Cerere de restituire in natura a unui teren expropriat de stat, ce face parte dintr-un ansamblu hotelier.

Drept civil. Drept de proprietate Cerere de restituire in natura a unui teren ce face parte dintr-un ansamblu hotelier.
- Cerere de restituire in natura a unui teren expropriat de stat .

Lege nr. 10/2001: art. 9 alin. (2), art. 11 alin.(3),
alin. (4) si alin. (9)

Textul art.11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit caruia �in cazul in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional intreg terenul afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru intregul imobil�, reglementeaza o ipoteza distincta de cea avuta in vedere prin art.11alin. (3), care prevede restituirea in natura a partii de teren ramasa libera cand lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul partial si masuri reparatorii prin echivalent pentru partea ocupata de constructii noi si pentru cea necesara bunei utilizari, cu observatia ca formularile de �functional� si de �necesara in vederea bunei utilizari� sunt practic echivalente ca premisa terminologica.
Ratiunea acestor reglementari rezida din aceia ca, in covarsitoarea majoritate a cazurilor, lucrarile efectuate nu au ocupat in intregime terenul expropriat, deoarece normele edilitare, indiferent de natura constructiei sau a amenajarii, se opun in principiu la un coeficient de ocupare a terenului de 100%.
In cuprinsul notiunilor echivalente aratate se includ astfel acele parti din terenul expropriat care, nefiind situate sub constructii, sunt necesare pentru buna utilizare a constructiilor, tinand de standardul obligatoriu sau, cel putin, obisnuit pentru destinatia constructiilor, fara a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar.

V.A. a notificat Primaria municipiului Mangalia in conditiile art.21 din Legea nr.10/2001 solicitand restituirea in natura a suprafetei de 500 mp din terenul preluat de stat �fara nici o despagubire, in baza decretului de expropriere nr.442 din 1 octombrie 1970� din proprietatea mamei sale E.V., decedata la 30 decembrie 1994, al carei unic mostenitor este.
Primaria municipiului Mangalia a inaintat notificarea Ministerului Administratiei si Internelor, in calitatea acestuia de detinator al terenului transmis prin Hotararea Guvernului nr.757 din 31 octombrie 1994.
Ministerul Administratiei si Internelor a emis decizia nr.557 din 7 octombrie 2003, prin care � motivand ca terenul a trecut in proprietatea statului cu titlu valabil prin art.29 din Decretul nr.442/1970, nefiind posibila restituirea in natura � a respins cererea de restituire in natura si a oferit notificatorului masura reparatorie prin echivalent constand in despagubiri banesti in suma de 644.765.172 lei reprezentand valoarea estimativa a terenului.
V.A. a introdus contestatie in temeiul art.24 alin(7) si (8) din Legea nr.10/2001, solicitand modificarea deciziei in sensul admiterii cererii sale si restituirii in natura a suprafetei de 485 mp, cu motivarea ca asemenea masura este posibila fara a fi perturbata functionalitatea complexului �Diana� din statiunea turistica �Saturn II�, suprafata ceruta fiind situata in curtea complexului cu utilizarea de spatiu verde intre gardurile de pe latura nord-vestica, putand fi parcelata.
Tribunalul Bucuresti � Sectia a V-a civila a pronuntat sentinta civila nr.586 F din 17 iunie 2004, prin care a admis contestatia, a anulat decizia atacata si a obligat Ministerul Administratiei si Internelor sa restituie in natura contestatorului terenul in suprafata de 485 mp identificat prin raportul de expertiza intocmit de M.C.
Apelul declarat de Ministerul Administratiei si Internelor a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.703 din 18 aprilie 2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a IV-a civila.
Ca situatie de fapt rezultata din probele administrate si necontestata de parti, instantele au stabilit ca terenul a trecut din proprietatea autoarei contestatorului in proprietatea statului pe cale de expropriere fara plata dispusa prin Decretul nr.442 din 1 octombrie 1970 in scopul construirii statiunii turistice �Saturn�, scop care a fost atins, terenul facand parte din suprafata de 5300 mp aferenta complexului �Diana�, transmis de catre stat in administrarea Ministerul Administratiei si Internelor prin Hotararea Guvernului nr.757 din 31 octombrie 1994, iar din suprafata totala a terenului, suprafata de 2300 mp, care include si terenul in litigiu, are destinatia de curte imprejmuita cu garduri a complexului �Diana�, fiind utilizata ca spatii verzi.
In raport cu asemenea stare de fapt, instantele au statuat ca, pe de o parte, terenul nu este necesar potrivit scopului pentru care a fost trecut in proprietatea statului, folosinta lui nefiind esentiala pentru buna desfasurare a activitatilor de utilitate publica sau sociala, ceea ce inseamna ca mentionatul complex hotelier �Diana� nu ocupa functional intregul teren, iar pe de alta parte ca nu s-a emis o hotarare de guvern care sa stabileasca imposibilitatea restituirii in natura .
Potrivit acestui rationament, instantele au constatat incidenta prevederilor art.11(4) si art.16(3) din Legea nr.10/2001, in temeiul carora au adoptat solutiile expuse.
Ministerul Administratiei si Internelor a declarat recurs solicitand casarea hotararilor si, pe fond, respingerea contestatiei, sustinand, in esenta, ca instantele au incalcat prevederile art.11 alin. (4) din Legea nr.10/2001 si au aplicat gresit prevederile art.16 alin. (3) din aceeasi lege.
Recursul este intemeiat pentru cele ce succed.
In primul rand se constata ca instantele au examinat gresit cauza prin prisma dispozitiilor art.16 din Legea nr.10/2001, text legal inaplicabil in cazul imobilelor expropriate, al caror regim juridic are o reglementare speciala, distincta si exclusiva prin prevederile art.11 din aceeasi lege, al carui domeniu de aplicare vizeaza toate cazurile de expropriere, indiferent daca au fost facute cu titlu valabil sau fara titlu si fara a distinge dupa cum s-a platit ori nu o despagubire .
In al doilea rand, instantele au incalcat prevederile aplicabile in cauza, anume cele continute de art.11 alin. (4) din lege, potrivit carora �in cazul in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional intreg terenul afectat masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru intregul imobil�.
Textul reglementeaza o ipoteza distincta de cea avuta in vedere prin art.11 alin. (3), care prevede restituirea in natura a partii de teren ramasa libera cand lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul partial si masuri reparatorii prin echivalent pentru partea ocupata de constructii noi si pentru cea necesara bunei utilizari, cu observatia ca formularile de �functional� si de �necesara in vederea bunei utilizari� sunt practic echivalente ca premisa terminologica.
Ratiunea acestor reglementari rezida din situatia ca, in covarsitoarea majoritate a cazurilor, lucrarile efectuate nu au ocupat in intregime terenul expropriat, deoarece normele edilitare, indiferent de natura constructiei sau a amenajarii, se opun in principiu la un coeficient de ocupare a terenului de 100%.
In cuprinsul notiunilor echivalente aratate se includ astfel acele parti din terenul expropriat care, nefiind situate sub constructii, sunt necesare pentru buna utilizare a constructiilor, tinand de standardul obligatoriu sau, cel putin, obisnuit pentru destinatia constructiilor, fara a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar.
Prin prisma acestei chestiuni de principiu este de observat ca in cauza de fata partea de teren in litigiu face parte structural din perimetrul unui ansamblu hotelier, servind scopului turistic pentru care complexul �Diana� a fost construit, fiind afectat de existenta unei alei pietonale si a doua constructii usoare (foisoare), asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica .
De altfel, tocmai tinand cont de afectatiunea terenului de pe vechiul sau amplasament, instantele au dispus restituirea in natura doar partial pe vechiul amplasament, procedand practic la o translatiune a amplasamentului terenului restituit in natura inspre doua laturi ale perimetrului ansamblului turistic, asa incat terenul restituit in natura sa ocupe un colt din intreg terenul ocupat de complexul �Diana�, evitandu-se astfel construirea unei enclave inconjurata de restul terenului din componenta complexului.
Practic, instantele au dispus numai partial restituirea in natura pe vechiul amplasament, compensand diferenta din terenul expropriat cu un teren echivalent, ceea ce insa art.11 nu prevede ca masura reparatorie.
Asadar, in mod gresit instantele au aplicat legea prin restituirea terenului in natura in modalitatea aratata, neobservand ca in raport cu specificul situatiei terenul expropriat a fost folosit potrivit scopului exproprierii, iar lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea au fost realizate si ocupa functional intreg terenul afectat.
Ca urmare, terenul in litigiu are regimul juridic reglementat prin art.11 alin. (4) din Legea nr.10/2001, fiind incidente prevederile art.11 alin. (9) cu trimitere la art.9 alin. (2) din lege, in sensul ca masurile reparatorii cuvenite contestatorului constau numai prin echivalent, astfel ca este legala oferta facuta prin decizia atacata constand in despagubiri banesti.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis, hotararile date in cauza au fost casate, iar pe fond contestatia a fost respinsa ca neintemeiata.