Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 alin. (2) si ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedura penala

Decizia nr. 324 din 14 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 alin. (2) si ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedura penala publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004

[...]
Prin Incheierea din 16 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 6.347/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 si art. 65 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Virgil Gheorghe Teodorescu .

In motivarea exceptiei se sustine ca prevederile art. 63 alin. (2) din Codul de procedura penala, potrivit carora �Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate�, precum si cele ale art. 65 alin. (1) din acelasi cod, care stabilesc ca �Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala�, adica procurorului, contravin art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) si art. 131 alin. (1) din Constitutie si art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In esenta, contrarietatea consta in aceea ca, in temeiul acestei reglementari din Codul de procedura penala, �procurorul indeplineste atat functia de organ de urmarire, cat si pe cea de autoritate de instructie, iar pe de alta parte, nu are calitatea de magistrat pentru a putea, in consens cu Constitutia si Conventia europeana a drepturilor omului, sa administreze probe in procesul penal�. In consecinta, apreciaza ca �instrumentarea probelor in cadrul urmaririi penale de catre procuror este neconstitutionala si deci probele administrate de el nu sunt obtinute in mod legal si nu pot fi folosite in procesul penal�. Se invoca in sprijinul acestor sustineri jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ilustrata prin cauzele Vasilescu impotriva Romaniei si Pantea impotriva Romaniei.

Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, arata ca activitatea desfasurata de procuror in faza de urmarire penala de strangere a probelor privind existenta faptei si a vinovatiei faptuitorului �nu se face exclusiv in scopul acuzarii, ci si in aparare, orice persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni avand posibilitatea de a proba lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie�. Mai arata ca, pe de alta parte, activitatea de administrare a probelor de catre organele de urmarire penala se rezuma la strangerea acestora si prezentarea lor in fata unei instante de judecata, cu respectarea principiilor nemijlocirii, publicitatii si oralitatii, precum si a conditiei impuse de art. 6 pct. 1 din Conventie privind dreptul la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18 ind. 1 din Legea 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, arata ca, potrivit dispozitiilor art. 200 din Codul de procedura penala, activitatea de urmarire penala constand in strangerea probelor are drept scop prezentarea acestora instantei de judecata competente, care le va aprecia in coroborare cu probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti, respectand principiile oralitatii, nemijlocirii, publicitatii si contradictorialitatii, precum si dreptul la un proces echitabil. Mai considera ca strangerea probelor in cursul urmaririi penale nu se face in scopul exclusiv al sustinerii acuzarii, ci pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, deci atat in defavoarea, cat si in favoarea invinuitului sau inculpatului. In acest fel, Ministerul Public isi realizeaza sarcina de a reprezenta interesul public, de a apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 63 si art. 65 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt constitutionale. In acest sens, arata ca dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din Constitutie, referitoare la rolul Ministerului Public in activitatea judiciara. In sistemul procesual penal romanesc procurorul corespunde notiunii de �alt magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare" la care se refera art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Considera ca dispozitiile de lege criticate nu ingradesc dreptul partilor interesate de a se adresa justitiei, astfel ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 21 din Constitutie . Mai arata ca administrarea si aprecierea probelor in cursul urmaririi penale are ca finalitate aflarea adevarului, lamurirea cauzei sub toate aspectele si justa solutionare a acesteia de catre instanta de judecata, contribuind astfel la indeplinirea exigentelor care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil. Aceasta activitate a procurorului este conforma cu rolul sau de supraveghere a activitatii de urmarire penala si nu constituie o imixtiune in activitatea instantei de judecata, care va pronunta solutia finala. Asadar, textele de lege criticate nu contravin principiului separatiei puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie . In sfarsit, apreciaza ca prevederile constitutionale ale art. 124 alin. (2), invocate de asemenea ca fiind incalcate, nu sunt incidente in cauza.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, il constituie prevederile art. 63 si art. 65 alin. (1) din Codul de procedura penala, modificat prin Legea 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Motivele de neconstitutionalitate referitoare la art. 63 din Codul de procedura penala privesc insa doar prevederile alin. (2) ale acestui articol, astfel ca prin prezenta decizie Curtea Constitutionala se va pronunta numai in legatura cu acest alineat.
Textele de lege criticate au urmatorul continut:

- Art. 63 alin. (2): �Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.�;

- Art. 65 alin. (1): �Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata .�

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin.

(4) � �Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale�, art. 21 alin. (3) � �Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil�, art. 124 alin. (2) � �Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti" si art. 131 alin. (1) si (3) � �(1) In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor [...] (3) Parchetele functioneaza pe langa instantele de judecata, conduc si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, in conditiile legii.�

Autorul exceptiei invoca, de asemenea, si incalcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: �Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.�

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata urmatoarele:

In sistemul procesual penal romanesc, procesul penal este guvernat, printre alte principii, de principiul oficialitatii, ceea ce presupune ca sesizarea instantei de judecata se face, cu unele exceptii expres si limitativ prevazute de legea procesual penala, prin rechizitoriu intocmit de procuror, care exercita atributiile Ministerului Public. Asadar, titularul actiunii penale este Ministerul Public. Conform art. 2 din Codul de procedura penala, avand titlul marginal �Legalitatea si oficialitatea procesului penal�, �Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege�. Urmarirea penala se efectueaza direct de catre procuror ori de catre organele de cercetare penala ale politiei judiciare, sub conducerea si supravegherea parchetelor. Institutia judecatorului de instructie nu este prevazuta de lege si astfel instructia penala si supravegherea acesteia se fac de catre procuror.

Potrivit prevederilor art. 200 din Codul de procedura penala, �Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata�. Strangerea probelor nu se poate rezuma la simpla inventariere a acestora, ci ele trebuie administrate prin mijloacele de proba prevazute de lege.

Procurorul este singurul in drept sa emita actul de finalizare a urmaririi penale, fie prin rechizitoriu, daca dispune trimiterea in judecata, fie prin scoaterea de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale. Pentru a adopta oricare dintre aceste solutii, el trebuie sa faca o atenta si completa analiza si apreciere a tuturor probelor administrate in cursul urmaririi penale.

Aprecierea probelor de catre organul de urmarire penala nu prejudeca procesul penal, ci determina modul de finalizare a urmaririi penale. Chiar si solutiile de netrimitere in judecata pot fi atacate la instantele judecatoresti competente. Instanta de judecata este cea care face analiza si aprecierea finala a probelor administrate in ambele faze ale procesului penal si tot ea poate dispune readministrarea celor efectuate in cursul urmaririi penale, precum si completarea lor pe parcursul cercetarii judecatoresti.

Nici procurorul si nici instanta de judecata nu-si pot intemeia solutia numai pe anumite probe, selectiv alese, intrucat chiar art. 63 din Codul de procedura penala prevede ca probele nu au valoare dinainte stabilita, ci trebuie sa examineze si sa aprecieze totalitatea probelor administrate, sa le coroboreze si sa le stabileasca pe cele care sunt pertinente pentru solutionarea cauzei sub toate aspectele si pe care se poate intemeia o convingere corecta si o solutie justa .

Asa fiind, Curtea urmeaza sa respinga criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei.
[...]