Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal

Decizia nr. 502 din 4 octombrie 2005, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 938 din 20 octombrie 2005

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal, exceptie ridicata de D.E.M. in Dosarul nr. 141/2005 al Judecatoriei Roman .
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila, deoarece critica autorului exceptiei vizeaza o problema de interpretare si de aplicare a prevederilor art. 215 din Codul penal si nicidecum o eventuala contradictie a acestora cu dispozitiile din Legea fundamentala.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 141/2005, Judecatoria Roman a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal.
Exceptia a fost ridicata de D.E.M. in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca atat organul de urmarire penala, cat si instanta de judecata au interpretat gresit fapta si imprejurarile in care aceasta a fost comisa, incadrand-o in infractiunea de inselaciune prevazuta si pedepsita de art. 215 din Codul penal. Aceasta situatie este, in opinia autorului, de natura a-i ingradi liberul acces la justitie si dreptul la aparare in derularea unui proces penal care se judeca dupa norme interpretate si aplicate neunitar.

Judecatoria Roman opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin accesului liber la justitie sau dreptului la aparare. In acest sens a invocat jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin Decizia Plenului nr. 1/1994 si Decizia nr. 16/1999, a statuat ca �liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia�.

Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate sunt norme de drept substantial care nu ingradesc sub nici un aspect dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime. Astfel, prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate incrimineaza variante ale infractiunii de inselaciune ca o grava fapta antisociala contra patrimoniului, constand in inselarea increderii participantilor la raporturile juridice patrimoniale. De altfel, in toate sistemele de drept inselaciunea ori escrocheria este o fapta incriminata si sever sanctionata.
De asemenea, art. 215 din Codul penal nu contine dispozitii contrare dreptului partilor de a beneficia in cursul procesului penal de toate garantiile dreptului la aparare.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 215 din Codul penal, cu urmatorul continut:
"Inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 12 ani.
Inselaciunea savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni .
Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.
Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin. (1), daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. (2).
Inselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi .�

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la aparare si ale art. 126 alin. (3) referitoare la interpretarea si aplicarea unitara a legii.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca sustinerea privind impiedicarea accesului la justitie nu poate fi primita in conditiile in care cauza la care se refera autorul exceptiei se afla chiar la instanta judecatoreasca, dupa cum nu poate fi primita nici sustinerea privind incalcarea dreptului sau la aparare, in conditiile in care, cauza aflandu-se in curs de judecata, autorul exceptiei poate uza de toate mijloacele de aparare prevazute de lege si poate exercita caile de atac impotriva hotararii pe care urmeaza sa o pronunte instanta.

Curtea constata, de asemenea, ca, in realitate, autorul exceptiei nu critica art. 215 din Codul penal, ci incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata, ceea ce, in opinia sa, ii incalca dreptul la aparare si accesul liber la justitie.

Astfel, in cauza se pune o problema de aplicare a legii, si nu de constitutionalitate, deoarece aspectele referitoare la aplicarea legii nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, intrucat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, �Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei�.

In concluzie, avand in vedere ca problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constitutional si ca in sustinerea exceptiei nu se reclama contrarietatea dispozitiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constata ca exceptia este inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal, exceptie ridicata de D.E.M. in Dosarul nr. 141/2005 al Judecatoriei Roman .

Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 octombrie 2005.