Dl. Ramstedt si Skandia au convenit ca o parte din pensia d-lui Ramstedt sa fie asigurata prin subscrierea, de catre Skandia, a unei asigurari de pe

Situatia de fapt
Ola Ramstedt, cetatean suedez cu resedinta in Suedia, este salariat la societatea suedeza Skandia. Dl. Ramstedt si Skandia au convenit ca o parte din pensia d-lui Ramstedt sa fie asigurata prin subscrierea, de catre Skandia, a unei asigurari de pensie complementare la o societate de asigurari dintr-un alt stat membru. Dl. Ramstedt si Skandia au solicitat Comisiei Administrative Fiscale daca aceasta asigurare ar putea fi considerata ca o asigurare de batranete. Comisia a considerat ca, potrivit dispozitiilor din legislatia suedeza, aceasta asigurare ar fi considerata de capital .
Instanta superioara in fata careia s-a facut recurs, a cerut CJCE sa se pronunte asupra compatibilitatii dintre legislatia suedeza si reglementarile comunitare in acest domeniu . In domeniul asigurarilor complementare de pensie, subscrise si ale caror prime sunt platite de angajator in favoarea unui angajat, legislatia suedeza face distinctie intre asigurarile de persoane in varsta (assurance vieillesse) si cele de capital (assurance capitaux)
In materie de fiscalitate directa, cele doua tipuri de asigurari sunt supuse unor regimuri de deducere diferite avand efecte mai putin favorabile pentru asigurarile de capital, si, in consecinta, pentru asigurarile complementare de pensie facute la un asigurator dintr-un alt stat membru. Cotizatiile platite de catre angajator cu titlu de asigurare de batranete sunt imediat deductibile din rezultatul sau impozabil iar pensia care este varsata ulterior este in intregime impozabila cu titlu de impozit pe venit pe care va trebui sa-l plateasca salariatul pensionat. Cotizatiile varsate in cadrul unei asigurari de capital nu sunt deductibile, dar angajatorul dispune de un drept de deducere a sumelor pe care s-a angajat prin contract sa le verse salariatului. Pentru salariat sumele primite constituie un venit din munca impozabil.

Dreptul aplicabil
Sunt aplicabile dispozitiile din Tratatul CE relative la libera prestare de servicii (art. 49 TCE si urm.) .

Solutia si principiile degajate de CJCE
Curtea precizeaza mai intai ca, potrivit regulilor comunitare, prestatiile oferite in schimbul unei remuneratii sunt considerate drept servicii . In speta, cotizatiile varsate de Skandia constituie contraprestatia economica a pensiilor pe care le va primi dl. Ramstedt daca isi va inceta activitatea .
Curtea considera ca reguli fiscale de genul celor in vigoare in Suedia constituie o ingradire a liberei prestari de servicii . Aceste reguli sunt susceptibile de a descuraja angajatorii suedezi sa incheie asigurari de pensie complementare la societati de asigurare aflate in alt stat membru.
Curtea, dupa analizarea argumentelor prezentate de guvernul suedez, hotaraste ca regulile aflate in vigoare nu sunt justificate.
In ceea ce priveste nevoia de a asigura coerenta fiscala a sistemului national, Curtea constata ca, pentru a beneficia de o asemenea justificare este necesar sa existe o legatura directa intre facultatea de a deduce cotizatii si caracterul impozabil al sumelor varsate de catre asiguratori. Trebuie sa existe o masura compensatorie care sa contrabalanseze dezavantajul fiscal suferit de un angajator care a ales o societate de asigurari din alt stat membru spre deosebire de un angajator care a incheiat o asigurare de acelasi fel la o societate de asigurari nationala .
Curtea estimeaza ca eficacitatea controalelor fiscale poate fi asigurata prin metode care sa nu aduca atingere principiului liberei prestari de servicii, dand exemplu in acest sens aplicarea directivei comunitare din 1977 care prevede posibilitatea schimbului de informatii relative la impozit, intre autoritatile competente din statele membre.
In ceea ce priveste nevoia de a asigura baza de calcul a statului membru, Curtea reaminteste principiul potrivit caruia un avantaj fiscal rezultand, pentru prestatorii de servicii, din nivelul de fiscalitate redus existent in statul in care acestia sunt stabiliti, nu ar constitui, pentru alt stat membru, o justificare a unui tratament fiscal mai putin favorabil aplicat destinatarilor serviciilor stabiliti in acest din urma stat .
Evaluare
Trebuie sa existe o masura compensatorie care sa contrabalanseze dezavantajul fiscal suferit de un angajator care a ales o societate de asigurari din alt stat membru spre deosebire de un angajator care a incheiat o asigurare de acelasi fel la o societate de asigurari nationala .
Precizarea adusa de Curte va trebui sa se reflecte in legislatia si practica romaneasca dupa ce Romania va deveni stat membru.
In prezent, in legislatia romana, sunt aplicabile dispozitiile legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii completat de O.G. 23/ 9. 04. 2003 si O. G.40/ 19. 05. 2003