Braseria Budweiser Budvar, cu sediul in localitatea ceha Budweis, produce si exporta in Austria bere cu marca �Budweiser Budvar�

Situatia de fapt
Braseria Budweiser Budvar, cu sediul in localitatea ceha Budweis, produce si exporta in Austria bere cu marca �Budweiser Budvar�. Societatea Ammersin, cu sediul in Austria comercializa berea cu marca �American Bud�, produsa de o societate cu sediul in St Louis, SUA. Intre Austria si fosta Republica Cehoslovacia s-a incheiat in 1976 un tratat de protejare a indicatiilor geografice de origine pentru produselor alimentare regionale ale celor doua parti. In anexa care enumera indicatiile geografice a caror protectie este asigurata de parti este mentionata si marca �Bud�.
Avand ca baza legala acest tratat, braseria Budweiser Budvar a solicitat instantei austriece interzicerea comercializarii pe acest teritoriu de catre societatea Ammersin a berii cu marca �American Bud�. Judecatorul austriac a introdus un recurs prejudicial in fata instantei de la Luxemburg, pentru a stabili in ce masura sunt conforme legislatiei comunitare si pot fi aplicate in speta dispozitiile unui tratat bilateral, care acorda protectie unei indicatii geografice chiar daca nu exista pericolul inducerii in eroare a consumatorilor.

Dreptul aplicabil

- Regulamentul 2081/92 privind protectia indicatiilor geografice si a denumirilor de origine
- Articolul 28 TCE: �Intre statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent acestora.�
- Articolul 30 TCE: �Dispozitiile articolelor 28 si 29 nu impiedica impunerea unor interdictii sau restrictii la import, export sau tranzit, justificate de ratiuni de morala publica, ordine publica, securitate publica, protectia sanatatii si vietii persoanelor si animalelor, (�), protectia proprietatii industriale si comerciale.(�)�
- Articolul 307, al.1 TCE: �Dispozitiile prezentului tratat nu aduc atingere drepturilor si obligatiilor rezultate din conventii incheiate inainte de 1 ianuarie 1958 sau pentru statele care au aderat mai tarziu, inaintea aderarii, intre unul sau mai multe state membre, pe de o parte, si unul sau mai multe state terte, pe de alta parte .�

Solutia si principiile degajate de CJCE
In solutia data Curtea a stabilit ca dispozitiile Regulamentului 2081/92 nu se opun aplicarii unui tratat bilateral care protejeaza o indicatie geografica simpla si indirecta (nu exista legatura directa intre o calitate a produsului si originea sa geografica, ci are doar rolul sa informeze consumatorul ca produsul provine dintr-o anumita regiune sau dintr-un anumit stat)
In schimb dispozitiile tratatului amintit pot constitui un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor care sunt legal comercializate pe teritoriul unui stat membru, contravenind astfel articolului 28 TCE care interzice orice restrictii la importul marfurilor.
Dupa ce stabileste aplicarea de principiu a articolului 28 in speta, Curtea verifica in ce masura o asemenea restrictie la import poate fi justificata de exceptiile prevazute la articolul 30 TCE. Instanta constata ca aplicarea dispozitiilor tratatului bilateral in speta are ca obiectiv asigurarea unei concurente loiale, inscriindu-se in �protectia proprietatii industriale si comerciale� din cadrul articolului 30 TCE.
Prin urmare, daca judecatorul national stabileste in urma cercetarilor efectuate ca denumirea �Bud� desemneaza o regiune de pe teritoriul Cehiei, iar aceasta denumire trebuie protejata in conformitate cu regimul proprietatii industriale si comerciale, dreptul comunitar nu se opune extinderii protectiei denumirii respective pe teritoriul Austriei, in conformitate cu prevederile tratatului bilateral incheiat intre cele doua state.
In ceea ce priveste tratatul bilateral invocat de Cehia, pozitia Curtii merge in sensul recunoasterii opozabilitatii drepturilor si obligatiilor rezultand din acest act, fiind vorba de un tratat incheiat de un stat membru (Austria) inainte de aderarea la Uniune, aplicandu-se deci dispozitiile articolului 307, al.1 TCE (in prealabil trebuie insa stabilit de judecatorul national daca tratatul este inca in vigoare in urma schimbarilor intervenite in situatia juridica a unei parti-respectiv dezmembrarea Cehoslovaciei, parte originara la tratat si succesiunea Republicii Cehe la acordurile internationale incheiate de fostul stat)
In acest context, Curtea reaminteste ca potrivit articolului 307 TCE, chiar daca obligatiile rezultand din tratatul incheiat de un stat membru inainte de aderarea la Uniunea Europeana ar fi incompatibile cu legislatia comunitara, pana la eliminarea incompatibilitatilor judecatorul national poate sa aplice dispozitiile tratatului bilateral.

Evaluare
Este una din hotararile in care Curtea interpreteaza articolul 307 TCE intr-un sens protector fata de drepturile ce rezulta pentru statele terte din acordurile incheiate cu statele membre inainte de aderarea acestora din urma la UE, in timp ce in jurisprudenta anterioara Curtea s-a aratat mult mai reticenta fata de situatia acordurilor �pre-comunitare� incompatibile cu acquis-ul comunitar, aplicand principiul prevalentei interesului comunitar asupra celui national si sanctionand statele membre care au aplicat dispozitiile unor tratate incompatibile cu acquis-ul comunitar.
Prin urmare, statele membre pot aplica dispozitiile unor tratate anterioare aderarii, chiar daca acestea sunt incompatibile cu dreptul comunitar, datorita exceptiei prevazute de articolul 307 alin. 1 TCE.
Din punctul de vedere al Romaniei (si al statelor care adera in 2004 si candidate), regulile jurisprudentiale degajate de CJCEdin aceasta speta vor face obiectul unei abordari diferite, in conditiile in care in negocierile de aderare (capitolul 26, relatii externe) si in cuprinsul tratatului de aderare (pentru statele care adera in 2004, articolul 6.10), statele care adera si candidate si-au asumat obligatia de a asigura compatibilitatea cu acquis-ul comunitar existent la data aderarii a tuturor acordurilor internationale la care sunt parte .
Cu toate acestea, in ipoteza in care solutia la care se va ajunge in urma renegocierii unor acorduri nu ar fi perfecta din punctul de vedere al acoperirii incompatibilitatilor cu acquis-ul comunitar si in special in cazul in care Comisia Europeana ar fi agrea o astfel de solutie negociata (de exemplu, cazul Tratatul romano-american privind incurajarea si protejarea reciproca a investitiilor), speta de fata ar putea furniza un precedent valoros pentru argumentarea mentinerii unei solutii care ar avea ca fundament tratatul bilateral.