Contestatie impotriva decizie/dispozitiei primarului prin care se respinge cererea de restituire in natura a unui imobil.

Procedura contencioasa. Judecata . Respectarea principului accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil.
Respectarea principului accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil.

Constitutia Romaniei: art. 21
Conventia Europeana a Drepturilor Omului: art. 6
Legea nr. 10/2001


Stabilirea obligatiei pentru instanta de a solutiona o contestatie intemeiata pe Legea nr. 10/2001, doar pe baza inscrisurilor depuse in etapa procedurii administrative ar avea ca efect ingradirea accesului liber la justitie, recunoscut prin art.21 din Constitutie si a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin acelasi articol din Constitutie si recunoscut partilor prin art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Or, un proces echitabil presupune un tratament egal aplicabil partilor implicate in proces, iar accesul la justitie nu se realizeaza numai prin posibilitatea de a sesiza instanta, ci si prin dreptul recunoscut partilor de a propune dovezile care sa le sustina pretentiile, precum si prin dreptul instantei de a cenzura pertinenta, concludenta si utilitatea lor, de a incuviinta administrarea probelor necesare pentru deplina stabilire a situatiei de fapt si de a-si intemeia solutia pe probele administrate.

Prin sentinta civila nr.280 din 3 martie 2004, Tribunalul Timis, Sectia civila, a admis contestatia formulata de reclamantele M.E. si M.L., a anulat dispozitia nr.2187 din 29 octombrie 2003, emisa de Primarul municipiului Timisoara, a constatat ca reclamantele isi legitimeaza calitatea de persoane indreptatite conform Legii nr.10/2001 si a obligat Primarul municipiului Timisoara sa solutioneze notificarea nr.186/2001, in conditiile art.18 lit.d din Legea nr.10/2001, cu referire la H.G. nr.498/2003.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin dispozitia nr.2187 din 29 octombrie 2003, s-a respins notificarea formulata de contestatoare pentru un imobil situat in Timisoara, cu motivarea ca solicitantele nu au facut dovada calitatii de persoane indreptatite si a dreptului de proprietate .
Din extrasul de carte funciara 14.277 Timisoara, nr.top 16899/XVII, rezulta insa ca imobilul pentru care s-a formulat cererea de restituire a apartinut contestatoarelor, de la care a fost preluat prin Decretul nr.92/1950. Asadar, contestatoarele si-au dovedit calitatea de persoane indreptatite, conform art.3 lit.a din Legea nr.10/2001.
Retine instanta de fond, ca termenul pentru depunerea actelor este de recomandare, iar in cadrul contestatiei formulate in baza art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, pot fi folosite acte ca mijloace de proba .
Curtea de Apel Timisoara, sectia civila, prin decizia civila nr.1142 din 26 mai 2004, a respins apelul declarat de Primarul municipiului Timisoara impotriva acestei hotarari, retinand ca in mod corect prin sentinta apelata s-a constatat ca reclamantele au calitate de persoane indreptatite, in sensul art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, si ca termenul prevazut de art.22 din lege este de recomandare .
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs Primarul municipiului Timisoara, Primaria municipiului Timisoara si Consiliul local al municipiului Timisoara care, in declaratia de recurs semnata de primar, invocand art.304 pct.8,9 si 10 C.pr.civ., sustin ca termenul prevazut de art.22 din Legea nr.10/2001 pentru depunerea actelor doveditoare are natura unui termen de decadere si, dupa expirarea lui, nu mai pot fi primite acte .
Acest termen a fost prelungit de mai multe ori, si nu ar fi existat vreo ratiune pentru prelungirea procedurii administrative de acordare a masurilor reparatorii, daca actele doveditoare puteau fi depuse direct in fata instantei, iar posibilitatea contestarii dispozitiilor implica dreptul instantelor judecatoresti de a verifica modul in care au fost respectate prevederile Legii nr.10/2001, in procedura administrativa. De altfel, O.U.G. nr.10/2003 prevede in mod expres ca actele depuse sau invocate dupa expirarea termenului prevazut de lege nu mai pot fi admise ca probe pentru solutionarea cauzei.
Recursul nu este intemeiat.
Sustinerea recurentilor ca instantele de fond si apel, care au stabilit dreptul reclamantelor prin luarea in considerare si a inscrisurilor depuse dupa expirarea termenului prevazut de lege pentru depunerea actelor doveditoare, au aplicat gresit dispozitiile art.22 din Legea nr.10/2001 si pe cele ale O.U.G. nr.10/2003, nu este intemeiata.
In mecanismul de punere in aplicare a Legii nr.10/2001, prima etapa o reprezinta procedura administrativa prealabila, reglementata de art.22-26 din legea republicata, iar obligatia persoanei indreptatite de a depune actele doveditoare este stabilita de art.23 din Legea nr.10/2001 republicata.
Termenul pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit prin mai multe ordonante de urgenta, ultima fiind OUG nr.10/2003, iar articolul 23 din lege, asa cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, prevede ca actele doveditoare pot fi depuse pana la data solutionarii notificarii.
Potrivit textului mentionat, entitatea investita cu solutionarea notificarii are obligatia sa ia in considerare toate actele depuse pana la data emiterii deciziei sau dispozitiei, dupa caz, iar stabilirea momentului pana la care, in etapa procedurii administrative, persoana indreptatita poate sa depuna actele doveditoare, nu limiteaza posibilitatea instantei, investita cu actiunea intemeiata pe art. 26 din lege, de a solutiona procesul, in cadrul procedurii judiciare, numai pe baza actelor depuse in etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligatiei pentru instanta de a solutiona pricina doar pe baza inscrisurilor depuse in etapa anterioara demersului judiciar ar avea ca efect ingradirea accesului la justitie, recunoscut prin art.21 din Constitutie si a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin acelasi articol din Constitutie si recunoscut partilor prin art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Or, un proces echitabil presupune un tratament egal aplicabil partilor implicate in proces, iar accesul la justitie nu se realizeaza numai prin posibilitatea de a sesiza instanta, ci si prin dreptul recunoscut partilor de a propune dovezile care sa le sustina pretentiile, precum si prin dreptul instantei de a cenzura pertinenta, concludenta si utilitatea lor, de a incuviinta administrarea probelor necesare pentru deplina stabilire a situatiei de fapt si de a-si intemeia solutia pe probele administrate.
Prin urmare, in prezenta cauza, corect, prin hotararea atacata a fost pastrata sentinta apelata, pronuntata de instanta de fond cu luarea in considerare a mentiunilor din cartea funciara nr.14277 partea I-a, partea II-a si partea aIII-a, depusa la dosar in completarea extrasului din aceeasi carte funciara, anexat la notificare .
Recurentii au invocat si motivele de recurs prevazute de art.304 pct.8 si 10 C.pr.civ., insa nu au formulat critici care sa faca posibila incadrarea in dispozitiile acestui text.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parati a fost respins.