Plangere impotriva solutiei de infirmare a rezolutiei de neincepere a urmaririi penale. Inadmistbilitate

Din economia dispozitiilor art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala , rezulta ca este supusa controlului judecatoresc, in conditiile acestui text, exclusiv dispozitia de netrimitere in judecata (nota MCP).

Intrucat petentul a sesizat instanta cu plangere formulata impotriva unei solutii de infirmare a rezolutiei de neincepere a urmaririi penale si de trimitere a dosarului, in vederea continuarii cercetarilor, care nu este un act prevazut de art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala , aceasta este inadmisibila.

***

Prin sentinta nr. 601 din 3 noiembrie 2005, inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, a respins, ca inadmisibila, plangerea peten-tului D.C. impotriva rezolutiei date in dosarul nr. 16/P/2O05 al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia parchetelor militare, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de M.S., sub aspectul infractiunii prevazute de art. 272 Codul penal .

Prin rezolutia nr. 3581/2005 din 11 august 2005, a fost admisa plangerea pelentului formulata impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, a fost infirmata rezolutia atacata si s-a dispus continuarea cercetarilor.
Petentul a formulat plangere, intemeiata pe art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala
Prin sentinta nr. 601 din 3 noiembrie 2005, inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, a respins plangerea formulata de petentul D.C., ca inadmisibila, retinand ca aceasta nu priveste unul din actele procesuale prevazute de art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala .
Impotriva hotararii primei instante, petentul D.C. a declarat recurs.

Recursul este nefondat.
Din economia dispozitiilor art. 228 Codul de procedura penala , cu referire Ia art. 200 din acelasi cod, rezulta finalitatea actelor premergatoare, constand in obtinerea datelor necesare inceperii urmaririi penale. Aceste date privesc existenta faptei, imprejurarea ca fapta a fost savarsita de catre faptuitorul si ca acesta raspunde penal.

Prin acelasi text, legiuitorul a avut in vedere si situatia in care actele premergatoare efectuate releva inutilitatea inceperii urmaririi penale.
Convingerea formata in temeiul actelor premergatoare obliga procurorul, dupa caz, la o solutie procesuala de incepere a urmaririi penale sau de neincepere a acesteia.

In concluzie, rezolutia sau ordonanta, dupa caz, de incepere sau de neincepere a urmaririi penale, conform art. 228 Codul de procedura penala , are un caracter procesual riguros de act de dispozitie al organului de urmarire penala, sesizat in unui din modurile prevazute de legea procesuala penala, dat in conditii determinate.
Drept urmare, in raport cu caracterul imperativ al normelor legale mentionate si in lipsa temeiului legal, principiul echipolentei nu poate fi invocat, pentru ca altor acte, nedeterminate de legea procesuala penala, sa li se atribuie natura si efectele rezolutiei sau ordonantei, dupa caz, de incepere sau de neincepere a urmaririi penale.
Or, in cauza, organul de urmarire penala a infirmat o rezolutie de neincepere a urmaririi penale.
Plangerea petentului priveste solutia de infirmare a rezolutiei de neincepere a urmaririi penale si de trimitere a dosarului, in vederea continuarii cercetarilor.

Ca atare, recursul se constata a fi nefondat, plangerea formulata de petent privind, intr-adevar, un act procesual neprevazut de art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala
In fine, din economia dispozitiilor art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala , rezulta cu evidenta ca este supusa controlului judecatoresc, in conditiile acestui text, exclusiv dispozitia de neincepere a urmarii penale, confirmata ca urmare a respingerii plangerii formulate corespunzator posibilitatii legale reglementate in favoarea partii vatamate, prin art. 275-278 din acelasi cod.

Este exclusa orice alta interpretare a textului legal mentionat, in raport cu imprejurarea ca normele legale privind desfasurarea procesului penal, astfel cum acestea sunt prevazute de legea procesuala penala, sunt de ordine publica, asa incat incalcarea lor ar duce la nulitatea oricarui act procesual sau hotarare judecatoreasca care le-ar nesocoti.

Totodata, o alta concluzie dedusa pe cale de interpretare este exclusa, intrucat ar insemna a atribui legiuitorului ceea ce nu a gasit necesar sa prevada si, in consecinta, ar altera vointa reala a acestuia.

Or, in cauza, petentul a sesizat Sectia penala a inaltei Curti de Casatie si Justitie cu plangerea formulata impotriva unui act neprevazut de art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala
Asa fiind, in mod corect instanta sesizata a respins plangerea, ca inadmisibila, hotararea atacata nefiind supusa nici unuia din cazurile de casare prevazute in art. 3859 Codul de procedura penala