Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 din Codul penal si ale art. 4, art. 6 alin. (4) si ale art. 173 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala

Decizia nr. 209 din 4 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 din Codul penal si ale art. 4, art. 6 alin. (4) si ale art. 173 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 520 din 9 iunie 2004

[...] Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 213 din Codul penal si ale art. 4, art. 6 alin. (4) si ale art. 173 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins:

- Art. 213 din Codul penal: �Insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda�.
Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.�;

- Art. 4 din Codul de procedura penala: �Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal.�;

- Art. 6 alin. (4) din Codul de procedura penala: �Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.�;

- Art. 173 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala: �Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente [...] poate formula cereri si depune memorii.�

Autoarea exceptiei sustine ca dispozitiile art. 213 din Codul penal contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 3, 52 si 53, iar in ceea ce priveste dispozitiile art. 4, art. 6 alin. (4) si ale art. 173 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala, sustine ca acestea ar fi contrare prevederilor constitutionale cuprinse in art. 3, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 52 si in art. 53 alin. (1), care au urmatoarea redactare:

- Art. 3: �(1) Teritoriul Romaniei este inalienabil.
(2) Frontierele tarii sunt consfintite prin lege organica, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului international.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului roman nu pot fi stramutate sau colonizate populatii straine.�;

- Art. 21 alin. (3): �Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.�;

- Art. 24 alin. (1): �Dreptul la aparare este garantat.�;

- Art. 52: �(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta .�;

- Art. 53: �(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.�

Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa o respinga pentru urmatoarele considerente:

I. In ceea ce priveste invocarea, in sustinerea criticii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 din Codul penal, a prevederilor constitutionale cuprinse in art. 3 (referitoare la teritoriul Romaniei), art. 52 (referitoare la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica) si in art. 53 (referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati), Curtea constata ca acestea sunt nerelevante, intrucat nu au nici o legatura cu textul criticat. Dispozitiile art. 213 nu pun in discutie in vreun fel problema teritoriului Romaniei sau cea a dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica. De asemenea, textul criticat nu restrange exercitiul vreunui drept ori al vreunei libertati, ci, dimpotriva, asigura exercitarea deplina a dreptului de proprietate prin incriminarea comportarii incorecte, abuzive si pagubitoare a celui care detine un bun ce i-a fost incredintat de altul pentru a-l pastra sau pentru a-i da o anumita intrebuintare si care, in dispretul increderii ce i s-a acordat, trece acel bun in propria stapanire.

II. Nu poate fi primita nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, art. 6 alin. (4) si ale art. 173 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala in raport de prevederile constitutionale cuprinse in art. 21 alin. (3) si in art. 24 alin. (1), intrucat aceste norme nu opresc partile interesate de a se adresa instantelor judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica, desfasurarea unui proces echitabil.
Contrar celor sustinute de autoarea exceptiei - care critica de fapt masura indepartarii din sala de sedinta a aparatorului sau, masura cu privire la care pretinde ca ar incalca dreptul de aparare - textele legale criticate garanteaza dreptul la aparare prin reglementarea dreptului partilor in proces de a fi asistate de aparator in tot cursul procesului penal [art. 6 alin. (4) din Codul de procedura penala], respectiv a dreptului aparatorului partii de a formula cereri si a depune memorii [art. 173 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala]. In ceea ce priveste rolul activ al instantelor judecatoresti (art. 4 din Codul de procedura penala), acesta este indispensabil infaptuirii justitiei in mod echitabil, in concordanta cu prevederile constitutionale invocate, cunoasterea situatiei de fapt reale deduse judecatii presupunand un demers activ atat din partea organelor de urmarire penala, cat si a instantelor judecatoresti.
Referitor la critica acelorasi texte legale, in raport de dispozitiile constitutionale ale art. 3, 52 si 53, aceasta nu poate fi primita, intrucat aceste prevederi constitutionale nu au incidenta in cauza.