Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b) si ale art. 35 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala

Decizia nr. 206 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b) si ale art. 35 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 25 mai 2004, 471 din 26 mai 2004

[...] Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 281 pct. 1 lit. b) si art. 35 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins:

- Art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b): �Curtea de Apel: 1. judeca in prima instanta: [...]
b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici ";
- Art. 35 alin. (1) teza a doua: �In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte [...] apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad .�
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 16, referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice si ale art. 21 referitoare la dreptul de acces liber la justitie, avand ca o componenta fundamentala dreptul la un proces echitabil. Se arata ca, in speta, competenta de judecata in prima instanta a Curtii de Apel, atrasa pentru unul dintre autorii exceptiei de calitatea de magistrat, iar pentru celalalt de legatura intre infractiunile pentru care au fost trimisi in judecata cei doi inculpati, este discriminatorie si ii priveaza de calea de atac a apelului.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, �Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege�. Prin urmare, stabilirea competentelor instantelor judecatoresti, inclusiv in caz de indivizibilitate sau conexitate, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Acesta poate stabili, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, fiind tinut desigur ca, in procesul de legiferare, sa se circumscrie cadrului constitutional.

In ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b) si art. 35 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala in raport de prevederile art. 16 din Constitutie, republicata, aceasta nu poate fi retinuta cata vreme prevederile criticate nu contin privilegii sau discriminari in raport cu criteriile egalitatii in drepturi inscrise in art. 4 din Constitutie, republicata, iar situatia juridica a anumitor categorii de persoane (in speta judecatorii de la judecatorii, pe de o parte, respectiv inculpatii care au savarsit infractiuni aflate in raport de conexitate sau indivizibilitate, pe de alta parte), justifica aplicarea unui tratament diferit, in scopul unei mai bune infaptuiri a justitiei. De altfel Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca art. 16 din Constitutie vizeaza �egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui�. (Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999).

Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie, republicata, cata vreme accesul liber la justitie este asigurat prin posibilitatea partilor de a se adresa instantei de judecata si de a declara recurs impotriva hotararii instantei de fond, exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime nefiind ingradita prin stabilirea unei singure cai de atac (recursul). In acest sens Curtea Constitutionala a retinut in mod constant in jurisprudenta sa ca accesul la justitie nu presupune, in toate cazurile, accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. De altfel, in ceea ce priveste dispozitiile art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, acestea au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, in raport de prevederile art. 21 din Constitutie . Statuand in sensul constitutionalitatii textelor criticate, Curtea a retinut ca �faptul ca nu se poate folosi, in cauza, calea de atac a apelului nu afecteaza drepturile procesuale ale inculpatului, avand in vedere dispozitiile art. 385 ind. 6 alin. (3) din Codul de procedura penala, care prevad ca recursul, in acest caz, nu se limiteaza la motivele de casare enumerate de art. 385 ind. 9 din Codul de procedura penala, iar instanta este obligata sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele�. (Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003).

Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, solutia adoptata si considerentele pe care aceasta s-a intemeiat sunt valabile si in prezenta cauza, inclusiv in ceea ce priveste critica prevederilor art. 35 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala, formulata fata de acelasi temei constitutional si cu aceeasi motivare.

In sfarsit, Curtea mai retine ca prevederile criticate nu incalca dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, precum si de prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu inlatura posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si in situatia judecarii cauzelor in prima instanta de catre curtile de apel. Totodata, textele criticate asigura dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.