Taxa pe valoarea adaugata. Investitii. Deducerea unor cheltuieli conform Ordonantei Guvernului nr.3/1992

Taxa pe valoarea adaugata este deductibila daca cheltuielile de investitii au fost destinate nevoilor societatii, chiar daca spatiul comercial nu este proprietatea societatii si este detinut in baza unui contract de comodat.

Societatea Comerciala �B� a chemat in judecata Ministerul Finantelor si Directiile Generale ale Finantelor Publice si Controlului de Stat ale judetelor Bihor si Maramures si a cerut sa se anuleze decizia nr.844/2000 si procesul verbal de control nr.5/1999 in baza carora este obligata sa plateasca suma de 38.909.683 lei reprezentand TVA si 40.231.019 lei majorari de intarziere.
Reclamanta a sustinut ca plata TVA stabilita in sarcina sa nu este datorata, deoarece cheltuielile in suma de 181.278.927 lei pentru care s-a calculat TVA au fot efectuate pentru cumpararea materialelor de constructii necesare amenajarii spatiului sau de productie: ateliere, spalatorie si birouri.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinta civila nr.136/2000, a admis actiunea retinand ca cheltuielile facute de reclamanta sunt aferente realizarii veniturilor, si deductibile fiscal.
Au declarat recursuri paratii sustinand ca TVA nu este deductibila, deoarece materialele de constructii cumparte de reclamanta au fost folosite la imobilul proprietatea administratorului societatii si ca spatiul comercial fiind incheiat nu poate fi sediu al reclamantei.
Recursurile nu sunt intemeiate.
Potrivit dispozitiilor art.19 lit.b din Ordonanta Guvernului nr.3/1992 republicata �pentru efectuarea dreptului de deducere TVA, aferenta intrarilor, agentii economici sunt obligati sa justifice ca bunurile in cauza sunt destinate pentru nevoile firmei si sunt proprietatea acesteia�.
Or, in cauza, materialele de constructoii, in vlaoare de 181.278.927 lei, au la baza documente legale in care cumparatoare este prevazuta reclamanta, si au fost incorporate in investitia finalizata in proportie de 90%.
Pe de alta parte, din autorizatia de construire nr.1528/1999 si schitele anexate autorizatiei rezulta ca lucrarile de extindere, modificare si etajare, reprezinta spatii comerciale, ateliere de productie, spalatorie, birouri, specifice obiectului de activitate al reclamantei.
Deci, investitia a fost efectuata pentru nevoile firmei, respectiv pentru realizarea obiectului sau de activitate � industrie in proportie de 77,46% - ea fiind aferenta realizarii veniturilor.
Imprejurarea ca spatiul comercial nu este proprietatea societatii reclamante si este detinut in baza unui contract de comodat, nu prezinta relevanta pentru aplicarea dispozitiilor art.19 din Ordonanta Guvernului nr.3/1992, deoarece conditiile prevazute in acest text pentru deducerea TVA, au fost respectate, cheltuielile fiind facute pentru o investitie destinata nevoilor firmei.
S-au respins recursurile.