la Decizia nr. 33/2008, ale carei considerente sunt chiar in sprijinul acceptarii ca admisibila a unei astfel de actiuni care, potrivit indrumarilor, ar trebui cercetata pe fond .

Apelanta reclamanta a sustinut ca detine un ``bun" sub forma unui interes patrimonial, in sensul Conventiei in conditiile in care s-a recunoscut de instanta nevalabilitatea titlului statului de preluare a imobilului si, deci, existenta dreptului de proprietate in patrimoniul sau.

Considera ca dreptul sau cu privire la acest bun i-a fost incalcat prin detinerea imobilului de catre terti care l-au cumparat de la un neproprietar, combinata cu neacordarea despagubirilor reale prevazute de Legea nr. 10/2001, fiind de notorietate ca F.P. nu este functional.

Prin decizia civila nr. 158/ A din 15 februarie 2011, Curtea de Apel Bucuresti a admis apelul, a desfiintat in parte sentinta si a trimis cauza instantei de fond pentru solutionarea actiunii in revendicare.

In considerentele deciziei s-a retinut ca actiunea in revendicare este inadmisibila in cazul imobilelor ce intra in sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001.

Totusi, daca aceste considerente sunt valabile in privinta actiunii in revendicare indreptata impotriva M.B., nu acelasi lucru s-ar putea sustine in privinta pretentiilor reclamantei indreptate impotriva tertilor cumparatori de la stat ai partii din imobilul situat in sos. Chitilei, sector 1, rezolvarea data de prima instanta acestora contravenind deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (al carei continut nici macar nu este amintit in cuprinsul hotararii apelate) si, in special, acelor dezlegari ale instantei supreme, obligatorii pentru toate instantele in virtutea dispozitiilor art. 330 alin. (4) C. proc. civ., prin care se arata ca actiuni similare celei de fata nu numai ca nu pot fi excluse de plano, in toate situatiile, ca urmare a existentei Legii nr. 10/2001, dar ca ele trebuie judecate pe fond, insa nu exclusiv aplicand procedeul compararii titlurilor concurente si facand total abstractie de efectele create prin aplicarea legii speciale.

Intr-adevar, existenta Legii nr. 10/2001 nu exclude in toate situatiile posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, o astfel de cale neputand fi promovata atunci cand cererea in revendicarea unui bun preluat de stat este indreptata impotriva uneia din entitatile mentionate de art. 21 alin. (l) si (2) din Legea nr. 10/2001. Cum intre aceste subiecte carora fostii proprietari li se puteau adresa cu notificare, nu se regasesc si cumparatorii fosti chiriasi, care au dobandit dreptul de proprietate in temeiul Legii nr. 112/1995, cum este cazul in speta, ei nefiind implicati in procedura Legii nr. 10/2001, inseamna ca reclamanta nu avea deschisa impotriva acestora calea procedurii speciale reglementata de aceasta lege.

Pentru a i se putea cerceta pretentiile afirmate in concursul cu chiriasul cumparator si pentru a i se cerceta dreptul invocat, reclamantei trebuie sa i se asigure accesul la o instanta, acces care i-a fost ingradit prin solutia primei instante.

Impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs parata F.M., in temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sustinand ca actiunea in revendicare este inadmisibila si fata de tertii dobanditori. Astfel, prin decizia in interesul Legii nr. 33/2008, s-a statuat ca in concursul dintre legea speciala si cea generala se aplica legea speciala, or, in speta, reclamanta nu a urmat procedura administrativa impusa de Legea nr. 10/2001. De asemenea, instanta de apel a retinut gresit ca accesul la justitie al reclamantei a fost ingradit prin respingerea actiunii, ca inadmisibila, si a interpretat gresit dispozitiile deciziei in interesul Legii nr. 33/2008.

La termenul de judecata din data de 14 martie 2012, Inalta Curte a ramas in pronuntare asupra recursului, avand a se pronunta, cu prioritate, asupra exceptiei tardivitatii acestuia, dat fiind faptul ca a fost declarat peste termenul legal.

Analizand lucrarile dosarului si tinand cont si de sustinerile partilor, s-a constatat ca decizia atacata a fost comunicata recurentei la data de 14 martie 2011, iar recursul s-a depus la posta la data de 30 martie 2011. Fata de aceste date, recursul a fost declarat in termen, iar exceptia tardivitatii se va respinge.

Recursul nu este fondat.

Inadmisibilitatea actiunii in revendicare formulata dupa intrarea in vigoare a Legii speciale nr. 10/2001 nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente.

Legea nr. 10/2001 este o lege speciala care reglementeaza situatia imobilelor preluate in mod abuziv de statul roman in perioada 1945 - 1989, imobilul revendicat de reclamanta incadrandu-se in sfera de reglementare a acesteia.

In acest sens legea prevede o anumita procedura pentru a se putea obtine restituirea in natura a imobilelor preluate de stat, din acest punct de vedere legea fiind una speciala in raport de dispozitiile de drept comun.

Aceste argumente ar parea sa interzica posibilitatea de a exercita vreo alta cale in scopul dobandirii imobilului, respectiv accesul la mijloacele prevazute de dreptul comun si anume, actiunea in revendicare. Concluzia nu este definitiva, fiind necesar a se face distinctia intre deferite categorii de imobile preluate de stat, in functie de situatia juridica a acestora la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Urmand acest demers este de apreciat ca doar in ce priveste imobilele preluate in mod abuziv de stat si care se mai aflau in posesia acestuia la data intrarii in vigoare a legii, procedura prevazuta de aceasta este una obligatorie, cu excluderea altor mijloace prevazute de dreptul comun. Pentru cealalta categorie de imobile, respectiv cele care nu se mai aflau in proprietatea statului la data de 14 februarie 2001 este posibila exercitarea unei actiuni in revendicare intrucat nu exista nici un text de lege care sa interzica introducerea unei astfel de actiuni, de drept comun, impotriva cumparatorilor dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

De asemenea, nu trebuie neglijate nici aspectele inserate in considerentele deciziei in interesul Legii nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, decizie obligatorie pentru instante potrivit art. 330 alin. (4) C. proc. civ., potrivit carora Legea speciala nr. 10/2001 nu exclude, in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, caci este posibil ca reclamantul intr-o atare actiune sa se poata prevala la randul sau de un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol si trebuie sa i se asigure accesul la justitie. In aceasta situatie este insa necesar a se analiza, in functie de circumstantele concrete ale cauzei, daca admiterea actiunii in revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securitatii raporturilor juridice.

In cauza, la solutionarea fondului, instanta va stabili care dintre partile in litigiu se prevaleaza de un bun actual sau de o speranta legitima tinand seama ca C.E.D.O. vizeaza doar protejarea drepturilor concrete efective.

In raport de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
D E C I D E

Respinge exceptia tardivitatii recursului.
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de parata F.M. impotriva deciziei nr. 158/ A din 15 februarie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Ill-a civila si pentru cauze cu minori si de familie .
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 14 martie 2012.