Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedura penala

Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004

[...] Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala, avand urmatorul continut:

�Revizuirea poate fi ceruta cand:
a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere;
c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere;
e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare.
Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, daca au dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice.
In cazul prevazut de lit. e), toate hotararile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.�

Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 54 si, respectiv, in art. 128. Potrivit Constitutiei republicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si renumerotarea textelor, art. 54 a devenit art. 57 si art. 128 a devenit art. 129.

Prevederile constitutionale mentionate au urmatorul continut:

- Art. 1 alin. (5): �In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.�;

- Art. 11: �(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte .
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.�;

- Art. 16 alin. (1): �Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.�;

- Art. 20 alin. (2): �Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.�;

- Art. 21: �(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept .
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.�;

- Art. 57: �Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.�;

- Art. 129: �Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.�

De asemenea, dispozitiile de lege criticate sunt considerate contrare prevederilor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cuprinse in art. 6 pct. 1, referitoare la dreptul la un proces echitabil, in art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, si in art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept .

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca revizuirea constituie o cale extraordinara de atac, reglementata de legiuitor in temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit carora �Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege�. Aceste dispozitii constitutionale confera legiuitorului competenta exclusiva de a stabili procedura de judecata si il indrituiesc pe acesta ca, in considerarea unor situatii deosebite, sa stabileasca reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, asa cum este si cazul reglementarii exprese si limitative a cazurilor in care poate fi promovata revizuirea, realizata prin dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala.

Curtea constata ca prin aceste dispozitii de lege, criticate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, nu se aduce atingere principiului constitutional al egalitatii in drepturi, intrucat acestea nu consacra privilegii sau discriminari, asigurand egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea caii de atac a revizuirii, in deplina concordanta cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata. De altfel, prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii acestor masuri, indiferent de natura lor.

Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate potrivit careia dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala ar ingradi liberul acces la justitie, intrucat, asa cum a statuat in mod constant Curtea in jurisprudenta sa, liberul acces la justitie semnifica faptul ca orice persoana poate sesiza instantele judecatoresti in cazul in care considera ca drepturile, libertatile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca acest acces nu poate fi supus nici unei conditionari, competenta de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti (in speta a cazurilor in care poate fi promovata revizuirea) revenindu-i, asa cum s-a aratat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementand o cale de atac extraordinara impotriva hotararilor judecatoresti, nu ingradesc, ci permit liberul acces la justitie, in concordanta si cu dispozitiile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala sunt in acord si cu prevederile care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, cuprinse in art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, respectiv in art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si, implicit, cu prevederile art. 11 si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie, republicata. Astfel, faptul ca revizuirea se poate exercita numai in anumite cazuri, strict si limitativ prevazute de legiuitor, este determinat de caracterul acesteia de cale extraordinara de atac si nu impiedica partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate, de a promova caile de atac ordinare prevazute de lege si de a se prevala de garantiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil. Contrar celor sustinute de autorul exceptiei, posibilitatea exercitarii caii de atac extraordinare a revizuirii reprezinta o garantie in plus a eliminarii �pericolul neindreptarii erorilor judiciare�, in concordanta cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o incalcare a acestui drept .

In sfarsit, Curtea mai retine ca normele criticate nu incalca prevederile art. 129 din Constitutie, republicata, potrivit carora exercitarea cailor de atac se realizeaza in �conditiile legii�, ci constituie o aplicare a acestora.

In ceea ce priveste dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5), referitoare la suprematia Constitutiei si a legilor, cele ale art. 57, referitoare la exercitarea drepturilor si libertatilor, respectiv cele ale art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate, de asemenea, de autorul exceptiei de neconstitutionalitate in motivarea acesteia, Curtea constata ca acestea nu sunt relevante, neavand nici o concludenta pentru solutionarea cauzei.
[...]