Nulitatea deciziei de sanctionare. Restituirea sumelor retinute din salariu cu titlu de sanctiune disciplinara

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, potrivit art.267 alin.1 din Codul muncii, "Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art.264 alin.1 lit.a) nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile".
Tribunalul a retinut ca aplicarea sanctiunilor disciplinare este permisa cu respectarea unor conditii de fond si de forma riguros reglementate de legislatia muncii, context in care stabilirea sanctiunii disciplinare nu poate avea loc in mod arbitrar ci exclusiv in functie de responsabilitatea riguroasa si cumulativa a mai multor criterii, si anume: imprejurarile in care a fost comisa fapta, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala la serviciu, eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta (art.266 Codul muncii).
In speta, asa cum recunoaste si parata prin intampinare, nu a fost efectuata cercetarea prealabila asa cum este reglementata prin art.267 alin.2-4 Codul muncii, intrucat sanctiunea a fost stabilita de directorul general prin ordinul nr.***/V.S./6.10.2010, ca urmare a intocmirii unui raport de control, unitatea conformandu-se ordinului conducerii RNP - Romsilva si procedand la aplicarea sanctiunilor aprobate la nivel central.
Or, punctul de pornire in efectuarea cercetarii prealabile il constituie convocarea in scris a salariatului de persoana imputernicita de catre angajator (in speta D.S. Calarasi) sa realizeze aceasta operatiune, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii, asa cum prevede art.267 alin.2 Codul muncii.
De asemenea, in convocare trebuie sa se mentioneze obiectul acesteia, pentru ca salariatul sa-si poata exercita dreptul la aparare, cercetarea prealabila finalizandu-se cu un proces - verbal ori raport intocmit de persoanele imputernicite sa o efectueze, in care se consemneaza rezultatele acesteia, inclusiv motivarea pentru care apararile salariatului au fost inlaturate, propunerea de sanctionare si sanctiunea ce poate fi aplicata.
S-a mai retinut si faptul ca ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale se fac inainte de a se aplica sanctiunea disciplinara si constituie o conditie esentiala a cercetarii prealabile, a carei aducere la indeplinire este obligatorie, deoarece sanctiunea disciplinara poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisfacuta.
In speta, intimata a consemnat in cuprinsul deciziei faptul ca salariatul M.A. a recunoscut fapta si a depus la dosar a nota explicativa a acestuia, insa inscrisurile prezentate nu echivaleaza cu efectuarea cercetarii disciplinare prealabile in lipsa acelor inscrisuri din care sa rezulte daca s-a respectat procedura cercetarii prealabile (convocarea reclamantului, continutul referatului de cercetare prealabila, motivele pentru care au fost inlaturate apararile acestuia).
Si sub aspectul indeplinirii conditiilor de forma ale deciziei, tribunalul a apreciat ca aceasta este lovita de nulitate absoluta.
In acest sens, art.268 alin.2 din Codul muncii prevede sub sanctiunea nulitatii absolute, ca in decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare se cuprind in mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art.267 alin.3, nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Din acest text legal rezulta ca lipsa din decizia de sanctionare a cel putin unuia din aceste elemente esentiale se sanctioneaza cu nulitatea masurii luate.
Prin urmare, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda in primul rand descrierea faptei, ceea ce presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza: in ce consta, modalitatea in care s-a comis - in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina salariatului, data la care a fost savarsita - pentru a se putea verifica daca sanctiunea a fost aplicata in termen.
Pentru faptele retinute in sarcina contestatorului nu se mentioneaza data comiterii acestora sau intervalul de timp in care ar fi fost savarsite, iar in legatura cu motivele pentru care au fost inlaturate apararile contestatorului din nota explicativa, intimata mentioneaza in decizie ca acesta a recunoscut fapta, desi din raspunsurile consemnate in nota nu rezulta recunoasterea faptei .
Constatand ca decizia de sanctionare este lovita de nulitate absoluta, Tribunalul nu a mai analizat celelalte aspecte invederate de contestator in sustinerea actiunii sale.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal si motivat intimata RNP - D.S. Calarasi.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca, in baza Deciziei nr.***/25.08.2010 a Directorului General al R.N.P. - Romsilva, in perioada 30.08.-17.09.2010, s-a efectuat un control de fond la O.S. Calarasi din cadrul Directiei Silvice Calarasi. Controlul a fost efectuat de catre personal din aparatul central al regiei, cat si personal de la alte directii silvice.
Obiectivele controlului au vizat: fondul forestier, paza si protectia padurilor, impaduriri-regenerare. productie marketing, financiar-contabil.
La finalizarea efectuarii controlului, brigada de control a inaintat domnului Director general al R.N.P. - Romsilva - Raport privind cele constatate la O.S. Calarasi, cu propuneri de sarcini pentru compartimente, cat si propuneri de sanctiuni disciplinare pentru personalul silvic.
Prin Ordinul Directorului general nr.***/V.S./6.10.2010, inregistrat in cadrul unitatii recurente sub nr. 4507/12.10.2010, s-a adus la cunostinta raportul privind controlul efectuat la O.S. Calarasi, cu obligativitatea unitatii de a aplica masuri administrative si sanctionatorii - aprobate de conducerea regiei.
Recurenta critica solutia pronuntata de instanta de fond, aratand ca aceasta nu a tinut cont de prevederile O.U.G. nr.59/2000 - Statutul personalului silvic, care la Cap. 6 - art. 48. alin. 3 dispune urmatoarele:
"Constatarea abaterilor disciplinare se face de seful ierarhic sau de personalul cu atributii de control al activitatii pe care o desfasoara personalul silvic pe linie de serviciu; prezentarea fiecarui caz constatat va contine toate datele necesare in vederea luarii unei decizii obiective. Stabilirea sanctiunii se va face numai in urma anchetarii si analizarii imprejurarilor in care s-a comis abaterea disciplinara si a audierii persoanei in cauza".
De asemenea, sustine recurenta, instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca in sistemul silvic sunt aplicate multe legii si ordine speciale. Din punctul de vedere al recurentei, unitatea a respectat prevederile Codului muncii art.263 - 268, in sensul ca sanctiunea aplicata a respectat prevederile art.267 Codul muncii, cercetarea disciplinara prealabila a fost efectuata de un organ ierarhic superior unitatii (note explicative), iar unitatea nu putea efectua decat aceeasi cercetare prealabila cu aceleasi intrebari si raspunsuri din partea persoanei vinovate.
Prima instanta nu a sesizat ca angajatorul s-a prevalat de art.264 alin.2 din Codul muncii, care prevede ca: "In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta". Statutul personalului silvic prevede sanctiuni mai aspre, in acest context aplicandu-se si decizia de sanctionare nr.***/18.10.2010 contestata, cu diminuarea salariului cu 20% pe 3 luni.
Prin intampinarea formulata intimatul a solicitat respingerea recursului, ca neintemeiat.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului si tinand seama de dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin sentinta atacata, s-a constatat de catre prima instanta nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare nr.***/18.10.2010, pentru nerespectarea procedurii cercetarii prealabile, precum si pentru nementionarea datei savarsirii faptelor imputate si a motivelor pentru care au fost inlaturate apararile contestatorului din nota explicativa.
In raport de aceasta constatare si de motivele de recurs invocate, Curtea apreciaza ca aspectele invocate in continutul recursului nu sunt de natura a inlatura nulitatea absoluta a deciziei.
Astfel, sustinerile recurentei, in sensul ca in sistemul silvic sunt aplicate acte normative cu caracter special, invocata fiind O.U.G. nr.59/2000 privind statutul personalului silvic, si ca acestea din urma prevad sanctiuni mai aspre, care se aplica cu prioritate, potrivit art.264 alin.2 din Codul muncii, nu sunt de natura a inlatura nulitatea deciziei de sanctionare, care, pe de o parte, nu indica data la care au fost savarsite faptele calificate ca reprezentand abateri disciplinare, si, pe de alta parte, mentioneaza ca salariatul contestator M.A. recunoaste fapta, desi, din raspunsurile consemnate in Nota de relatii aflata la filele 9-10 dosar fond, rezulta ca acesta nu numai ca nu a recunoscut savarsirea faptelor imputate, dar a precizat in mod explicit ca nu are atributii legate de verificarea faptica in teren a stocurilor de masa lemnoasa.
In aceste conditii, este evident ca inserarea mentiunii "recunoaste fapta" nu poate echivala cu respectarea cerintei imperative, prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, art.268 alin.2 din Codul muncii, respectiv aceea de indicare a motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Cat priveste data savarsirii faptei, chiar daca acest element nu este expres prevazut de Codul muncii, Curtea apreciaza ca indicarea datei la care s-au savarsit presupusele abateri disciplinare este absolut necesara pentru ca instanta sa poata verifica daca angajatorul a respectat termenele prevazute la art.268 alin.1 din Codul muncii (termenul de prescriptie de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare si termenul de decadere de 6 luni de la data savarsirii faptei), pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, in lipsa acestei mentiuni controlul de legalitate al deciziei, sub acest aspect, neputand fi efectuat.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul, ca nefondat.