Act de control financiar. Societate pe actiuni. Reorganizare judiciara. Majorari de intarziere si penalitati adaugate creantelor nascute anterior desc

Legea nr.64/1995, art.37, art.60 alin.(7), art.87
O.G. nr.38/2002, art.IV alin.(2)

Aceeasi societate comerciala nu poate fi controlata pentru aceeasi perioada si pentru aceleasi impozite, daca nu au aparut date suplimentare necunoscute organului fiscal la data efectuarii primului control .
Potrivit reglementarilor contabile si fiscale, majorarile de intarziere sunt asimilate dobanzilor din punctul de vedere al naturii si al rolului acestora, iar penalitatile constituie sanctiuni pentru intarzierea platilor, ambele reprezentand cheltuieli pentru debitor . Astfel, in temeiul dispozitiilor art.87 din Legea nr.64/1995, coroborate cu dispozitiile art.IV alin.(2) din O.G. nr.38/2002, majorarile de intarziere si penalitatile nu pot fi adaugate crentelor nascute in sarcina unei societati comerciale anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciara.

Nota: Instanta a avut in vedere art.37 si art.60 alin.(7) din Legea nr.64/1995, astfel cum acestea au fost modificate prin O.G. nr.38/2002.

Prin actiunea formulata la data de 17 februarie 2003, reclamanta S.C. �M.� S.A. Vaslui a solicitat anularea deciziei nr.2/10 ianuarie 2003 emisa de Directia Generala de Control Contributii pentru Asigurari Sociale si Fond pentru Plata Ajutorului de Somaj din cadrul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, a procesului-verbal de control incheiat de organele de control din cadrul Directiei Generale de Munca si Solidaritate Sociala Vaslui, nr.1568/2002 si exonerarea de plata sumei de 41.271.460.768 lei.
In motivarea actiunii s-a aratat ca, prin procesul-verbal de control nr.236/2002, Directia Generala de Munca si Solidaritate Sociala Vaslui a verificat constituirea si incasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor din bugetul de asigurari sociale si din bugetul asigurarilor pentru somaj, retinand ca nu se calculeaza majorari si penalitati de intarziere in afara celor prevazute in planul de reorganizare, facandu-se aplicarea art.37 din Legea nr.64/1995.
Ulterior, prin procesul-verbal nr.1568/2002 Directia Generala de Munca si Solidaritate Sociala in mod nelegal a recalculat majorari si penalitati, desi reclamanta se afla in procedura de reorganizare judiciara, iar Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale - Directia Generala de Control Contributii pentru Asigurari Sociale si Fond pentru Plata Ajutorului de Somaj, in mod gresit, a respins contestatia prin decizia nr.2/10 ianuarie 2003. Reclamanta a precizat ca prin planul de reorganizare aprobat de creditori si confirmat de judecatorul sindic prin sentinta civila nr.58/2000 a Tribunalului Vaslui, data scadentei obligatiilor a fost stabilita, conform unui grafic, pana in anul 2005, astfel incat la acestea nu se pot calcula majorari si penalitati aferente anului 2002.
Prin sentinta civila nr.89/2003 a Curtii de Apel Iasi actiunea fost admisa.
Instanta a retinut ca reclamata nu datoreaza penalitatile si majorarile de intarziere la care a fost obligata deoarece a achitat la termen sumele prevazute in planul de reorganizare si - pe de alta parte - conform art.37 din Legea nr.64/1995, reclamanta aflandu-se in procedura de reorganizare, nu datoreaza aceste sume.
Impotriva sentintei civile nr.89/2003 a Curtii de Apel Iasi au declarat recursur Directia pentru Dialog, Familie si Solidaritate Sociala Vaslui si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.
In recursul Directiei pentru Dialog, Familie si Solidaritate Sociala Vaslui se arata ca instanta nu a avut in vedere adresa nr.5258/2001 a Ministerului Finantelor Publice, procesul-verbal din 29 noiembrie 2002 al Curtii de Conturi, Directia de Control Financiar Ulterior Vaslui si decizia nr.3678/2000 a Curtii Supreme de Justitie � Sectia contencios administrativ, acte in care se retine ca dobanzile si cheltuielile mentionate de art.37 din Legea nr.64/1995 nu se refera la majorari de intarziere si la dobanzi.
In recursul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, se precizeaza ca majorarile de intarziere si penalitatile sunt datorate in baza O.G. nr.38/30 ianuarie 2002, respectiv art.53 de modificare a art.60 din Legea nr.64/1995, pct.7), care prevede: �pentru neachitarea obligatiilor bugetare datorate atat inainte cat si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, debitorul datoreaza majorari de intarziere si penalitati conform legii speciale in materie, pana la data achitarii acestora sau, dupa caz, pana la data intrari in faliment�.
S-a mai aratat ca nu sunt aplicabile dispozitiile O.G. nr.61/2002 deoarece acest act normativ nu era in vigoare la data incheierii procesului-verbal de control nr.1568/27 noiembrie 2002.
Recursurile sunt nefondate.
Procesul-verbal de control nr.1568/27 noiembrie 2002 incheiat de Directia Generala de Munca si Solidaritate Sociala Vaslui a verificat perioada de activitate februarie 2000 - august 2002 a S.C. �M.� Vaslui aflata in procedura reorganizarii judiciare si a urmarit modul de constituire si virare a contributiei de asigurari sociale, contributiei pensiei suplimentare, contributiei fond agricultori, contributiei fond somaj angajator, contributiei individuale fond somaj. S-au calculat majorari de intarziere si penalitati in cuantum de 41.271.460.768 lei.
Actul de control este nelegal, deoarece aceeasi societate, pentru aceeasi perioada si pentru aceleasi impozite a fost verificata prin procesul-verbal nr.236/4 octombrie 2002 incheiat de Directia Generala de Munca si Solidaritate Sociala Vaslui, act prin care nu s-au stabilit debite.
Potrivit art.19 din O.G. nr.70/1997, controlul fiscal se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit si pentru fiecare perioada supusa impozitarii.
Cum pentru al doilea control nu au aparut date suplimentare, necunoscute organului fiscal la data efectuarii primului control, care sa modifice si sa influenteze rezultatele acestuia, procesul-verbal nr.1568/2002 este nelegal si in mod corect a fost anulat de instanta.
Anularea actului se impunea si din perspectiva dispozitiilor art.37 din Legea nr.64/1995 modificata prin O.G. nr.38/2002, care prevad ca �nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii....�.
Se constata ca reclamanta, la data controlului, se afla in procedura reorganizarii judiciare, iar debitele stabilite prin procesul-verbal atacat constau in majorari de intarziere si penalitati, care erau interzise in mod expres de textul citat.
De altfel, art. 37 din Legea nr.64/1995, in redactarea anterioara modificarii aduse prin O.G. nr.38/2002, prevedea in acelasi sens, insa in termeni generici: �nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor negarantate sau partilor negarantate din creantele garantate de la data deschiderii procedurii�.
Majorarile de intarziere sunt asimilate dobanzilor din punctul de vedere al naturii si rolului acestora, penalitatile constituie sanctiuni pentru intarzierea platilor insa ambele reprezinta cheltuieli pentru debitor, in acest fel fiind calificate de reglementarile contabile si fiscale.
Este reala sustinerea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale in sensul ca O.G. nr.38/30 ianuarie 2002 pentru modificarea Legii nr.64/1995, respectiv art.53 de modificare a art.60 din Legea nr.64/1995, pct.7) prevede ca �pentru neachitarea obligatiilor bugetare datorate atat inainte cat si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, debitorul datoreaza majorari de intarziere si penalitati de intarziere�. Insa, art.IV alin.(1) din O.G. nr.38/2002 stipuleaza ca �procedurile deschise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante vor continua sa fie administrate si lichidate conform prevederilor legale in vigoare anterioare modificarilor si completarilor aduse Legii nr.64/1995 prin prezenta ordonanta�.
Asadar, textul invocat de recurent nu are aplicabilitate, intrucat intimata reclamanta se afla in procedura reorganizarii judiciare din anul 2000.
Sustinerile recurentei Directia pentru Dialog, Familie si Solidaritate Sociala Vaslui privind actele enumerate in motivarea recursului, nu pot fi retinute. Continutul adresei nr.5258/2001 a Ministerului Finantelor Publice, procesul-verbal al Curtii de Conturi si decizia de speta a Curtii Supreme de Justitie, reprezinta aprecieri ale autoritatilor de la care emana referitoare la alte situatii si nu la acea dedusa judecatii.
Pentru considerentele expuse, procesul-verbal de control si decizia nr.2/2003 a Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale au fost anulate in mod corect de catre curtea de apel, astfel incat recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Avand in vedere ca prin O.G. nr.86/2003 Ministerul Finantelor Publice s-a subrogat in drepturile Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, iar Directia Generala a Finantelor Publice Vaslui s-a subrogat in drepturile Directiei pentru Dialog, Familie si Solidaritate Sociala Vaslui, decizia va fi pronuntata si fata de aceste autoritati publice.
Recursurile au fost respinse.