M. Abatay si alti reclamanti, cetateni turci, avand domiciliul in Turcia sunt soferi in transportul international de marfuri.

Situatia de fapt
M. Abatay si alti reclamanti, cetateni turci, avand domiciliul in Turcia sunt soferi in transportul international de marfuri . Sunt salariatii unei firme turcesti, filiala a unei societati din Germania. Cele doua societati importa in Germania fructe din Turcia, pe care le transporta cu camioane inmatriculate in Germania.
Inainte de 1993 dreptul german prevedea ca personalul care lucreaza in transportul international pentru firme stabilite in Germania nu are nevoie de permis de munca . Dupa aceasta data nu aveau nevoie de permis doar cei care lucrau pentru angajatorii stabiliti in strainatate, iar dupa 1996 doar in cazul in care vehiculul este inmatriculat in statul de resedinta al angajatorului strain. In consecinta, dupa 1996 Oficiul pentru Ocuparea Fortei de Munca din Germania a refuzat sa le mai elibereze permise de munca .

Dreptul aplicabil
Interpretarea art. 41, par.1 din Protocolul Aditional la Acordul de asociere a Turciei cu Comunitatea Europeana si art. 13 din decizia nr.1/80 a Consiliului de Asociere .

Solutia si principiile degajate de CJCE
Intre Turcia si Comunitatea Economica Europeana exista inca din 1963 un Acord de asociere, completat in 1972 printr-un Protocol aditional. Decizia 1/80 a fost adoptata ulterior in cadrul acestui acord . Decizia contine clauze de �standstill� prin care se interzice introducerea de noi restrictii in anumite domenii, inclusiv in ceea ce priveste libertatea de stabilire, libertatea prestarii de servicii si conditiile de acces al lucratorilor ce se gasesc pe teritoriul unuia din cele doua state in situatie legala.
Dupa opinia Curtii cetatenii turci pot invoca aceste prevederi pentru a inlatura reglementarile germane interne contrare.
Pe de alta parte, Curtea a retinut ca soferii turci, desi se afla in Germania in mod legal, nu petrec destul de mult timp pe teritoriul Germaniei pentru a se putea integra in acest stat .
Deci aceasta clauza poate fi invocata de o firma stabilita in Turcia care presteaza legal servicii intr-un stat membru, cat si de soferii turci care lucreaza pentru o astfel de firma.
In schimb Curtea a stabilit ca, pentru ca un prestator sa poata invoca aceasta clauza de standstill trebuie ca serviciile sa fie destinate cetatenilor dintr-un alt stat membru, fapt ce nu se verifica in speta.

Evaluare
Din solutia Curtii se pot desprinde urmatoarele principii:
a) cetatenii statelor cu care Comunitatile au incheiat acorduri de asociere se pot adresa Curtii pentru aplicarea drepturilor reglementate de aceste acorduri (care fac parte din acquis-ul comunitar);
b) dreptul intern al statelor membre nu poate aduce atingere principiilor reglementate de Acordul de Asociere, in speta principiului liberei circulatii a serviciilor, similar celui reglementat de TCE.