Comisia a efectuat anchete in urma carora a concluzionat ca regimul tarifar preferential aplicabil persoanelor in varsta de peste 60-65 de ani pentru

40. Cazul: Comisia Europeana c. Italia, 16 ianuarie 2003

Situatia de fapt
In urma unor plangeri pe motivul discriminarii pe baza de rezidenta sau nationalitate privind accesul in unele muzee italian, Comisia a efectuat anchete in urma carora a concluzionat ca regimul tarifar preferential aplicabil persoanelor in varsta de peste 60-65 de ani pentru intrarea in diversele muzee italiene este intr-adevar discriminatoriu.
Comisia a pus in vedere Italiei sa modifice legislatia in domeniu, punand-o in conformitate cu principiul nediscriminarii. Guvernul italian a informat Comisia ca are in vedere schimbarea legislatiei astfel incat toate persoanele de peste 60-65 de ani din Europa sa beneficieze de gratuitate pentru muzeele italiene (aceasta masura fiind rezervata pana atunci doar persoanelor avand cetatenia italiana si anumitor rezidenti) Modificarea nu viza insa muzeele nationale si nici muzeele si monumentele din Florenta, Padova, Trevi si Venetia. In consecinta Comisia a introdus actiune in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene

Dreptul aplicabil
- art. 12 TCE (referitor la interzicerea discriminarii pe baza nationalitatii)
- art. 49 TCE (privind libertatea de prestare a serviciilor)

Solutia si principiile degajate de CJCE
In hotararea data Curtea reaminteste ca o reglementare nationala privitoare la accesul in muzeele dintr-un stat membru prin care se instituie o discriminare doar fata de turistii straini este interzisa. De altfel, egalitatea de tratament prevazuta in tratat interzice orice forma de discriminare, chiar si pe cele disimulate si care prin aplicarea unor criterii diferite de distinctie au acelasi rezultat. In acest caz, masura italiana prevede o diferenta de tratament fondata pe criteriul rezidentei, diferenta care este in principal in detrimentul cetatenilor din celelalte state membre.
Italia nu a contestat aceasta discriminare, ci a incercat sa se justifice invocand mai intai considerente de interes general ce tin de domeniul economic si fiscal: pe de o parte costurile generate de intretinerea si gestiunea bunurilor culturale, pe de alta parte a sustinut ca aceste avantaje constituie contraprestatia platii impozitelor prin care acesti rezidenti participa la gestionarea acestor bunuri .
Curtea considera ca argumentele de ordin economic nu pot fi acceptate, pentru ca nu exista o legatura directa intre un impozit aflat in sarcina rezidentilor italieni si aplicarea unor tarife preferentiale pentru accesul al muzeele sau monumentele respective.
Pe de alta parte guvernul italian a adus argumentul conform caruia reglementarile prin care s-au instituit acele avantaje nu sunt de competenta sa, ci de competenta autoritatilor locale. Curtea nu admis nici acest argument, pentru ca un stat membru este responsabil fata de Comunitate in ceea ce priveste respectarea obligatiilor comunitare.
Astfel, Curtea a declarat ca Italia a incalcat principiul libertatii de prestare a serviciilor si principiul non-discriminarii prin aceasta legislatie ce prevede avantaje tarifare discriminatorii in favoarea unor anumite categorii de persoane .

Evaluare
TCE interzice in ceea ce priveste libertatea de prestare a serviciilor, discriminarea directa sau indirecta in functie de criteriul nationalitatii sau resedintei prestatorului. De asemenea sunt interzise masurile nationale aplicate in mod nediscriminatoriu (este vorba de masuri care, aplicate uniform, pot conduce la dificultati mai mari pentru un prestator de servicii transfrontaliere decat pentru un prestator national, desi ambii furnizeaza servicii similare in acelasi stat) Masurile justificate de interes national trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: domeniul in care se ia masura sa nu fi fost armonizat; masura sa fie de interes general; sa nu fie discriminatorie; masura sa fie obiectiv necesara si proportionala cu scopul urmarit si sa respecte principiul recunoasterii reciproce. Din speta rezulta ca un stat membru nu poate invoca argumente de ordin economic sau faptul ca discriminarile au avut la baza decizii ale colectivitatilor locale.
Capitolul 3 privind libera circulatie a serviciilor, aflat in curs de negociere presupune atat transpunerea unui numar mare de acte comunitare (directive si decizii), cat si un nivel adecvat al capacitatii administrative pentru a putea aplica aceasta legislatie.