Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedura penala

Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 25 mai 2004

[...] Obiectul exceptiei, potrivit incheierilor de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie dispozitiile din Codul de procedura penala privind recuzarea. Asa cum rezulta insa din examinarea motivarilor exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta priveste dispozitiile art. 51 si 52 din Codul de procedura penala, in redactarea data prin Legea 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale. Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, alin. (7) al art. 52 a fost modificat prin Legea 159/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004.

Textele legale criticate au urmatorul continut:

- Art. 51: �In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.�;

- Art. 52: �Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat.
Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.
Cand abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin. (1), instanta, admitand recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta trebuie sa cuprinda indicarea concreta a cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator si se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Aceasta, in cazul cand gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.
In cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv, cand se recuza intreaga instanta, instanta ierarhic superioara competenta sa solutioneze cererea de recuzare, inainte de a se pronunta asupra recuzarii, dispune cu privire la arestarea preventiva in conditiile prevazute de lege.
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai cu recurs, in termen de 48 de ore din momentul pronuntarii, si dosarul se inainteaza de indata instantei de recurs. Recursul se judeca in termen de 3 zile din momentul primirii, in camera de consiliu, cu participarea partilor.�

Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), potrivit carora �Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil�, precum si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedura penala si, in genere, a dispozitiilor din Codul de procedura penala privitoare la procedura formularii si solutionarii cererilor de recuzare, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.

Astfel, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), �Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege�, iar, potrivit dispozitiilor art. 127 din Constitutie, republicata, �Sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege�. De asemenea, conform prevederilor cuprinse in art. 129 din Constitutie, republicata, �impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii�.

Rezulta, asadar, ca, potrivit Constitutiei, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze procedura de judecata, cazurile in care sedintele de judecata nu sunt publice, precum si caile de atac si conditiile exercitarii acestora. Asa fiind, iar procedura de solutionare a cererilor de recuzare facand parte integranta din procedura de judecata, reglementarea acesteia este in deplina concordanta cu prevederile constitutionale.

Curtea mai retine ca reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare reflecta preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritatii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. (2) din Codul de procedura penala, examinarea cererii de recuzare se face �de indata�, iar partile sunt ascultate numai �daca se gaseste necesar�, in vederea impiedicarii tergiversarii solutionarii cererii de recuzare si, implicit, a cauzei in care aceasta a fost formulata. Contrar afirmatiei autorului exceptiei de neconstitutionalitate, incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata cu recurs, in conformitate cu dispozitiile art. 52 alin. (7) din Codul de procedura penala, a carui judecare se face �cu participarea partilor�. Atat termenul de declarare a recursului, cat si cel de judecare a acestuia sunt astfel reglementate incat sa respecte cerinta celeritatii procedurii in ansamblu.

Ca urmare, nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, intrucat dispozitiile legale privitoare la procedura de solutionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ci, dimpotriva, dau expresie preocuparii legiuitorului de a asigura solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, prin impiedicarea tergiversarii acestora, corespunzator cerintelor unui proces echitabil.

De altfel, asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 din Codul de procedura penala, Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, Decizia nr. 330 din 11 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, respingand exceptia ca fiind neintemeiata. Intrucat nu au intervenit elemente noi, solutia adoptata in aceste decizii, precum si considerentele pe care se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata.