Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 ind. 1 alin. (1) din Codul se procedura penala

Decizia nr. 461 din 20 septembrie 2005, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 ind. 1 alin. (1) din Codul se procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 ind. 1 alin. (1) din Codul se procedura penala, exceptie ridicata de V.D. in Dosarul nr. 161/2005 Judecatoria Brad .
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in aceasta materie.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 161/2005, Judecatoria Brad a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 278 ind. 1 alin. (1) din Codul se procedura penala. Exceptia a fost ridicata de V.D. intr-o cauza penala avand ca obiect solutionarea plangerii impotriva unei solutii dispuse de Parchetul de pe langa Tribunalul Hunedoara.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate nu precizeaza nimic referitor la situatia in care procurorul nu a dat nici o solutie la cererea care ii era adresata pentru rezolvarea unui interes legitim . In acest mod procurorul poate da o solutie definitiva, prin simplul fapt ca �nu da solutie unei plangeri penale�, situatie care s-a vrut a fi evitata chiar prin introducerea art. 278 ind. 1 din Codul se procedura penala. Tocmai din aceste considerente, arata autorul exceptiei, este necesara �introducerea prevederii exprese ca lipsa unei solutii la oricare din modurile de sesizare a procurorului sa poata fi atacata la instanta�.

In final, autorul exceptiei releva chestiunile de fapt care s-au petrecut in cauza dedusa spre solutionare Judecatoriei Brad.
Judecatoria Brad si-a exprimat opinia in sensul ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (1) din Constitutie �in masura in care nu consacra dreptul persoanei ale carei interese au fost vatamate prin nesolutionarea de catre procuror a plangerii formulate conform art. 221 - 222 din Codul de procedura penala, de a se adresa cu plangere in fata instantei, in conditiile in care, potrivit art. 337 din Codul de procedura penala, initiativa extinderii procesului penal apartine procurorului�.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat rolul art. 278 ind. 1 din Codul de procedura penala nu este acela de a reglementa posibilitatea atacarii la instanta de judecata a tuturor actelor sau masurilor procurorilor, ci numai a solutiilor care finalizeaza procesul penal in faza de urmarire penala, asa cum a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 182/2005. Pentru celelalte acte sau masuri ale procurorului, Codul de procedura penala reglementeaza fie posibilitatea atacarii lor la procurorul ierarhic superior, fie posibilitatea contestarii lor in fata instantei de judecata, atunci cand dosarul se afla pe rolul acesteia. �Tacerea" procurorului este si ea, in anumite situatii, sanctionata de cod, in special atunci cand aceasta afecteaza drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei. A extinde, insa, sensul art. 278 ind. 1 si la atacarea in instanta a lipsei raspunsului fata de o plangere ar insemna a-l deturna de la sensul pentru care a fost instituit. Totodata, invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in materia extinderii dispozitiilor art. 278 ind. 1 alin. (1) din Codul de procedura penala si la alte situatii neprevazute de text, prin care s-a statuat ca aceasta extindere nu poate fi acceptata intrucat ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator pozitiv, in contradictie cu art. 61 din Constitutie .

Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. Astfel, arata ca art. 278 ind. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza posibilitatea formularii plangerii la instanta de judecata impotriva acelor acte prin care procurorul solutioneaza cauza penala, fara ca aceasta sa mai ajunga in fata instantei, respectiv impotriva �rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei, ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale date de procuror�.
Cu privire la dreptul de petitionare, arata ca acest drept fundamental prevazut de Constitutie se concretizeaza in cereri, reclamatii, sesizari, propuneri in legatura cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justitiei, la care autoritatile publice au obligatia de a raspunde in termenele si conditiile stabilite potrivit legii. Astfel, sesizarea instantei judecatoresti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori incalcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obtine numai pe calea justitiei nu este un aspect al dreptului de petitionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activitatii de judecata . In acest sens sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 17/2005, nr. 27/2005, nr. 175/2004 si nr. 511/2004.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 52 alin. (1) din Constitutie, considera ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica de a obtine, in conditiile legii, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost sesizata, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278 ind. 1 alin. (1) din Codul de procedura penala, introduse prin Legea 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, avand urmatorul continut: �Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.�

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (1) din Constitutie, care au urmatorul cuprins:
- Art. 51 alin. (4): �Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.�;
- Art. 52 alin. (1): �Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.�

Totodata, apreciaza ca prevederile legale criticate contravin si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la dreptul la o cale efectiva de atac.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, prin ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia solicita �introducerea prevederii exprese ca lipsa unei solutii la oricare din modurile de sesizare a procurorului sa poata fi atacata la instanta�.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, �fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului�.

Prin urmare, instanta de contencios constitutional nu se poate erija intr-un legislator pozitiv, aceasta fiind in contradictie cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 ind. 1 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de V.D. in Dosarul nr. 161/2005 al Judecatoriei Brad.

Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2005.